Monday, 3 November 2014

Alegeri prezidentiale - 2 Noiembrie 2014



Curios lucru cu alegerile astea. Si cam multa bataie de joc. Hai sa punctam citeva lucruri de-a dreptul fantastice:


1.Numarul impresionant de stampile per sectii de votare in capitalele europene gen 3 la Londra, 2 la Paris, 1 la Dublin. Bristol a fost singurul in care totul a fost in regula din cate am inteles. In Londra insa dupa ora 17 au aparut inca doua stampile, care probabil au fost teleportate folosind tehnologia lui Nicola Tesla din 1903. Ca doar nu o sa credem ca ai lui Ponta au facut asta special ca sa nu se voteze prea repede. Conform circularei  MAE numarul F/8428 din 2 noiembrie 2014 care probabil ca se va spune ca nu exista, unde se prevedea de asemenea sa se completeze declaratia de raspundere numai in interiorul sectiei de votare cu toate ca in anii trecuti se imparteau si afara sa vina omul cu ea gata completata.




2. Este vina biroului electoral central pentru organizare? Fals. De organizarea sectiilor de votare in strainatate se ocupa ministerul de interne sub coordonarea ministrului Titus Corlatean care, surpriza, este chiar vicepresedintele PSD. Coincidenta? Mai ales ca in sedinta de urgenta din 28 octombrie in care mai toti membrii importanti ai staffului Ponta au participat, au fost instiintati de procentele sondajului Diasporei. Pare paradoxal, avand in vedere ca in 2009 PSD a obtinut majoritatea voturilor din Paris de exemplu, unde statistic au avut un vot la fiecare 13 secunde. Ieri a durat 4-5 ore in Haga pentru un singur vot. Statistici, statistici!


3. Si ca sa ne mai descretim fruntile, apropo de mortii vii care voteaza de obicei pentru PSD, gen 38% din mortii aflati in judetul Teleorman (acelasi 2009 din nefericire), cica doi vampiri pregateau sectia de vot undeva in Ialomita in noaptea de Haloween, pentru alegerile din 2 noiembrie. Vampirul sef ii zice celuilalt: Adu ma si mie o surubelnita! Ala executa ordinul si ii arunca o surubelnita.- Ah, tampitule, urla vampirul sef, mi-ai dat una in cruce!


4. Incidente si accidente. Sunt multe intamplari intimplatoare, cum ar fi cazul unei tinere care a votat la Paris si a aflat ca votase si pe adresa din Romania. In Tatulesti, Olt prezenta la vot a fost 115% si sectia de vot a ramas fara formulare cu 5 ore inainte de terminarea voturilor. Orbeasca de Sus, Teleorman, 100 pe lista suplimentara care au aparut din senin, Omul Invizibil ar fi mandru de noi, are 100 de votanti care i-ar fi colegi.Bucuresti, sectorul 1, studentii nu pot vota deoarece s-au terminat formularele tipizate. A fost o neintelegere deja si nu au indeajuns. Colonesti, Olt, a fost o alta neintelegere si au primit prea multe formulare, clarvazatorul de serviciu a gresit putin locatia, satul apropiat Tatulesti a avut prezenta cu mult peste 100% si au preluat ei surplusul de tipizate. Mama ei de coincidenta. Munchen, coada imensa, oamenii cer declaratii de raspundere dar nu li se dau decat in sediul sectiei, hmm, unde am auzit eu ca se pomenea de chestia asta. A, in PSD, unde altundeva! Președintele Sectiei de votare din satul Vulcaneasca, comuna Mera, județul Vrancea, Corneliu Cristea, l-a evacuat din sectia de votare pe observatorul desemnat de IRL, Andrei Ionescu, pe motiv că a luat atitudine când alegătorilor li se sugera cu cine să voteze și pentru că își nota într-o agendă câte persoane vin să-și exercite dreptul constituțional. Olteni, Teleorman, iar judetul asta, casa de batrini, urna mobila, persoane cu diagnostic de boli mentale care voteaza, desi nu au dreptul. O sectie de votare din Resita reclama ca ii lipsesc 400 de buletine de vot, La sectie de vot din Popesti Leordeni apar 400 de buletine de vot, gata stampila cu Ponta. Observatorul de acolo e chemat in mod repetat intr-o camera alaturata sa manince si el un mic ceva, dar tot a bagat de seama magaria.

Concluzia: inca se fura pe rupte si PSD-ul face legea, mai ales in mediul rural. 

Majoritatea datelor sunt observate personal sau preluate dupa relatarile observatorilor independenti ( Romania curata, Asociatia Timisoara, Funky Citizens, Asociatia Pro Democratia) .

Saturday, 25 October 2014

Examen

Examenul de Fizica
Intrebare la un examen de fizica la universitatea din
Copenhaga:
Cum se poate masura inaltimea unei cladiri cu un
barometru?

Raspuns 1
Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul
cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii;
inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea
sforii.
Studentul a fost dat afara de la examen. Acesta a
depus o contestatie care a fost acceptata pentru ca
s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita
solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica
examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite
la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.

Raspuns 2
Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara
timpul pana la impactul cu solul.
Inaltimea cladirii = (g*t^2) /2
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 3
Daca este o zi insorita, se aseaza barometru pe
cladire si se masoara umbra de pe sol.
Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se
reduce la o simpla problema de asemanare.
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 4
Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa
oscileze liber la sol si pe cladire.
Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia
gravitationala ("g"), se poate masura inaltimea
cladirii in functie de variatia "g".
(examinatorul solicita o alta solutie, si atrage
atentia studentului ca este ultima sa sansa)

Raspuns 5
Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca
este masurarea presiunii la sol si pe cladire -
presiune care variaza cu inaltimea - si determinarea
inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune.
Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa,
de aceea va mai propun una:

Raspuns 6
Se poate propune administratorului cladirii un targ
avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos
barometru care aste inaltimea cladirii...?

Studentul acesta a fost Niels Bohr, singurul absolvent
al universitatii din Copenhaga laureat al premiului
Nobel!

19/12/2007

Tesla

Acesta se vrea a fi un remember al creatiilor avangardiste ale celui care a fost Nikola Tesla, savant de geniu revendicat de sarbi, croati si chiar rusi. Putini stiu insa ca parintii lui erau romani din Serbia, vorbitori ai dialectului istro-roman.
Daca tinem cont ca Graham-Bell a inventat telegraful in 1875, si telefonul in 1876, inventii imbunatatite de Edison in 1881 si 1897, inventia prezentata de Tesla in 1900, si anume transmiterea de informatii wireless a fost considerata o utopie. Un admirator a acestui savant a recreat, pornind de la schemele originale, acest dispozitiv.
Surpriza, chiar functioneaza obtinand voltaje de 100-150 si curent de 10-15 amperi.

Quod erat demonstratum !

Word of the day 23/10/2014

“I awoke only to find that the rest of the world was still asleep.”
Leonardo da Vinci

Detectarea minciunii - tehnici

Poate ca nu stiati, dar exista locuri unde deja s-a creat o adevarata traditie in antrenarea celor ce fac parte din aceste "institutii" in tehnici avansate de detectare a minciunii.
Probabil ca, inca din cele mai vechi timpuri, cei care au avut in mod real nevoie de aceste tipuri de antrenament au fost judecatorii si fortele de ordine si interogatorii. Dar, in acele vremuri, totul era mai mult sau mai putin empiric. Acestia puteau fi usor inselati de oameni cu un antrenament minim in aceasta directie. Spionii si cei de la contraspionaj studiau de asemenea intens aceste detalii. Cele mai vechi referinte le intalnim la chinezi, chiar cu mult inaintea oprerei esentiale a lui Sun-Tzu - Arta razboiului. A deceptiona si induce in eroare inamicul putea sa iti asigure un ascendent in luptele acelor vremuri. Intelegerea reactiilor umane si a psihologiei maselor era deosebit de apreciate atat la curtile monarhilor europeni, dar si in indepartatul Orient. Hotii indienti aveau deseori cu ei preoti renegati, care adeseori ii invatau notiuni importante de autocontrol si rezistenta la durere. Trupele rebelilor, dar si garzile de elita a imparatilor chinezi dispuneau de asemenea de cunostinte adecvate de pisicologie, astfel incat un specialist in asemenea chestiuni avea un loc de cinste la curtile imperiale. Dar nicaieri aceasta asta a deceptiei nu a counoscut apogeul ca in Japonia medievala. Misticii ce practicau ninpo-jutsu dispuneau atat de autocontrolul necesar pentru a induce in eroare potentialii inamici, cat si de sensibilitatea de a detecta cele mai nesemnificative reactii ale interlocutorilor. Expertii in acest domeniu era cel mai adesea femei, cunoscute sub numele de kunoichi - contrapartea masculina a atat de cunoscutilor ninja. Numele lor se traduce ca "Cele ce stapanesc cele noua talente" - abilitati necesare pentru indeplinirea misiunilor. Ele erau experte in dezinformare, strangere de informatii, otravuri, lupta de aproape, deghizari etc.

Astazi serviciile secrete de informatii si contrainformatii, dar si cei care pazesc inalti demnitari sunt obligati, am putea spune, sa cunoasca elementele de baza in aceasta directie.

