Paracelsus - just another ordinary life

Amintiri din alte vremuri, de care putini ne mai aducem aminte. O poezie a cenaclului Flacara, care mi-ar trezit emotii demult uitate. Nici nu imi mai aduc aminte cand am baut ultima data braga, si am mincat halva turceasca si serbet de trandafiri. Eram copil atunci. Ada-Kale, visam odată, Când visurile pot să-nșele, În umbra ta netulburată Un adăpost iubirii mele. Visam să-și oglindească-n soare Tristețea, sufletele noastre, Ca două sălcii plângătoare Deasupra Dunării albastre... Si-acum... Acum ascult ca-n friguri Cum cântă unda fugitivă, Tresar și ochii mei nesiguri, Se-ntorc spre malul dimpotrivă. Aștept să văd mișcări de oaste, Dar nici o frunză nu tresare, Stau codrii negrii de pe coaste, Intr-o supremă așteptare . Apoi cu tunet își descarcă Amenințarea lor tăcută, Răsună văile si parcă Toți munții dimprejur strănută ! Iar când din nou tăcerea creste, In liniștea înfiorată, Sărmana-mi inimă șoptește : "Ada-Kale, visam odată ..." Si catev

Intre cosmic si profan, mai intalnim cate un fan fantastic si inexprimabil, dar poate nu chiar si valabil deoarece astazi si maine, intre 2 felii de paine, cu branza, dar fara mustar de ce? chiar nici nu am habar, dar in hambar eu am vazut, dupa un vraf de fan cazut, era toporul cel vestit, desi putin neascutit, al unui fost solomonar acum ramas fara amnar.

Acel moment in care te simti atat de singur in mijlocul unui intreg grup te duce cu gandul la alte timpuri, la alte vieti, despre care inveti in cartea de istorie, si momentul de glorie a fost acela in care ai invatat ca nimeni, niciodata nu este singur, desi solitar. On eveniment singular in care umanitatea din mine a plecat in cautarea unui WiFi.

Sunt plictisit si plictisitor cateodata, indata ce am inceput sa ma regasesc in afara centrului meu, mereu, incep sa pierd acea profunzime, acea prospetime, care te face sa te gandesti la imensitatea timpului si a spatiului intreg.

Ochii mi se inchid obositi, se apropie miezul noptii, am mai visat inca un an, am mentinut iluzia inca a unei vieti, sugubeti oamenii de zapada incercau sa se transforme in ursi panda, dar guvernul chinez era pe faza ca intotdeauna, gata sa preintampine o criza internationala. Banala chiar si o raceala netratata poate avea complicatii, inima ta ar trebui sa fie invaluita in flacarile apuselor iubiri, iar amintirile, la ceas de seara sa ne aduca iara in minte, fara cuvinte acea dulceata a unui suflet mult prea pur.

E atat de liniste in zori, inainte de rasaritul soarelui, lumea, asa de grabita, inca nu s-a trezit la realitate. E atat de liniste, incat iti poti auzi gandurile unul cate unul, incepandu-si pledoaria zilnica.

In spatiul dintre doua cuvinte se strecoara un gand, in spatiul dintre doua ganduri ma strecor eu. Intre vidul cel mic Si Vidul Cel Mare nu se strecoara nimic.

Daca adeseori te intrebi Uitandu-te la televizor: Este aceasta lege pe care tocmai o voteaza in parlament o lege dreapta? O sa iti spun metoda mea de a o verifica. Sa presupunem ca esti in spatele voalului iluziei, inainte de a te naste, si poti alege anumite legi, fara sa stii daca vei fi bogat sau sarac, sanatos sau bolnav, ma rog, ai prins ideea, ai vota aceasta lege pe care acum o vedem pe micul ecran?

Ma invalui in lumina Lunii si dispar in noapte, nimeni nu ma poate vedea in aceasta lume, pentru ca eu nu ii mai apartin. Ca sa ma cunosti ar trebui sa vii in lumea mea. Este o lume in care emotia este vehicolul care te va  readuce in adevarata ta casa.

Ordinar, Extraordinar, Normal, Paranormal, A trai viata ca si cum nimic nu e miraculos, Sau mergand pe jos, si a vedea totul in jurul tau ca fiind un miracol, intre optimism si pesimism, realistul ar vrea sa supravietuiasca. Dar in final asa cum au zis altii, Optimistul crede ca traim in cea mai buna din toate lumile posibile. Pesimistul stie ca nu exista alta mai buna. Suna!

E dimineata iar eu sunt din nou strajerul gandurilor mele.

