Ganduri
Soarele
rasare sugubat din spatele unor casute, iar gandurile mele umbla
aiurea in tramvai. Ma gandeam la L. desi a trecut atata timp. Ce a
ramas in urma acelei persoane, un dulap cu haine, doua trei
insemnari, un pachet de tigari si cateva lucruri personale. Ce cautam
aici? Ce vrem de la viata? Ne comportam de parca nu am sti ca la un
moment dat se trage linie, si ne putem intreba ce lasam in urma. Daca
am presupune prin absurd ca ai muri azi, ce ramane in urma ta? Cine
s-ar mai gandi la tine peste un an? Dar peste 10-20? Ce vrem de la
viata? Ne chinuim atat alergand dupa realizari efemere, uitand cel
mai important lucru, sa traim fericiti. Sa fim cu adevarat. Sa nu mai
alergam dupa himere. Sa actionam, chiar acum. Ce ne lipseste, ce avem
deja, si cum putem sa facem cat mai repede pasii necesari in aceasta
directie? Zici ca vrei sa fii fericit/fericita, dar ca nu poti? Esti
de condamnat. Inseamna ca inca nu ai facut tot ce puteai face, sau
ca ai urmat alegeri gresite. Toti putem fi fericiti. Nu este ceva
magic, indepartat. Este un mod de a trai, o insiruire de alegeri
mature si constiente,
o cale a vointei, perseverentei si muncii, trecand peste delasare,
lene sau comoditate.
Cat mai vrei sa dormi?
22 aprilie 2010
Comments
Post a Comment