Sa intram deci putin in subiect.
Cei care mint sunt cel mai adesea dati de gol de gesturi pe care le savarsesc involuntar, automat, indiferent de controlul voluntar. Aceste gesturi se intalnesc la marea majoritate, dar nu intotdeauna.
Sa enumeram cateva dintre ele.
A. Atingerea buzelor sau acoperirea gurii. Este un gest intalnit mai des la copii decat la adulti, in care interlocutorul isi acopera gura folosind citeva degete sau intrega palma. Pare a fi un gest inconstient, pe care creierul in foloseste pentru a "acoperi" minciuna. Daca cel cu care vorbiti il foloseste cand tu vorbesti, poate fi un semn ca nu crede ceea ce tocmai ii spui.

B. Atingerea nasului. E o versiune mai avansata, sofisticata a gestului explicat anterior. Interlocutorul incearca numai sau isi atinge usor nasul. Daca chiar o face voluntar, atunci atingerea nu va fi usoara, ci mai puternica sau viguroasa. Ca si in exemplul anterior, folosirea lui cand voi vorbiti arata neincrederea fata de ceea ce ii spuneti.

C. Evitarea contactului vizual. O persoana care minte va evita de obicei contactul vizual. Barbatii o vor face cu atat mai evident cu cat minciuna e mai mare. Femeile folosesc deobicei doar un gest imperceptibil de a evita contactul vizual sau privesc oarecum in departare.

D. Scarpinarea gatului. Este de obicei un gest de dubiu sau nesiguranta, care arata ca cel cu care vorbiti gandeste in contradictie cu ceea ce spune. De obicei subiectul se scarpina de 4-5 ori undeva sub ureche.

E. Mana la ureche. Este un gest oarecum antagonist palmei la gura (care indica de fapt "nu am vrut sa spun asta, mi-a scapat" ), care de obicei ne indica "imi e suficient ce am auzit, inceteaza cu minciunile" .

Alte semnale:
- o schimbare in amplitudinea vocii
- o schimbare a vitezei discursului
- mai multe pauze de genul "aaa", "hmm", "stii..."
- intoarcere imperceptibila a corului spre stanga sau dreapta.
- joaca cu imbracamintea, culegerea de scame imaginare.
- miscari nervoase sau sacadate ale mainilor sau picioarelor
- pupilele unui mincinos sunt mai dilatate decat de obicei
- un om care minte inceteaza a zimbi asa des
- clipire a ochilor mai evidenta
- transpiratie, mai ales cand e o minciuna importanta.
- brate sau picioare incrucisate
- utilizarea in mod excesiv a cuvantului nu, de mai multe ori in loc de o singura data
- da mai multe informatii decat ar fi nevoie, detalii excesive
- utilizarea unui obiect sau spatar de scaun ca bariera intre tine si el
- calm neobisnuit, exitare, purtare diferita fata de obicei
- miscari nenaturale a umerilor sau mainii
- mult mai putine pronume lipsesc din propozitiile folosite
Si acum o mica divagatie de la subiect. Folosirea gestului palmei deschise arata de obicei ca interlocutorul spune adevarul. Daca intr-o discutie folosesti mai des acest gest, ai sanse mult mai mari sa fii crezut.
(Bibliografie - Pease, A. (1981). Signals: How to Use Body Language for Power, Success, and Love. New York, NY: Bantam Books.


Si o mica privire in progresele efectuate de stiinta moderna. Se stie deja ca poligraful (detectorul de minciuni) e usor de pacalit de o persoana cu un minim antrenament, care ii intelege principiul de functionare. Unul din cele mai noi descoperiri in domeniu este T.A.R.A. ( time antagonistic response alethiometer), un aparat care masoara nu numai datele usuale ca poligraf, ci si timpul de raspuns la intrebari. Aceasta masina se bazeaza pe faptul ca un om care minte raspunde sa intrebaru cu 33% mai incet decat unul care spune adevarul. De exemplu, cercetarile efectuate pe un asemenea aparat mi-au aratat ca media de raspuns la un set de intrebari in care spui adevarul este de 1,2 secunde fata de 1,8 secunde la un alt set la care minti cu tupeu. Aceasta intarziere este cauzata de faptul ca, atunci cand minti, creierul tau desfasoara o activitate cognitiva mai complicata decat daca spui pur si simplu adevarul. Atat pentru azi, sper ca v-am facut macar un pic curiosi asupra acestui subiect. Daca sunteti copii cuminti poate ca o sa revin asupra subiectului, si o sa va povestesc si despre monitorizarea neinvaziva folosind fTCD (functional transcranial Doppler effect), care abia se studiaza de citeva luni.

O zi plina de minunatii in continuare.

Jurnalul unui sofer amator - 100 mile - partea 1-a

Si unde nu are cineva ce face si imi propune sa conduc masina lui cat este plecat din tara, asa ca ziua urmatoare ma duc cu un prieten al posesorului, si preiau masina din fata casei. Eu nu am mai condus aici decat odata, cu consecinte destul de dezastruoase. E, hai ...de doua ori. Ma sui eu in masina, recunosc, m-am uitat discret la cel care m-a adus sa vad pe ce apasa ca sa porneasca. Recapitulez eu: ambreiaj, frana, acceleratie. Intreb daca e motorina sau benzina, sa stiu cum procedez in peco, si incepe circul. Zice prietenul: Tine-te dupa mine, sa mergem la mine acasa sa iti dau Tom-tomul. Ca eu fara gps sunt degeaba, bineinteles, fiindca nu stiu strazile pe aici. Dar omul meu intoarce si ma asteapta. Intoarce catalin, daca mai stii cum. Ma chinui eu si dupa cateva incercari, vreo 4 la numar, imi iese pasienta. Constat ca pe o scara de la 1 la 10, eram cam de nota 2. Bun asa, deja ma intrebam ce naiba mi-a trebuit masina. Chestia numarul unu, nu merge incarcatorul de masina, trebuie reparat. Imi da omul gps-ul, si plecat spre un atelier auto. Aceeasi smecherie, el inainte, eu dupa el. Sunt in stare sa urmaresc o masina, dar sa vad ce fac cand o sa raman singur. Ajungem la atelierul cu pricina, astia nu aveau electrician. Dar ne recomanda ei pe unul, doua strazi mai incolo. Ajung la meseriasul cu pricina, fostul patron a lui Matei. Imi repara asta masina, stiam ca tre sa dau vreo 3-4 lire. Il intreb cat costa, zice 20, eu fraier, nu comentez, ii dau. Plec spre Peco. Ajuns acolo, realizez ca acei 20 de lire erau toti banii care ii aveam. Sun pe prietenul cu pricina, vine, ca cica ii trebuie gps-ul pina seara, si imi da 10 lire. Trag masina in peco, cu rezervorul pe partea cealalta. Nu ajungea furtunul. Vreau sa trag mai aproape la pompa din fata, dar era la vale, si se duce masina in spate, oprindu-se milimetric langa masina aluia din spate, care facea niste ochi cat cepele. Ala ma intreaba daca am carnet, daca am baut, daca ma droghez. I zic lui nenea ca nu am nimic, doar ca nu am condus in UK, si trag masina cu greu la pompa din fata. Alimentez, de data asta a ajuns furtunul, fix pana acolo. Vine nenea de dinainte si ma intreaba daca ma descurc, ca daca nu ma conduce el pina acasa, sa fie sigur ca nu mor pe drum. Ii zic ca sunt ok, si ies din peco. Mi se opreste motorul in mijlocul intersectiei, si plec cu greu, dupa ce las zeci de masini sa treaca. Ajung in parcare, unde pun masina strategic in spate, unde era mai liber, ca sa nu fiu nevoit sa o intorc. Acolo va ramane pina cand va veni momentul sa plec la munca, mai pe seara.

26/01/2011

Voynich manuscript

Un manuscris misterios nedescifrat inca de nici un criptograf.
Am aruncat o privire, multe similitudini cu metodele de folosire a plantelor din Ayurveda. Interesant.


Mai multe detalii aici.

Expresia ''Colac peste pupaza''

Trebuie sa verific suplimentar, dar cred ca e expresia initiala era pupaza peste colac, insa ironici fiind ca natie am schimbat-o in colac peste pupaza. Ideea era in unele zone cum ca pupaza prevesteste moartea, la fel ca si in alte zone cucuveaua, si colacul e prezent la o inmormintare, unde daca apare pupaza si se aseaza pe colacul de la inmormantare, este un fel de apogeu al ghinionului. Mai mult decat pupaza peste colac ar fi doar colacul peste pupaza, ca antiteza.
Interesant?

Despre sare

Un articol interesant trimis de matusa Dora despre sare.