Intuneric, lumina, povesti de demult, din vremurile cand cuvantul scris abia se nastea, cand gandul devenea fapta si a fi era o aventura, povesti nespuse cuvinte devenite istorii, istorii devenite legende, cum a trecut Timpul, si noi am uitat. Din nou. Cine suntem.

Cum am promis, aici sunt linkurile. The complete vitamins and minerals pocket guide (Nutrients Book 1) Pe  Amazon. Pe  Kindle. Oferta special pina la ziua mea in Ianuarie. Ha, Ha!

Invaluire si secerare a unor idealuri mult prea vulgare, ideea ramane, tu stii prea bine ca daca zilnic vei face asta inca un an sau doi si basta, s-a terminat cu aceasta joaca de oameni mari si tari, nu va mai fi nevoie sa pretinzi cine esti. Doar vei fi...

In sfarsit. M-am incadrat la limita si am reusit sa termin a doua carte pe anul acesta. O sa o trimit spre publicare zilele acestea, dupa ce am terminat cu aranjarea in pagina si mici ajustari pe ici pe colo. De data aceasta e in engleza - Vitamins and minerals pocket guide - si cu toate ca nu are prea multe pagini, a implicat un efort deosebit in colectarea, analiza si expunerea datelor concludente. Ca si in cazul precedent, a durat mai mult decat ma asteptam si a implicat un volum dublu de munca fata de cel previzionat. Dar cu experienta acumulata, am incredere in mine si imi propun publicarea a nu mai putin de 6 titluri noi anul urmator. Vom vedea ce va urma. O sa va anunt cand e gata, si voi posta linkurile necesare. Ca noutate, va fi disponibila si pe Kindle. Un sfarsit de an plin de bucurii si realizari va doresc. G.

Ce se petrece in aceasta luna decembrie? Unde toti sunt speriati, grabiti cumparand ca si cum maine nu ar mai fi o zi asemeni celei de azi. Stressul asta care ne ataca din toate partile, si cel care trece prin viata zambind, increzator in acel Deux ex Machina care va asterne totul inaintea sa intr-o armonie desavarsita a culorilor, sau a muzicii sferelor. Unde gasim echilibrul, ma intrebam chiar inainte ca sa imi incep meditatia asupra felului in care eternitatea nu se reflecta in Exterior. Dor.

Odata ce ai invatat despre tranzienta hipo-frontalitate nu mai este nevoie sa inventezi cuvinte noi. Noi doi ne vom vedea maine. E ziua ta onomastica, dar eu voi aduce tortul si florile, si poate si unul-doua cadouri. Si vom petrece noaptea numarand furnici, sau poate aruncam o privire prin universurile explorate de Hubble saptamana trecuta minunandu-ne cat suntem de mici. Ce zici?

Intotdeauna am vrut sa imi inchipui oare cum e sa ma trezesc intr-o dimineata fiind stapanul propriului meu destin. Azi dimineata a fost acea dimineata, si, supriza, nu este deloc asa cum imi inchipuiam. A fost doar o alta dimineata asemeni tuturor celorlalte dimineti. Dar am ajuns acolo. Si asta este tot ceea ce e important. Acum.

Acest dor ascuns in mine, amintire a timpului cand inca traiam in Paradis, ma urmareste in viata asta anosta de zi cu zi. Aproape ca imi aduc aminte de vremurile cand intelegeam limba ascunsa a ingerilor din jurul nostru. Acest dor nestins este motivul pentru care nu ma pot multumi cu ceea ce sunt si vreau mai mult. Mai sus. Mai repede. Mai iute. Mai cuprinzator. Iunie.

Lumina si intuneric, alb si negru, inger si demon, dulce si amar, cer si pamant, mic si mare, materie si spirit, domestic si salbatic, interior si exterior, anterior si posterior, unde te afli tu pe aceasta imaginara scara a lui Iacob?

Lumina e inca aprinsa desi miezul noptii a trecut demult, actiuni lipsite de sens te impiedica sa adormi sau e doar mintea ta jucand sotron in spatiul interior al constiintei?

O raza de lumina firava, in intunericul noptii, Luna, in jumatatea primului patrar, o sirena rasuna ca un ecou al neputintei, o fi politie sau ambulanta? Intr-o instanta in cere gandurile negative sunt prelucrate, se vrea a se decide daca este corect sa le reciclezi, sau trebuiesc doar indepartate cu mare grija, aruncate in Groapa Marianelor alaturi de celelalte deseuri atomice. Tu ce spui?

