Friday, 23 September 2016

Serbare campeneasca

Mnacand aceasta minunata salata, ca orisicare fiinta evoluata, imi pun intrebarea, dupa ce arunc sarea peste umar, drept in ochii sfinxului, la marginea abisului, cu doar o sfoara in jurul mijlocului, incercand sa ating tezaurul dinastiei Ming, la o distanta de doua picioare de soare si la o mila buna de la luna, intre doua hectare de sunatoare.

Umarul gol

Asemenea razboinicilor din vechime,
cantaretii de nai respira ritmic
aruncand sunete sacadate,
menite sa inlantuiasca frumosul
si sa il faca palpabil
degetului mic de la mana stanga.
Langa
leul de foc, cu putin noroc,
a crescut o floare de sunatoare.
Cine esti tu oare?

Thursday, 22 September 2016

Festival

Te imbie
cu o scrumbie
acea sirena
fara trena
de matase,
il simti in oase,
socul schimbarii
pe malul marii.
Dar in zadar
alergi in zare
dupa soare.

Estival

Incercand marea cu degetul, gustul sarat il acopera pe cel dulce, sa se culce au plecat pescarusii, speriati ca poate vin rusii cu toata flota de la Marea Neagra, sa cucereasca lumea intreaga, in loc sa ne intoarcem spre noi insine, in sine de tren ne punem speranta, asteptand inca odata vacanta, desi paralizant, acest sentiment este exhilarant, si neincrezatori in natura duala, cu mana goala plecam in lume, inarmati doar cu cateva glume, privind la valurile in spume.

Dualitate

Am asteptat o eternitate ca din maimuta sa evolueze omul, sau din padure sa apara pomul, si casa suspendata deasupra unui abis inerent, indecent construita pentru a da nastere temerilor retrograde, mai ceva ca o planeta discreta, un desen de creta mi-a aratat ca totul poate fi configurat intre doua linii, genii evadati din lampile primite pe pile acum doar cateva zile au protestat, cum ca nu ar mai fi nimic de mancat sau de baut decat eterna cafea de naut, am intrebat de ce si mi-au raspuns cu un vadit accent britatic, cum ca ei mai mananca doar organic.

Caramizi de fum

Visatorii isi construiesc case
din zapada
asteptand rasaritul. De ce?

Tuesday, 20 September 2016

Pe nemestecate

Intotdeauna cand ma intorc acasa am pe masa o cana cu apa, nu trag la sapa, dar uneori alerg spre miazazi sau miazanoapte, auzind soapte in intunericul cel negru, dar sunt integru, sau mi-ar place sa fiu, nici nu mai stiu de cand totul s-a schimbat, iar eu am uitat sa ma mai bucur de micile miracole care se petrec in jurul nostru. Semnat: al vostru magician de serviciu, Gino Patriciu.