Europenii importau cantitati imense de sare din Dacia , desi aveau si ei exploatãri. De ce ?
Sarea lor era fãrã iod ! Fãrã iod in alimentaþie e jale!
"Ca sarea în bucate", spune povestea, ca mãsurã a iubirii! Mesajul e mai actual ca niciodatã ! Si e singura poveste de acest fel de pe Pãmânt ! Dar l-au modificat !
Excesul de sare, zahãr si grãsimi, dãuneazã grav sãnãtãtii ! < Ãsta > avertisment medical! Nu Petre Ispirescu!
Sã luãm cuvânt cu cuvânt ! Exces, sare, zahãr.
Ce înseamnã exces ? La prima citire, prea mult, dar raportat la masa corporalã ?
Între corpul unui copil de 20 de kilograme si cel al unui adult de 120, e o marjã de eroare foarte mare, ca sã pronunti exces, sau sã recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi.
Între cel de la munte care bea apã puternic magnetizatã si aproape purã si cel de la ses care primeste apa cea mai infectã, cel de la munte va solubiliza si elimina mult mai repede substantele !
Si de fapt cui se adreseazã televiziunile cu aceste spoturi ? Cã nu suntem la fel ! Suntem unici domnilor, cu organele noastre, cu metabolismul nostru, cu stilul de viatã, cu totul, fiecare e unic în felul sãu !
Si nici nu avem aceeasi grupa sanguinã ! Si diferã si RH*-ul -purtãtorul de oxigen din sange ! Unii au predominant Cuprul*(-) altii -cei mai multi- Fierul (+) !
Sarea! Orice reactie a apei cu sarea produce cãldurã! Iar sarea formeazã pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de 11 000 de ori viteza transferului informational cãtre creier !!! Hmm ! Intuitia îmi spune cã ãsta e scopul lor: sã devenim legume! La muncã si înapoi.acasã, la televizor, unde ni se repetã zilnic prostiile astea: excesul de sare zahãr si grãsimi dãuneazã grav sãnãtatii!
Dar excesul de alcool tutun si medicamente? Nu e mai periculos? Ba da! Dar aduce profituri imense, accize si taxe! La nivel mondial ! Si e bine sã ai multe legume în sistem ! Pentru ca < legumele > îsi plãtesc taxele.la zi !
Amintiti-va ! : Ce face medicul prima data in spital ? Schimbã regimul alimentar, fãrã sare. adicã taie legãturile informationale cu creierul, ca sã poatã trimite medicamentele peste tot. Amorteste creierul pentru cã altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!
Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala ! Glucoza participã direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN)* !!! Adicã a evolutiei dvs.!
Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, focusarea, vin din zaharurile naturale ! Si evolutia dv. Geneticã !
Grãsimile ?! Sã vedem ce spun studiile! Colesterolul ajutã la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar; este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformãrii de cãtre ficat în acid biliar. Nivelele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si mai ales, o slabã functionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. (JAMA 2001; 285:2486-2497) .
Asta pânã când, cei de la OMS, au hotãrât sã schimbe normele! Sã le coboare la 200 ! Imediat, au apãrut 36 de milioane de < bolnavi >, si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig, dintr-un foc !
Între unora si intuitia lui strãmoseascã, ciobanul român a ales Intuitia ! Tot cu slanã, pitã si pãlincã trãieste ! Cum ati vrea sa-si creascã oile, sã lupte cu frigul, cu ploile sau cu ursii? Si cu cojocul de 40 de kilograme?
(Din Romanul Apa -secretul vietii Dan Scriban ian.2010 )


Toxicitatea sarii iodate si a celei fine
In urma cu un an si jumatate, Guvernul Romaniei a emis o ordonanta care cerea in mod expres ca sarea din comert sa fie iodata. De ce?
Se spunea ca in acest fel vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod. Urmarea: in scurta vreme, rafturile din magazine au fost invadate numai de sare iodata.
Reactiile nu au intarziat. Cercetatori si medici familiarizati cu aceasta problema nu s-au multumit cu versiunea oficiala a efectelor benefice ale acestei operatiuni, facand studii minutioase in acest sens.
Iata ce au aflat: consumul sporit de iod sintetic adaugat in alimente creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide.
Consumul de iod produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).
In fine, in Tasmania , tara care a "beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.
O alta varietate a acestui condiment, sarea fina, prezenta adesea pe mesele noastre, ascunde un lucru pe care putini dintre noi il stiu: este tratata cu E 535, adica...ferocianura de sodiu, un fel de Rosia Montana in avanpremiera, o substanta despre a carei toxicitate nu mai este necesar sa vorbim.
Si inca un lucru: sarea fina nu contine aproape deloc magneziu (spre deosebire de sarea gema), un mineral esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular.
Unii cardiologi sustin chiar ca anumite maladii ale inimii si sistemului vascular s-ar datora in mare masura acestei "sari fine", saracita de acest mineral esential.
Nota: In magazinele naturiste putem gasi atat sare gema neiodata, cat si sare marina care nu a fost supusa la acest tratament Consumati si utilizati numai aceste tipuri naturale de sare.

SAREA.... DIAMANTUL ASCUNS.

Intr-un basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca-l iubeste ca "sarea-n bucate".
O declaratie ciudata in aparenta, dar care ascunde un adevar, pe care medicina populara il stie demult: sarea este un element esential al vietii, cu conditia sa fie neaparat naturala si sa nu fie folosita in exces.
Ca mancarea n-are nici un gust fara ea se stie. Dar ca sarea este si un medicament redutabil mai stie azi cineva?
Cu toate acestea, nelipsita sare-n bucate este unul dintre cele mai vechi remedii din lume, cuprins in celebre tratate medicale ale Antichitatii, intens studiat apoi de alchimistii Evului Mediu, apreciat in medicina populara ca leac de capatâi.
Toate acestea pana la inceputul veacului al XX-lea, cand trufia medicamentelor a toate vindecatoare au impins-o in uitare. Cine sa creada astazi ca praful acesta alb, superprocesat, combinat cu antiaglomeranti, numit "sare de masa" are proprietati vindecatoare? ?? Nici n-are!!!!
Vindecatoare cu adevarat este doar sarea naturala, sub forma de cristale mari, care erau macinate inainte vreme in casa. O sare care contine mai mult de 80 de substante minerale, pe langa clorura de sodiu, si care avea o multime de proprietati terapeutice .
Un vechi tratat medical chinez (Peg-Tzao-Kan- Mu), scris cu 2700 de ani inainte de Hristos, mentiona nu mai putin de 40 de tipuri de sare, fiecare cu indicatiile sale, cu modul de administrare si cu efectele sale specifice..
Ei bine, taranii romani merita sa figureze in cartea recordurilor .
In medicina noastra populara sunt mentionate peste o suta de utilizari terapeutice si, mai ales, magice ale sarii, care era considerata un adevarat panaceu impotriva spiritelor rele si a impregnarilor malefice ale obiectelor, locurilor sau fiintelor.
O zona extraordinara de investigatie, pe care va propunem sa o cercetam impreuna.

Terapia interna cu sare

Toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, numita si sare gema, si nu sarea "fina" de masa.

Digestie dificila, constipatie, slabiciune corporala subponderalitate.
Se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens.
S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireste - cu conditia sa fie consumata cu moderatie.
De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu Paracelsus observa intr-un tratat ca digestia si excretia sunt mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.

Hipotensiune arteriala, aritmie cardiaca
Dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.

Osteoporoza, crampe musculare
Se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.

Intoxicatii cu substante luate pe cale orala
Intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine si se bea rapid, pe nerasuflate.
Imediat dupa ingerare, se va produce o senzatie puternica de voma.
Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, gadiland cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand cu mana stanga cu putere stomacul.
Reflexul vomitiv va aparea imediat.

Tuse persistenta, tuse uscata
Se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

Contraindicatii la administrarea interna a sarii
Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.

Tratament extern cu sare

Calculi renali, colici renale
Un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca, pana la 50-60 de grade Celsius, se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.

Ulceratii pe piele
In doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza, se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate.
Rezultatele terapeutice sunt uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu mentionat in tratatele medicale grecesti.

Arsuri de gradul I si II
Pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila.

Nas infundat (rinita cronica)
La un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.

Dureri de gat (faringita, laringita, amigdalita)
Se pun doua lingurite de sare naturala intr-un pahar cu apa fierbinte, dupa care se amesteca bine cu o lingurinta, pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat cat mai fierbinte, lasand apa sarata sa ajunga cat mai mult pe gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii.

Baile cu apa sarata
Sunt un remediu traditional de medicina populara, care se aplica si acum, in clinici moderne din Austria sau Germania, cu un succes extraordinar.
Se prepara prin punerea la o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri) a doua kilograme de sare (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor).
Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac de regula o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte), cand este de altfel recomandat sa fie incepute.

Iata indicatiile acestor bai:
Dermatozele infectioase

Se fac bai partiale, inmuind doar segmentul afectat, vreme de 15 minute, in apa sarata calda, preparata prin punerea a 7 linguri de sare la litru.Imediat dupa baie, pielea nu se sterge, ci se tamponeaza putin si se lasa sa se usuce.
Este excelent acest remediu in tratarea infectiilor bacteriene si micotice (produse de ciuperci parazite).

Reumatismul
Se fac de doua ori pe saptamana bai complete cu apa sarata fierbinte. Cele mai eficiente sunt baile preparate cu sare marina, dar efecte foarte bune s-au obtinut si cu sarea de mina, cu cristale mari (nemacinata) .
Cistitele, infectiile urinare
Se fac bai complete sau bai de sezut cu apa ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi facuta in fiecare seara, pana la vindecarea afectiunii, iar apa trebuie sa fie cat mai fierbinte, insa suportabila (peste 38 de grade). Imediat dupa baie va veti sterge si va veti relaxa la caldura, evitand ferm expunerea la frig sau curent.