Astept somnul, cum nu l-am asteptat demult. Visez cu ochii deschisi la acel moment in care nici o alarma nu va mai suna dimineata. - Hei! zise piticul portocaliu, nu ar fi mai bine daca pur si simplu te-ai duce sa dormi in loc sa ai fantezii legate se somn?

E relativ simplu, prima oara am vazut acea banca langa parc, oarecum stinghera ca si cum ar fi fost un pic in afara peisajului. M-am asezat pe ea, in drum spre munca am stat aproximativ 5 minute, si nu mi-am dat seama in acel moment ca dialogul meu interior a incetat. Era un Loc al Puterii. Toate vocile, toate gandurile mele negative automate, tot ceea ce ne umple de obicei mintea pana la refuz, intregul dialog interior s-a oprit. Intreaga zi, per ansamblu a fost una excelenta. Insa a doua zi mintea, draga de ea, s-a prins ca ceva e in neregula si a inceput sa fie si mai activa. Am facut alergarea de seara pe langa acelasi parc. Am cautat in zadar banca, sa ma asez din nou pentru 5 minute sa ma odihnesc. Nu am mai putut-o gasi. Ceea ce m-a facut atent, la transformatile mele interioare deoarece banca parea ca a disparut pentru totdeauna. Citeodata chiar ma intrebam daca a existat cu adevarat. Dar imi aminteam perfect cum am privit strada, stiam unde e,

Oh, acest materialism feroce care ma invaluie, care ma apasa, toate aceste limitari atarna asmeni unor greutati atasate gleznelor mele si vor sa ma impiedice sa zbor. Dar asta nu face altceva decat sa ma ambitioneze sa gasesc nenumarate cai de a deveni mai usor sau de ce nu de a anula la vointa campul gravitational al planetei Pamant. (Desigur, intre noi fie vorba nu stiu daca aceasta ultima varianta ar fi indicata acum, ce sa spun.)

Nenumarate versiuni ale unui viitor probabil se astern in fata mea, iar eu nu ma gandesc decat la faptul ca alegand un anume viitor, inchid poarta tuturor celorlalte. Ce pot face? Ma decid, si accept consecintele. Daca stiu ca tot ceea ce tine de mine a fost realizat, pot doar sa merg inainte pe acelasi drum. Bum! Bum!

Stateam de vorba cu Sfinxul, L-am intrebat: Care e povestea ta? Ca sa inteleg geniile, am devenit un geniu. Ca sa inteleg magia, am devenit un vrajitor. Ca sa inteleg nemurirea, am devenit Eu. Tu ce vrei sa intelegi? Atunci eu i-am soptit: Vreau sa il inteleg pe Cel care a creat aceasta lume.

Doar ca sa imbunatatesc ceva abstract cunoscut ca numarul eozinofilelor din hemograma cu formula, am fost in  repaos alimentar 72 de ore. Nu de alta, dar am inteles ca  in primele 24 de ore se consuma  doar rezerva de glicogen. Gen nu uita ca uneori trebuie sa faci  sacrificii acum, pentru a fi mai bine  pe viitor. Si acum zbor.

AVERTISMENT: Procentul alocat de stat pentru cultură a scăzut de la 2,41% în 2007 la 1,48% în 2015 Miercuri, 4 noiembrie, a fost prezentat, la sediul ARCUB Gabroveni, studiul “Cartografierea finanţărilor pentru cultură”, primul studiu care face analiza finanțărilor din cultură, din ultimii opt ani, la nivelul orașului București. Studiul a fost realizat de echipa Funky Citizens și face parte din seria de rapoarte și studii comisionate de ARCUB, în vederea realizării Strategiei Culturale 2016-2026, pentru București. Studiul a urmărit cinci surse de finanțare a culturii, de la bugetul de stat și cele locale, până la fondurile europene sau finanțările private din țară sau străinătate, din 2007 și până în prezent. De asemenea în cadrul cercetării au fost analizate o serie de instituții publice și organizații culturale finanțate din bugetul de stat și cel local pentru a înțelege mai bine mecanismele și nevoile de finanțare ale operatorilor culturali. Astfel, a fost revelat faptul că, în

Sunt intr-o eterna cautare a propriei mele meniri. Si cand tocmai cred ca am gasit-o, ma apropii si peisajul se schimba din nou, asemeni unui vis intr-alt vis. Ceea ce credeam ca este finalul calatoriei se vadeste a fi doar un indiciu spre o noua aventura mai lunga, mai spectaculoasa si mai uimitoare decat precedenta. Asadar sa pornim la drum! Din nou.

Timpul va macina tot ceea ce ochii nostri pot vedea, tot ceea ce buricele degetelor noastre pot pipai. Cum ne vom apartine eternitatii?