Anexita, metro-anexita
Se aplica procedura de la infectiile renale. Suplimentar, se va adauga in apa sarata de baie putina tinctua de iod Este un tratament eficient, folosit ca adjuvant si in anumite infectii genitale.

Raceala si gripa

Se fac bai ale picioarelor (talpi si glezne) cu apa fierbinte cu foarte multa sare (10 linguri la litru),baile vor dura 10 minute, dupa care ne vom incalta cu sosete groase si ne vom aseza la caldura, asa incat sa transpiram.

Sarea si bioenergia
S-a constatat experimental (prin fotografierea aurelor cu dispozitive Kirlian) si deductiv (prin rezultatele practice obtinute) ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane.La fel ca si apa, sarea absoarbe - se pare radiatiile bioenergetice nocive, curatand din punct de vedere energetic - zonele in care este aplicata.

Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare:
Radiatiile electromagnetice sunt o puternica sursa de perturbare a biocampului fiintei umane. Se pare ca foarte multe tulburari ale omului modern, de la durerile de cap la oboseala sau de la sensibilitate marita la stres, sunt accentuate de campurile electromagnetice pe care le emit aparatele si dispozitivele electrice, cu care el interactioneaza practic permanent.
Punerea unor cristale mari de sare de mina (extrasa din pamant) in preajma locului in care dormim sau in care lucram (de exemplu, intre noi si calculator) are un efect de absorbtie, de atenuare a influentelor nocive ale campurilor electrice.

Oboseala
O procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand suntem obositi. Acelasi saculet cu sare era pus in leaganul copiilor ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva "facaturilor de tot felul".

Bijuteriile - mai ales cele vechi
Se spune ca poarta cu ele foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase.

Diverse 11.11.12

* Am fost la un concert de-al lui Tim Wheater, foarte interactiv, avea omuletul asta o gramada de instrumente din astea traditionale de la mai multe popoare, celti, amerindieni si cite si mai cate. O experienta interesanta, mai multe pe http://www.timwheater.com/ .

*Am vazut un reportaj super interesant despre oamenii care nu uita nimic. Contrar ideii generala, memoria fotografica, cunoscuta si sub numele de memorie eidetica, nu este infailibila. Ea are diverse grade, cei mai multi aducandusi aminte in mare, folosind o tehnica asemanatoare cu tehnica pe care am dezvoltat-o eu cand invatam pentru medicina. Adica luam capitolul, faceam un rezumat, apoi faceam un rezumat rezumatului si tot asa, pina cand reduceam totul treptat la un singur cuvant, gen 'inima' dar odata spus cuvantul intreaga poveste se desfasura in sens opus pina cand devenea din nou intregul capitol. Doar ca la cei care au memorie fotografica acest proces se desfasoara instinctiv, si de exemplu in momentul in care ii dai o data aleatoare, cum ar fi 13 aprilie 1987, ei sunt capabili sa desfasoare intreaga zi si apoi sa isi aminteasca tot ce au facut la acea data. Ceea ce e fascinant este ca nu toti stapinesc perfect acest procedeu, unii amintindu-si doar partial, ceea ce ne duce cu gandul ca acest proces este replicabil si transferabil, adica se poate invata si antrena in aceasta directie. Primul exercitiu e bonus, facetil cat mai des cu putinta, e relativ simplu, inchide ochii si refa mental locul in care te afli, apoi deschide ochii si vezi ce ai uitat sa pui in versiunea ta mentala.

Friday, 24 October 2014

Soarta

Simtea ca parca norocul pluteste in aer, asa ca pe linga obisnuitele cumparaturi a cerut si 5 lozuri numarul 5. In mintea lui era chiar si o oarecare armonie in aceasta cerere. A ajuns acasa si a luat o moneda, razuind nerabdator lozurile unul dupa altul. Si ca sa vezi, niciunul nu a fost castigator. Curios lucru, nu i s-a mai intamplat niciodata pina acum. Primise chiar si raspunsul la consacrarea actiunii si fructelor ei catre Divin.
In acelasi timp insa, in acelasi magazin, un barbat cu o privire obosita, haine putin uzate, dar foarte curate, si cu un picior in ghips, intrase pe usa. Oarecum ezitant cere un loz.
-Ce numar? intreaba vinzatoarea.
-Stiu si eu? 5.
Iese afara din magazin. Se aseaza pe o banca. Il razuieste si nu ii vine sa creada. A castigat premiul cel mare, 250.000 de lire sterline.
-Iti multumesc Doamne! zise el soptit, ca pentru sine insusi. Era in pragul disperarii. Copilul nu mai mancase nimic de seara trecuta. El devenise somer doua zile in urma dupa un accident de munca, Iesise din casa sa cumpere o paine cu ultimii sai bani. Ezitase. Dar nu mai avea nimic de pierdut. Asa ca a luat un loz.
Ce este soarta?

Thursday, 9 October 2014

Introducere

As vrea in primul rand, inainte de toate, sa multumesc domnului doctor Mihai Jigau fara de care poate aceasta suita de articole nu ar fi aparut. Mare parte din informatii provin, direct sau indirect, din aceasta sursa.

Asadar, sa incepem cu ceva usor, pentru a intra mai apoi in amanunte.
Sa vorbim despre cele mai cunoscute genii ale omenirii. Unul din cei mai cunoscuti, si poate si cei mai uimitori, a fost
Leonardo da Vinci, cunoscut ca pictor, scriitor, fizician, inginer, matematician, filozof, sculptor, naturalist, muzician...si poate multe altele care noi inca nu stim.
Enescu putea foarte usor sa fie admis la conservatorul din Viena(cea mai buna institutie de profil a celor vremuri) la varsta de 7 ani, dupa numai 3 ani de studiu a viorii. Mendelssohn - Bartholdy a inceput sa compuna la 5 ani, iar Prokofief la 8 ani. Witt a invatas sa citeasca inainte de 5 ani, iar la 14 ani a obtinut titlul de doctor. Mozart a inceput sa cante la pian la 3 ani si sa compuna la 5, iar Chopin a invatat sa cante la 6 ani , iar la 7 deja compunea primele sale opere. Vernait desena foarte bine la 4 ani, iar la 20 era deja un pictor consacrat. Goethe scria la 10 ani in mai multe limbi, MIchelangelo era la 19 ani unul din cei mai buni artisti, Calvin reforma religia la 20 ani, Turner isi expunea tablourile la 15 ani in Academia Regala din Londra, Hugo si Byron isi au scris opere geniale la 15 respectiv 18 ani. Picasso si Gauss au stapinit desenul, respectiv calcului mai devreme decat vorbitul. Newton a dezvoltat teoria gravitatiei la 20 ani, iar Einstein pe cea a relativitatii la 26.
Dar oare cati stiu ca Einstein a fost exmatriculat de la scoala, Picasso chiulea de la cursurile scolii de arte, i-ar Caruso a fost sfatuit sa se faca inginer mai bine fiindca nu are voce. Nu au fost precoci in domeniul lor de dezvoltare ulterioara: Da Vinci, Gauguin, Manet, Van Gogh, Piccaso, Beethoven, Rossini, Verdi, Ceaikovsky, Newton, Watt, Edison, Einstein, Pasteur, Jung, Freud, Balzac, Tolstoi, Zola, Kipling.
Talentul in musica si desen se manifesta de timpuriu, talentul in domeniul oratoric de asemenea, Goethe stia la 7 ani franceza,italiana, latina,engleza si ebraica, Leibniz citea la 10 ani opere clasice grecesti si latine in limba originala, Galton stia alfabetul la un an jumatate. Interesant e insa ca multe personalitati au avut talente si in alte domenii decat cel in care s-au afirmat:Galileo si Pasteur desenau foarte bine, Mozart avea aptitudini in matematica, Wagner avea insusiri poetice. Si abilitatile matematice se manifesta relativ precoce, Ampere a invatat singur la 3 ani sa calculeze, iar la 11 studia aplicatiile algebrei in geometrie, Gauss la 2-3 ani, Hamilton a invatat sa citeasca la 3 ani, la 5 citea in latina greaca si ebraica, la 7 stia italiana si franceza, la 9 sanscrita si araba, la 17 calcula elipsele iar la 21 ajunge profesor in astronomie.

Sper ca v-am captat atentia asupra articolelor care vor urma si vor trata subiectul genialitatii.
Voi reveni.

Caracteristici ale copiilor supradotati

1.Cel mai adesea invata sa citeasca de timpuriu cu au o buna intelegere a nuantelor limbii. De obicei inainte de a incepe scoala. Ei citesc mai mult,mai repede si mai bine.
2.Achizitioneaza deprinderile de baza mai bine mai repede si cu mai putin exercitiu.
3.Sunt mai capabili sa construiasca si sa utilizeze notiuni abstracte decat colegii lor de aceeasi varsta.
4.Sunt mai capabili sa observe si sa interpreteze coduri nonverbale si sa traga concluzii, care altor copii ar trebui sa li se explice.
5.Sunt mai putin dispusi sa accepte totul pe incredere, cautand ei insisi raspuns la intrebari de tipul de ce? si cum? .
6.Au o mai buna abilitatede a lucra independent, de la o varsta mai mica si pentru perioade mai mari decat alti copii.
7.Au o perioada mai lunga de concentrare sustinuta a atentiei decat altii.
8.Adesea au interese atat de focalizate, cat si foarte largi.
9.Au adesea atit de multa energie, incat uneori, sunt in mod gresit diagnosticati ca "hiperactivi"
10.Perseverent, resista la efort intelectual, nu se da batut usor.
11.Automotivat, are nevoie de minima motivare pentru a urmari o sarcina.
12.Este curios si dornic sa invete despre subiecte care il intereseaza.

Tehnici de identificare a talentelor in diverse domenii

Acest chestionar a fost dezvoltat de catre Terrasier in anul 1981.


1.a invatat sa citeasca inainte de inceperea scolii
-singur. 7pct
-ajutat .5 pct
2.citeste mult si rapid, diferite carti. 2pct
3.manifesta interes pentru enciclopedii si dictionare. 2 pct
4.a invatat repede sa citeasca dar a avut dificultati cu scrisul (mai ales baietii). 1 pct
5*.isi alege prieteni mai mari ca el pentru activitatile de interior. 2 pct
6*.ii place sa dialogheze cu altii. 2 pct
7*.pune multe intrebari, variate si originale. 2 pct
8*.vrea intotdeauna sa stie "de ce" despre orice. 1 pct
9*.cu toate ca uneori pare distrat, daca ceva il intereseaza poate face remarci de o uluitoare perspicacitate. 2 pct
10*. formuleaza cu placere aprecieri despre oameni. 2 pct
11*. este plictisit de activitatile de rutina. 1 pct
12*. este sensibil la injustitie chiar daca nu el e victima. 2 pct
13*.are simtul umorului. 2 pct
14*. are adesea un foarte bun vocabular, dar mai ales la nivelul reflectiilor lui e surprinzator. 2 pct
15*. ii plac jocurile complicate (go, sah, jocuri de strategie..)
16. in momentul in care ajunge la liceu isi da seama ca a fost mai popular/-a inainte dacat e acum. 1 pct
17*. prefera sa munceasca singur. 2 pct
18*. e interesat de originea omului, de univers si de preistorie. 2 pct
19. e in fruntea clasei, fara efort aparent. 2 pct
20*. are un dezvoltat simt estetic, sensibil la armonia a ceea ce il inconjoara. 2 pct
21*. pasionat de unul sau mai multe hobby-uri, pe care le schimba des. 1 pct

-acest test este utilizat doar pentru copii .
-incepand cu un scor de 13-14 pct, ipoteza de copil talentat (supradotat) are mari sanse de a se dovedi exacta.
-chestionarul poate sa se dovedeasca util pentru identificarea copiilor supradotati cu probleme, pentru aceasta se vor folosi numai ntrebarile marcate cu *, iar scorul peste 10 pct poate confirma aceasta.

Cat de multi bani ai nevoie?

Of! Dupa o luna jumatate de studiu asupra persoanelor de succes, afaceri aducatoare de bani, piete emergente, actiuni, dividende, inflatie, dinamica crizei financiare si alte asemenea prostii am ajuns la citeva concluzii pertinente cum ar fi:

1.Tot ceea ce credeam ca stiu este gresit (sa zicem 99,9 %)
2.Nu trebuie sa fim bogati, trebuie sa fim independenti financiar (adica chiar daca nu ai mai lucra sa fii capabil sa iti sustii cheltuielile pe termen nedefinit )
3. Cel mai probabil ajungi un om bogat atunci cand cheltuielile tale sunt mai mici decat banii pe care ii obtii. Alta cale mai sigura nu exista.

Incerc sa pun la punct o strategie care sa functioneze. Va tin la curent.

Wednesday, 8 October 2014

Tehnici de transformare

Huh, am transferat cel mai mic grup de  articole dupa vechiul meu blog, si anume tehnicile de transformare. E interesant de vazut acum ca de unele am uitat cu totul, altele le-am imbunatatit progresiv prin practica incat nici nu mai pot fi recunoscute, iar la altele mai am o gramada de lucru. Am recuperat integral datele dupa ablog.ro, care merge cand vrea el, o ora pe luna. Sunt bucuros. Blog 2.0 in curand, imbunatatit si recorectat.


Ganduri

Soarele rasare sugubat din spatele unor casute, iar gandurile mele umbla aiurea in tramvai. Ma gandeam la L. desi a trecut atata timp. Ce a ramas in urma acelei persoane, un dulap cu haine, doua trei insemnari, un pachet de tigari si cateva lucruri personale. Ce cautam aici? Ce vrem de la viata? Ne comportam de parca nu am sti ca la un moment dat se trage linie, si ne putem intreba ce lasam in urma. Daca am presupune prin absurd ca ai muri azi, ce ramane in urma ta? Cine s-ar mai gandi la tine peste un an? Dar peste 10-20? Ce vrem de la viata? Ne chinuim atat alergand dupa realizari efemere, uitand cel mai important lucru, sa traim fericiti. Sa fim cu adevarat. Sa nu mai alergam dupa himere. Sa actionam, chiar acum. Ce ne lipseste, ce avem deja, si cum putem sa facem cat mai repede pasii necesari in aceasta directie? Zici ca vrei sa fii fericit/fericita, dar ca nu poti? Esti de condamnat. Inseamna ca inca nu ai facut tot ce puteai face, sau ca ai urmat alegeri gresite. Toti putem fi fericiti. Nu este ceva magic, indepartat. Este un mod de a trai, o insiruire de alegeri mature si constiente, o cale a vointei, perseverentei si muncii, trecand peste delasare, lene sau comoditate.
Cat mai vrei sa dormi?

22 aprilie 2010

Vorba lunga, saracia omului, dar placerea unde e?

Dar, am spus cuiva ca o sa scriu aici, mai pe larg, ciudata mea teorie. Nu de alta, dar imi era lene al naibii de mult sa explic asa ceva pe telefon. Acum, daca am scapat porumbelul, tre' sa ma tin de cuvant.
Deci, o relatie intre doua persoane, indiferent de tipul ei (poate sa fie o relatie de prietenie , amicitie, iubire, casatorie sau orice alt tip de relatie, in sensul bun al cuvantului) presupune interactiuni intre aceste doua persoane pe multiple planuri. In functie de compatibilitatea intre cei doi, aceste interactiuni pot fi pe unul, doua sau chiar mai multe planuri.

Primul plan, cel material.

Este planul de baza al relatiilor intre persoane de sex opus, in zilele noastre. Presupune in principal nevoile de baza, mincare, siguranta, un acoperis deasupra capului , somnul si calitatea lui si, poate cea mai importanta componenta, banii. Acum, daca tot am deschis discutia, interactiunile pe acest plan pot fi echilibrate sau nu. Sa luam de exemplu banii. Situatia echilibrata ar fi cand ambii castiga suficient de multi incat sa traiasca asa cum isi doresc. Cand unul castiga mai mult decat celalalt sau e singurul care aduce banii in casa, balanta se modifica, implicand aportul celuilalt in alt plan al relatiilor lor. Aici ar fi mult de discutat. Bineinteles, daca ambii castiga, dar banii castigati acopera doar 40-50 % din nevoile lor, atunci situatia este de asemenea dezechilibrata. Situatia precedenta se poate extinde si asupra mancarii, somnului sau sigurantei fizice. Dar asupra lor voi reveni daca va fi cazul. Astazi mi-am propus doar sa trecem in fuga, precum rata prin balta, prin toate etapele.

Planul social/sexual

In acest plan intra relatiile pe care cei doi le au, atat intre ei, cat si cu persoanele apropiate. Sa incepem cu subcapitolul Social. Un mic exemplu. Aici intra rudele, cercurile de prieteni si cunostinte si eventual colegii (de scoala sau de servici). Pentru ca sa existe echilibru intr-o relatie de tip, sa zicem iubit-iubita, importanta acestui plan intre cei doi trebuie sa primeze in fata celorlalte sfere de influenta (vorbind din experienta ,multor amici, ca sa inseninez un pic atmosfera, aici intra si perspectiva "Ce ma fac cu soacra-mea" sau "parerea celei mai bune prietene/prieten asupra combinatiei mele".) Sperand ca m-am facut inteles, atingem in fuga celalalt subiect. Sexul. Ei bine, poate ca nu putem cere tuturor sa ridice sexul la rang de arta (desi cred ca partii feminine, pentru ca de barbati sunt sigur, i-ar face mai mult decat placere ca totul sa fie ca la carte, tinzand spre perfectiune), dar totusi putem sa intelegem ca, atunci cand cei doi se cunosc indeajuns de bine, invata fiecare despre celalalt, trecand peste stangaciile inceputului, si isi dau seama ca intre ei exista ceva cel putin electric, acel "ceva" la care numai gandindu-te simti fiori pe sira spinarii, si parul ti se zbarleste, ei bine, atunci relatia poate continua mai departe.
De obicei 68% din relatiile zilelor noastre se bazeaza pe aceste 2 planuri, aflate in relativ echilibru.