Suntem pretutindeni acasa apartinem intregii planete, dar intotdeauna vom reveni acolo unde pentru prima oara am vazut lumina zilei. De ce? Te-ai putea intreba. Asemeni lui Anteu, Talpile noastre fac pamantul sa infloreasca, fara sa vrem, noi putem sa aducem cu noi primavara.

Era noapte cand m-am trezit sau poate ca era ziua cand am adormit, nu imi mai aduc aminte de toate celelalte cuvinte. A fost un timp cand nu ma ascultam pe mine insusi, dar in drumul spre rai sunt multe usi, unele deschise, putem intra. Altele inchise, cheia e sub pres. Si tot asa legati fedeles de grijile vietii de zi cu zi, am zis si deunazi e momentul sa alegi daca vrei sa te asezi sa alergi sau sa zbori. Dar nu uita de flori.

Sunt plin. Oh, sunt atat de plin incat ma atrage spre soare greutatea unei intregi planete Galbena cascaval cu irizatii de culoarea rosiei coapte. Iar ceaiul de menta a fost delicios. Cat de frumos!

Pastaie cu pistil plutind plecau, si visul meu se imperechea cu o viziune aparte prevazand vederea ochiului stang.

In linistea noptii somnul nu mai vine pentru cel care poarta in el intregul sistem solar. Ai inteles de ce e cel mai bine sa nu mananci prea mult inainte de culcare? Oare?

Vantul ma cauta, Vantul ma cheama, Aud furtuna cum se apropie, suiera norul, cu ropote ploaia ne saluta sau ne grabeste pasul. Undeva de departe un lup latra la luna. Vine iarna.

Aceasta idee care se formeaza,, venind din adancuri, incercand sa iasa la suprafata, deja e pe cale sa devina un tsunami care va matura comfortul si va aduce aventura vietii implinite. Am plecat sa imi iau placa de surf de sub pat. Ne vedem acolo!

De ce? Tocmai am in mana prima mea carte, si e un sentiment fantastic sa o rasfoiesc, si sa ma citesc pe mine insumi. Stiu, stiu, nu sunt foarte modest acum, dar e una din experientele pe care le-am asteptat de multa vreme. Am lucrat 19 ani ca sa public aceasta carte. Inceputul e mai greu. Acum am inceput alte 6, si ideile nu se mai opresc. Urmatoarea se pare ca imi va lua doar 5-6 luni sa o public. Cine doreste, o gaseste aici .

Atunci cand atingi starea de platou si esti perfect motivat, dar parca nimic nu se mai intimpla ar trebui sa iti dai seama ca acea pasiune, acea energie care iti da viata, acel fior acum absent este ceea ce ai nevoie. Cheia care deschide toate usile.

Plang, m-am indepartat de esential nu mai sunt in inima lucrurilor in aceasta seara, si doare.

Atatea nopti am cautat secretul nemuririi. Atatea zile petrecute in singuratate, La un moment dat mintea mea mi-a spus: Gata, nu mai pot suporta, Iti pot da bogatie, faima, putere, cere-mi orice si iti voi da! Iar eu timid, am soptit: Vreau fericire! Pentru citeva clipe s-a facut liniste. Intr-un tarziu mintea mea mi-a raspuns: Orice altceva.

Nu ceea ce nu stim ne impiedica sa avem o viata fericita, ci ceea ce stim. Pentru un simplu motiv: dar te voi lasa pe tine sa il descoperi. Sau sa il acoperi cu gandurile zilnice. Ce zici?

Inchid terminatiile nervoase, receptorii termoreglarii si  incep sa respir amplu, abdominal, toracic si clavicular. Las apa rece ca gheata sa ma trezeasca la realitate. Curios, omul ala a avut dreptate. Cele mai complexe dileme, din nu conteaza ce vreme, au solutii simple. Iar in cazul de fata totul se rezuma la un singur cuvant: Perseverenta.

Am aripi de lumina, Imense-candelabru, de un alabastru deschis, cu un semiton de bariton, rece la atingere, dar radiind caldura. Nu, nu zic doar acolo ceva de umplutura. Dar in lumina noptii, cand doar semiluna o mai zarim prin ceata, ceea ce ne invata inca de mici, ne dezvata, inca de mari, adulti seriosi, cu o minte de mosi barbosi, privind la picatura de apa de ploaie care nu isi accepta destinul si incearca sa invete sa zboare.

Alerg in intuneric, Inot intr-o mare De posibile Asteptari, Iar fabrica de ganduri Duduie Ca o Dacie Aflata in revizie.