Planul volitiv

Acest plan tine de o natura mai matura a relatiilor, avand ca obiect de studiu vointa si modalitatile ei de manifestare. Acest aspect te face sa te raportezi la relatia ta ca la o lupta pentru suprematie, in care tu trebuie sa detii controlul. Aceasta lupta pentru control da multor persoane senzatia ca viata are un sens, si este uneori asociata in mod gresit cu ambitia. Poate lua forma unor nemultumiri sau frustari, mai mult sau mai putin usor de evidentiat. Ideea de "Eu" care fac totul, care sunt "barbatul" in casa, cam tot ceea ce tine de "vreau sa faci aia, sau sa nu faci aia", "hai sa facem macar odata si cum vreau eu", egoismul in oricare din formele sale,vanitatea, senzatia ca celalalt iti intareste sentimente de inferioritate, te face sa te simti mizerabil, sau tendintele de a actiona tu in asa fel incat sa ii dai celuilalt aceasta impresie, toate acestea tin de vointa si de finele interactiuni in acest plan. O asigurare ca acest plan este predominant consta in a spune "tin la tine!" in loc de "te iubesc!".

Planul emotiilor si sentimentelor

Acesta este unul din putinele care poate crea o relatie de unul singur. Ca sa ma fac inteles, ganditi-va la iubirile adolescentine, in care dragostea era singurul lucru de care aveam nevoie, in acea nebunie care ne cuprindea si ne ridica pina la cer. Acest plan este un "must have" al oricarei relatii de iubire, dar, din pacate, este adesea neglijat sau lasat prada uitarii, pe masura ce timpul trece.
Exista insa si posibilitatea de a cultiva acest plan si de a face sa apara un aparent echilibru, cu toate ca aici nu putem vorbi de termeni de comparatie. Putem vorbi de alb si negru, de iubesc sau nu iubesc. Aici totul este ridicat la rangul de absolut. Este planul din care izvorasc acele iubiri de neuitat, care ne transforma pentru totdeauna.

Si, e o ora tarzie, si as vrea sa mai dorm. Ar mai fi citeva planuri, dar voi reveni asupra lor intr-un post ulterior.

Vezi ma ca m-am tinut de cuvant? Sa te aud ca mai zici ca nu-s serios...

16 iulie 2009

Cuvinte

Frate. Faringita acuta. Somn. Joaca. Melodii. Gara. Taxi. Nunta. Mirinda. Taxi. Familia Bundy. Somn.
Astea cuprind o viata?
Sa ne jucam cu cuvintele (scuzati cucofonia).
Adica, alandala. Aiurea aberam aici alaturandu-i acum aurorei.
Bine, berea bauta bubuie bombastic.
Cine ce cere cautand contrariile?
Deliberat dominam dorinta.
Exista eliberari euforice estompand ecuatia elitei?
Firava forta folosesc furnizorii fantasticului.
Gineceul garoafei ghiceste goliciunea Gheonoaiei ghiduse.
Holografic hipnotizeaza hotul hartilor hotarate.
Iar iluzia ilustreaza inductia inutilului.
Joaca jura jinduind jena jartelei.
KO.
Lipa lipa lopatica lacului lumineaza lornionul.
Mai ma maimutaresc mancand?
Nu. noi nu negociem.

Lipsa de exercitiu? Ucide lent. Nu este asa ca si voi ati vrea sa aflati ca plictiseala de fapt nu exista? Vreau sa va vad, hai, continuam, unul cate unul cu 1 vers, luand literele in ordine pana la final? Sunt curios, vom termina alfabetul?

31 mai 2009

Rasarit

Cel mai adesea viata e atit de scurta, iar noi ne petrecem timpul facand altceva decat ceea ce ar fi trebuit. Poate ca ocaziile pierdute pina acum le intrec cu mult pe cele pe care le-am fructificat. Ne purtam ca si cum am avea tot timpul din lume, dar nu il avem. Ne permitem sa suferim, cel mai adesea cu mult mai mult decat ar fi cazul. Ne-o facem cu mana noastra. Mai mereu noi suntem cei care ne creem iadul chiar aici, in insignifianta noastra existenta. Tot noi am putea fi si cei care ne creem paradisul. Am putea fi, daca nu am fi atat de des incapatanati, atat de coplesiti de sentimentul propriei importante, atat de obedienti fata de regulile cu care societatea ne-a dresat, atat de bine incat acceptam chiar voluntar sa suferim. In numele a ce? Adesea suferim in numele unor datorii imaginare, a unor idei gresite, sau din cauza unor lucruri pe care le-am inteles incomplet, sau total gresit. De ce? Tocmai pentru ca suntem oameni. Tocmai pentru ca vrem sa traim. Tocmai pentru ca nu vrem sa suferim. Vrem sa fim fericiti. Nu pare paradoxal, sa suferi in numele fericirii? Ceva, undeva, in aceasta ecuatie e gresit. Nu am pretentia ca va pot spune ce anume. Cel mai adesea aceste intelegeri, aceste dumiriri, sunt personale. Nu le poti imparti cu nimeni. Le poti doar trai. E ca si cum te-ai trezi intr-o incapere plina de oameni care dorm. Si care cred ca acest cosmar, pe care ei il traiesc, e real. Si stiti care e culmea? Ca el este real. Este, si in acelasi timp nu este. Colac peste pupaza, femeile au puterea de a accepta infinit mai multe compromisuri decat barbatii. Ele vad, simt si stiu ca ceva in viata lor nu este in regula. Dar totusi isi accepta destinul. Si continua sa sufere cu inversunare. In numele ideei lor ca iubesc o persoana. Aiurea. O persoana pe care o iubesti si care te iubeste nu te-ar face niciodata sa suferi. Niciodata.
Ele nu au fost invatate nicicand ca viata poate fi si altfel. Ca Iubirea adevarata poate exista, ca ea poate fi ceva atat de natural ca si actul de a respira. Ca ea te poate cuprinde, te poate ameti, te poate tulbura, dar in acelasi timp te poate rasfata, alina, intelege si avea grija de tine. Nu avem educatia necesara si discernamantul necesar pentru a intelege acest lucru. Nu stim a Sti.
Cu toate astea, ceva trebuie facut. Cineva trebuie sa inceapa. Un exemplu apare intotdeauna atunci cand avem nevoie de el pentru a merge mai departe. "Atunci cand ingerii nu iti mai pot vorbi, ei pun cuvintele lor in gura cuiva din jurul tau," Dar tu stii sa asculti?

Trebuie sa inveti asta. Pana la un anumit moment dat, suferinta e singurul nostru profesor capabil sa ne invete ceea ce trebuie sa invatam. Dar cu ce pret !
Gandeste-te la asta. Inspira adanc. O noua zi va urma.

9 aprilie 2009

Fascinatie

Motto: Daca iubind profund, putem opri o inima sa cada si sa se zdrobeasca, inseamna ca nu am trait in zadar.

De cite ori ai trecut ingandurat, fara sa observi minunile de linga noi? De cite ori? Traim sau suntem traiti? Am auzit de atitea fiinte care, trecand prin probe mai greu de depasit, au murit interior. Sunt inca vii, dar nu mai traiesc. In ele se afla o inima care bate, dar viata lor nu se poate numi viata. Suntem aruncati de colo colo de "minunata" societate moderna, suntem furati de valurile ei, de voalurile ei. Suntem din ce in ce mai greu cititi, pentru ca ne scriem destinele cu mana stanga. Dar vrem sa pasim cu dreptul. Nu mai e timp. Ce sugerez?
Azi, acum, a venit momentul sa reinvatam. 
Sa traim. 
Sa deschidem ochii si sa gasim cel putin un miracol.
Eu il voi imparti pe al meu cu voi. Sper sa faceti la fel.


Vreau sa va stiu minunea pe care ati vazut-o, ati auzit-o sau ati simtit-o azi....

In adancuri

Unde as vrea sa reiau un mai vechi proiect, pe numele lui mic "Vindecarea prin povesti" . Episoadele anterioare cuprind: Printesa balului. Ploaia. Sanctuarul.

In adancuri.

Acolo va voi provoca sa va aventurati astazi. Aveti deja o varsta. Se presupune ca traiti deja in mijlocul lumii. Lumea, asa cum o stim, cu partile ei bune si rele. Inchidem ochii. Lasam lumea intreaga in urma. Deschidem ochii. Suntem intr-o barca, in mijlocul unei mari albastre si clare. E atat de liniste in jurul nostru. Sarim in apa. O simtim asa cum este la suprafata, calduta si transparenta. Claritatea ei ne face sa ne simtim incantati. Privim sub noi. Se intrezaresc peisaje efemere, nedefinite.
Ne scufundam usor. Observam cu uimire ca nu simtim nevoia sa respiram. Poate ca in aceasta poveste, am luat deja forma omului peste. Savuram senzatia de imponderabilitate, de relaxare perfecta, de lipsa a oricarei incordari sau crispari. Hotaram sa ne folosim de oportunitate pentru a plonja in adancuri. Ne scufundam printre bancuri de pesti ce dau din coada bucurosi. Observam o clipa broasca testoasa care se misca alene pe linga noi. Continuam sa coborim. Incet incet se instaleaza un semi-intuneric odihnitor. Inotam in voie prin labirintul de corali, care se valureste in bataia unui imaginar vant. Ne lasam cuprinsi de frumusete. Ne umplem sufletul cu ea, ca si cum am dori sa adunam rezerve pentru zile intregi, obisnuite si gri, care vor urma. Observam undeva o stralucire, care parca ne cheama. Si asa ajungem la intrarea intr-o pestera, din care raze de lumina mai ies din cand in cand in afara ei.
Intram, si observam mirificul ce ne inconjoara. Este o pestera plina de cristale de cuart, colorate in alb, galben, rosu, verde si albastru. O simfonie de culori. Observam cum ea se continua, in adanc, coborand iar si iar. Pe masura ce inaintam, cristalele sunt din ce in ce mai mari. Atingem unul din greseala, si instantaneu in minte ni se desfasoara, asemeni unui film, ultima relatie avuta cu o persoana pe care o iubim. Dar acum nu mai suntem in ea, ci in afara ei, privind-o ca un spectator. Ne analizam, vedem cum am procedat, inca de la inceputuri. Vedem ce am facut bine, ce am facut rau. Cum am ajuns pana unde suntem acum. Tragem concluziile. Alt cristal, de o culoare diferita. De data asta sunt evenimente legate de familie. Intelegi ideea, si inca mai ai si alte categorii de observat. Alte culori, care probabil sunt din alte suite de evenimente. Observi cum, pe masura ce inaintezi, ai in fata evenimente din ce in ce mai indepartate, unele chiar din copilaria ta. Observi formele. Unele cristale te atrag mai mult decat celelalte. Aproape ai ajuns in fundul pesterii. Deja povestile din jur iti aduc aminte lucruri demult uitate, din frageda copilarie. Ce sa vezi, insa... Chiar unde peste se parea ca se termina, este o alta intrare, dincolo de care parca se intrezaresc cristale nemaipomenit de frumoase. Acum te gandesti, sa continui sau sa ma opresc aici? E alegerea ta. Mai poti zabovi, mai poti observa fragmente care te atrag, studiind ca un observator impasibil scenele din viata ta. Sau poti trece dincolo, in acea camera noua. Tu alegi. De acum, stii ce ai de facut! Cand credeti ca ati terminat, inotati inapoi, iesiti la suprafata si inspirati puternic. Pe masura ce expirati, deschideti usor ochii.

 Aceasta poveste ne ajuta sa intram in contact cu toate acele scene din viata noastra, bune sau rele, pe care inconstient le-am lasat in suspans, fara sa le rezolvam si sa tragem concluziile de rigoare. Un mod simplu de a mai scapa din "balastul " emotional si mental. Poate fi repetat atat cat simtit nevoia.

11 martie 2009

Arta de a minca

Alma, mi-ai readus aminte ceva interesant.
Cand am re-invatat sa maninc.
Nu am crezut la inceput.
A minca este o arta.
La fel ca a bea o cana de ceai.
Una din cele 64 de arte
care erau candva un must-be pentru japonezi.
Trebuie facuta cu toata seriozitatea.
Cu gandul doar la acel act, in liniste, fara a vorbi,
fara a face nimic altceva decat a minca.
Atunci totul se schimba.
Din ceva obisnuit devine ceva demn de bagat in seama.
Nu e greu.
De 3 ori pe zi trebuie doar sa mancam.
Si nimic altceva.
Poate ca pina la urma,
dincolo de tot fastul actului de a minca,
noi europenii,
suntem cu adevarat barbari.



Itadakimasu! *

Inca imi aduc aminte cum imi spunea,
Cati-san, daca nu esti in stare sa faci acest lucru
de 3 ori pe zi, pentru citeva minute,
cum ai gandi ca vrei mult mai mult ?
Cei care sunt neglijenti
cand e vorba de lucruri marunte
cum crezi ca ar putea sa fie seriosi,
daca va veni vorba de cele mai dificile.
Un om e un adevarat luptator
din toate punctele de vedere,
incepand de la cele mai marunte,
pina la cele cu adevarat serioase, sau nu e deloc.老 人 ありが とう
(domo arigato, senpai )



Itadakimasu! (
い ただきます) - expresie japoneza ce are sensul de "sunt gata sa primesc (aceasta mancare) " . Se rosteste traditional la inceputul fiecarei mese, dupa o scurta multumire adresata divinitatii.

Si bineinteles, pentru cei care au ajuns la sfarsitul insemnarii, momentul de relaxare...


3 martie 2009

Mecanica unui gand

New file -> fara titlu.
WWW.
Am observat ca de multe ori, atunci cand apele sunt tulburi, e suficient sa ma asez si sa scriu. Nu conteaza prea mult ce. Nu conteaza cum. Actul in sine. Imagineaza-ti mintea ca si cum ar fi suprafata unui lac. Perfecta. O bula de aer pleaca din adancuri . Ajunge la suprafata. Poc! Gandul a devenit real. Stiu care e. Ceva de altfel destul de diferit de gandurile care uneori imi invadeaza mintea. Acelea le simt altfel. Ca o picatura de ploaie care pica in lac. Si ea creeaza unde, care isi maresc amplitudinea. Timpul ca o retea. Ca o plasa de pescuit mai degraba. Da, termenul englez "net" le integreaza perfect in multiplele sale sensuri. "Fishing net" in my case. Initial ma gandeam sa scriu despre insulele magice ale polinezienilor. Despre faptul ca ele pot fi de mai multe feluri. Fascinant subiect. Insula magica a gandurilor care devin reale. Asta nu e de bine. Cel mai des oamenii sunt obisnuiti sa isi faca rau lor insisi si celorlalti, prin gandurile care uneori devin cuvinte. Cuvantul, cea mai mortala arma sau cel mai eficient balsam. Dar despre ce vorbeam? Nu. nici despre cuvinte nu vroiam sa spun nimic. Sa revin la mica mea paranteza. Acea insula este un pericol pentru marea majoritate a celor care ajung acolo. Prima oara m-a dus cu gandul la o istorie apocrifa datand din perioada lui Isus.Au existat 2 apropiati lui, care capatasera o adevarata obsesie pentru cuvintele care trezesc mortii la viata. L-au rugat de nenumarate ori sa le incredinteze acest secret. Isus le-a spus ca nu sunt suficienti de maturi pentru a sti asta. Dar ei au insistat. Au spus ca isi asuma in totalitatea raspunderea pentru aceste cuvinte. Si, intr-un final Isus a acceptat sa le spuna. Bucurosi nevoie mare, cei doi au simtit nevoia sa testeze. Au gasit niste oase, si au spus cuvintele care sa readuca la viata faptura. Ghinionul lor a fost ca acelea erau oasele unui leu, care odata inviat i-a mancat pe cei doi. Inchei paranteza parantezei. Generata de gandul: "Cat de matur sunt eu?"
Revenim la insulele magice. Mult mai pe gustul meu este insula fericirii. Care exista si nu exista in acelasi timp. Uneori apare pentru cei care trebuie urgent sa ajunga acolo, din neant. Alteori ceata se imprastie si exploratorii o vad. Au existat samani ai polinezienilor care au afirmat ca ea poate fi gasita doar in vis. Insula fericirii este un fel de paradis al acestor oameni, un loc unde fiecare gaseste lucrurile de care el are nevoie cu adevarat pentru a fi fericit. Fiinte cu un potential extraordinar sau nu, sunt pomeniti prin diverse istorii. Unii si-au gasit jumatatea perfecta, altii palate si slujitori, si o viata fara de griji. Dintre toate insa, mi-a atras atentia povestea calatorului fara varsta. Un om care a fost rege, care a cunoscut iubirea si a pierdut-o, si care a avut cam tot ceea ce un om si-ar dori. Pana intr-o zi cand a auzit despre insula fericirii. A lasat totul si si-a jurat ca nu va avea odihna pina nu o va gasi. Si a calatorit zile, luni, ani. Oamenii il cunosteau dintotdeauna, parintii lor il cunosteau, bunicii lor il cunoscusera la randul lor. I se spunea "Calatorul fara varsta" . Intr-o buna zi a gasit-o, si insula era de fapt o insula goala, in mijlocul careia trona o oglinda. In ea si-a vazut chipul si intreaga viata, de cand a fost nascut si pana in acel moment.Si s-a trezit din nou bebelus, in prima clipa a existentei sale.
Un alt subiect despre care as fi putut sa va povestesc ar fi fost timpul si spatiul. Modul in care ele erau percepute inca din vremurile stravechi, si pana acum, in cele mai noi cercetari de avangarda. Timpul la sumerieni, la mayasi, la azteci. Timpul la romani, la greci. Timpul in filosofie. Timpul in secolul vitezei. Aparitia teoriilor cuantice. Timpul pliabil. Timpul palpabil. Dilatarea si contractia temporala. Teoriile rusului Kozarev sau cele ale lui Bohm. Spatiul.
Nu, nici despre asta nu as fi vrut sa spun nimic acum.
Scopul vietii. Hmmm, asta ar fi un subiect foarte interesant. As putea sa ma intind chiar pe mai multe articole, nu poate fi epuizat intr-unul singur. Tot polinezienii, dragii de ei, spuneau ca avem un scop grandios si alte cateva mai mici. Sunt oameni care le pot urma pe toate, atat pe cele mici, cat si pe cel grandios. Sunt oameni care trec prin viata intreaga si reusesc totusi sa le fenteze pana la final, fara sa se apropie nici macar de unul. Cei mai multi insa se indreapta "accidental" spre unul minor, si raman acolo. Bucurosi ca au realizat ceva. Simti uneori ca regreti, si ca ar fi putut fi ceva, ceva pe care l-ai dat totusi deoparte. E semn ca te-ai apropiat de unul din cele secundare, si ca apoi ai incetat sa mai speri ca il vei realiza. Cel mare, e un scop pentru care cu usurinta ti-ai da si viata. E ceva care te tulbura, care te face sa simti ca nu mai ai aer. E ceva care iti solicita toate resursele de care dispui. Cel mai adesea e ceva care nu crezi ca ti se poate intimpla chiar tie. Dar el exista, si de cele mai multe ori te asteapta sa il descoperi. Este una din cele mai colosale provocari, dar, cu toate astea, este si singura pentru care merita sa lupti.
Eu inca nu stiu prea bine ce vreau. Poate ca uneori cred ca stiu, pentru ca imediat sa imi dau seama ca ma inselam. Am o imagine de ansamblu, dar este inca destul de vaga. Uneori mai capata claritate, alteori se estompeaza. Ce vreau de fapt? Pentru ce se merita sa insistam, si pentru ce nu?
Care sunt lucrurile care CHIAR conteaza?
Eh, scrisul asta, nu poate fi raspunsul tuturor problemelor. Voi lua o foaie alba si o voi privi. Voi mai asterne si pe ea citeva ganduri.
O seara buna va doresc!

Un mic cadou pentru curiosi -> click here.

Poveste de duminica 8:30

Motto: Make rainy days go away . (wowhead)

Asta sa fie sfarsitul? Intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor. Copilaria, intr-un oras de provincie. Scoala primara. Liceul, unul din cele medii, nici prea bun, nici prea slab. Ha! Stiu ca nu sunt frumoasa. Nu in sensul in care il dau multi acestui cuvant. Dar imi face placere sa aud asta. Chiar daca teoretic ai putea minti. Sau poate nu. Poate tu ai reusit sa vezi frumusetea acolo unde altii au trecut peste. Sunt, sau mai degraba eram draguta, si uneori chiar as fi putut sa te fac sa iti intorci privirea pe strada. Primul sarut. Primul bal. Iti mai aduci aminte. Fata in rochita albastra, pe langa care ai trecut atunci, in drum spre plaja. Atunci nu m-ai vazut. Aparente. Imi trec viata in revista, si parca totul s-ar petrece aievea, chiar acum. Stiu totul. Revad totul. Capitala, si modul in care m-a atras, ca intr-un miraj fara sfarsit. Maya, iluzia cosmica a hindusilor. Primul loc de munca. Prima iubire adevarata. Primul esec. Compromisurile pe care le-am facut. Si cele pe care le-am refuzat sa le fac. Independenta. Dependenta. Nunta. Chiar si atunci nu a iesit cum visam. Dar, per ansamblu, a fost bine. Luna de miere . Facuta in fuga. Amintiri frumoase. Cat de ciudat este ca totul sa se petreaca la timpul prezent. Gemenii. Ce nebunie. Numele le alesesem demult. De parca as fi stiut dintotdeauna ce va urma. Copii au crescut. Mandria de a fi o mama buna. Vanitatea, uneori. Recunosc. Anii care au trecut. Linistea. Batranetea cu toate cele care o urmeaza.
Acesta sa fie sfarsitul?

Deschid ochii si vad in jur peisajul familiar. Pestera, asa cum o stiu. Eu. Ankh, vinator din tribul Tabitha. Ma tulburase calatoria, facuta pe unul din cai fantoma, hranit cu jaratec. Am visat o viata intreaga, traita in trupul unei femei, undeva intr-un viitor indepartat. O iluzie, menita a ne face sa intelegem aspectul de zeu, potential existent in noi. Asta a fost explicatia batranului Uguru, shamanul nostru cel intelept. Principala mea ocupatie este sa vanez si sa culeg fructele cele dulci, din palmierii crescuti la marginea plajei.
Dar cand se lasa intunericul, ne asezam cu totii in jurul focului, si ii ascultam povestile. Uneori acestea sunt rodul unei fantezii duse la absurd. Lumi care vor veni. Un mantuitor care se va naste peste 10.000 de ani. "Masini" . Are rarul dar de a iti povesti lucruri si fapte, de parca ar fi fost de fata. Lucruri pe care le pot intelege. Lucruri pe care nu le pot intelege inca. "Ochii mei vad dincolo de timp si spatiu. Si voi ati putea sa faceti asta, daca ati trezi zeul launtric. Este ca o noua zi care va incepe. A iti asculta inima, a avea urechi pentru ceea ce iti sopteste sufletul, aceasta am putea-o sa o comparam cu zorii zilei. Totul tine de a acumula si a folosi suficienta gompa*. Ar trebui sa fie telul nostru principal. Nimic altceva in afara de asta nu conteaza."
Uneori Uguru spune lucruri absurde, Alteori folositoare, precum inventia aceea pe care noi o numim acum arc. Sagetile mele sunt facute din lemn de Keen, iar veninul din piele de broasca Tujan aduce prada in mainile mele, chiar si printr-o simpla zgarietura. Undeva in viitor, oamenii vor folosi varfuri de sageti ciudate facute din "metal".
Batranul shaman crede ca ii voi lua locul, atunci cand el va pleca in Calatoria fara Intoarcere. Nu stiu daca o sa pot face asta. Sunt un simplu vanator. Aici e locul meu. Acum e momentul in care traiesc. Ce folos sa cunosti lumi in care oamenii au dat deja gres, in incercarea de a stapani elementele? Au pus focul in bete cu care vaneaza, nu pentru a minca, ci doar pentru a se distra.S-au inconjurat de obiecte nefolositoare, care ii fac sa uite de ce sunt aici. Oameni care au dat gres, care nu vor fi zei niciodata.
Calatoriile ma fac sa inteleg si sa vad. Dar nu as da pentru nimic viata mea, pestera in care tribul meu se adaposteste, focul si povestile spuse cand intunericul se asterne peste munti, pentru o viata in locul lor.
Sunt Ankh.
Acesta e locul in care Vreau sa traiesc.
Acesta e timpul in care Vreau sa traiesc.

* gompa = un cuvant pentru a exprima puterea interioara a fiecarui om, in acceptiunea tribului Tabitha. Exista 3 feluri de gompa. Atar-gompa, puterea folosita pentru a stapani elementele naturii. Bada-gompa, puterea folosita pentru a face minuni. Chaka-gompa, puterea folosita pentru a calatori in lumile nevazute. Uguru ne-a povestit odata legenda lui Tam-gompa, puterea ascunsa care rezulta din stapanirea perfecta a primelor trei, si care, odata ascesibila, ne transforma in Drood, zei atotputernici avand inca aparenta umana.
** "Uguru moment" - Cum sa iti recapeti controlul asupra ta si a vietii tale! (mic ghid)
Avem o foaie de hartie/carnet/jurnal pe care o impartim in trei si punem aceste intrebari ca titlul al fiecarei coloane. La ce ma gandeam? Ce fac? Este acesta lucrul pe care il doresc?
Puneti ceasul/telefonul sa sune din 15 in 15 minute, sau alegiti oricare alt interval de timp, asa incat sa nu puteti anticipa. Cand alarma suna, notati scurt si concis raspunsul la intrebari. Nu analizati nimic. Seara inainte de a va culca, analizati ce ati scris. Ce ganduri se repeta? Ce actiuni se repeta? Care e relatia dintre ganduri si actiuni? Cat din ceea ce faci are legatura cu ceea ce ti-ai dori de fapt sa faci? Repeta actiunea timp de o saptamana, zi de zi. Apoi, fa o analiza a intregii saptamani, intocmai ca si cea a unei zile. Fa acest lucru timp de 4 saptamani. Aceasta iti va arata modul in care iti folosesti gompa pe parcursul unei intregi luni de zile. Folosind informatiile acumulate poti deja sa faci o lista detaliata a lucrurilor pe care de obicei le faci (activitati, rutine, obiceiuri, dependente), si a gandurilor pe care de obicei le ai (ganduri obsesive, rutine emotionale, tristeti, sentimente). Aceasta lista iti arata modul in care iti consumi de obicei energia zilnica.
Imparte acum lista in doua.
1. Obiceiuri indispensabile sustinerii vietii: somn, mincat, respirat etc.
2. Obiceiuri neindispensabile sustinerii vietii: servici, alergat, cumparaturi, privit TV, internet etc.
Impartiti acum in doua categorii a doua coloana:
1. Lucruri care ma fac sa ma simt bine si care consider ca as dori sa le continui sa le fac (sport, o munca pe care imi place sa o sustin, dragoste etc. )
2. Lucruri care nu ma fac sa ma simt bine si pe care nu consider ca ar fi necesar sa le continui sa le fac (manie, frustrare, discutii inutile, stirile de la ora 5 etc)
Imparte acum ultima coloana in doua categorii:
1. Elemente care nu pot fi eliminate
2. Elemente la care pot renunta, dar cu pretul unui efort.
Alegeti unul din elementele aflate in a doua categorie, si stabiliti-va un interval de timp in care sa incercati sa renuntati la el, pentru a capata un extra-bonus de gompa. La sfarsitul intervalului, analizati si vedeti daca e cazul sa va opriti sau sa continuati. Cand aceasta ultima lista va fi goala, amintiti-va de Uguru si...
***Tribul Tabitha nu a existat in realitate. Acelasi lucru am putea spune si despre gompa. E toamna, iar frunzele parasesc copacii una cate una. Voi ce ati ales sa faceti cu viata voastra?

16 noiembrie 2008