Focul care arde in mine poate topi ghetarii si aisbergurile de la amundoi Polii intr-o clipa. Focul este o parte din fiinta mea. Eu sunt Focul care nu poate fi stins niciodata. Eu Sunt.

Probabil ca ai auzit de familia Sturdza, boieri de vita nobila care au dat Romaniei si cativa voievozi. Din ciclul coincidente si nu numai, Eric Sturdza, si alti membri ai familiei, cum ar fi fratele si fiul lui, au fost sau sunt jucatori profesionisti de tenis, el insusi ajungand in Top 10. In prezent Eric Sturdza are compania E.I. Sturdza Investment Fund, cu sediul in Elvetia, specializata in piata de actiuni japoneza si chineza. Acum,dupa ce stii deja povestea, iti poti inchipui mirarea mea cand am vazut ca una din cele mai bine informate companii in domeniul economic din Japonia este EI Sturdza, despre care cei din tara soarelui-rasare stiu ca este condusa de o familie de printi de origine romana. Asta fiind raspunsul la intrebarea: Dar tu cum de stii atat de multe despre Romania? Distractiv, nu e asa?

Evantaiul care aducea briza marii mai aproape de tine, iti ascundea ochii mari albastri, si avea un desen minunat in still chinesesc, cu doi pauni.

Sunetul are diferite nuante Care impresioneaza Mintea Asemeni cerului colorat La apus. Sincronicitatea nu poate Explica de ce Dumnezeu nu joaca Black Jack, Ci prefera zarurile. Iar eu Aproape ca sunt Si nu sunt In acelasi timp. Sunt doar pielea Sarpelui De acum un an. Si simt nevoia Sa o las in urma Pentru a renaste ca fluture In New York.

Imbatat de sunetul care ma hraneste, am uitat culoarea gustului meu preferat. Oare ce am mancat inainte sa merg la culcare?

Aceasta energie-lumina dulce Penduland intre gat, Cerul gurii Si crestet, Hiperluciditatea a devenit Putin enervanta Daca as putea sa o descriu Folosind cuvintele. Fiecare detaliu Care ma inconjoara Ma poate atrage Devenind un eveniment singular, Iar eu ma pot contopi Cu frumusetea, unicitatea Si miraculosul Unei picaturi de apa Aparute pe podea. Iar timpul dispare. Dispare. Si eu ma trezesc Intr-o lume In care nu mai Imi regasesc locul.

Pamantul si cerul Incolacindu-se, Energia feminina Si cea masculina Curgand fluid De-a lungul mainii mele stangi Si a mainii mele drepte, Lumina Devenind o coloana A infinitului, Ma inalt catre stele.

Mesajul zilei de azi: Adesea Cu ochii in ecranul Telefonului mobil Am invatat Fara sa vrem Sa ne jucam De-a v-ati ascunselea Cu noi insine. Sufletul nostru E atat de bine pitit Incat cu greu il mai putem gasi.

Peste 18 lazi Cu praf de pusca Punem o saltea. Suntem gata sa ne odihnim In acest pat improvizat Singura conditie: Fumatul interzis! Altfel Exista posibilitatea Ca nimeni sa nu mai reuseasca Sa ne trezeasca din somn. Ori imposibilitatea De a adormi intr-o lume, Si a te trezi intr-o cu totul alta.

Somnul e intotdeauna un sfetnic bun iar noaptea un prieten de nadejde. Insa cateodata mai dormim si ziua, mai dormim chiar si cand suntem treji, si visam si visam.

Desi e numarul 5 pe lista cartilor care am planuit sa le scriu, dupa cele despre mincat sanatos, biochimia dragostei la prima vedere, proza fantastica scurta etc, m-am decis asupra titlului celei de a doua carte de poezii pe care o voi scrie. Ma gandesc la "Alb Negru", cu doua capitole intitulate Intuneric si Lumina. Zic si eu asa, sa ma aflu in treaba.

Aceasta moleseala atat de placuta care ma cuprinde, aceasta caldura care imi intra in vene, incalzind chiar si un sfert de ficat, ploaia picurand monoton pe pervaz, toate aceste senzatii ma asalteaza subtil fortandu-ma sa inchid ochii si sa adorm.

Ochii mi se inchid. M-am saturat sa tot joc ruleta ruseasca cu viata ca miza, in asteptarea unui destin efemer. Nu mai e nici o urma de mister in urma ta. Nuanta de alabastru a coapsei tale m-a urmarit in vis, si mi-am permis sa iti aduc aminte fara cuvinte de acele dorinte ascunse atat de adanc in mintea ta. Da?

Aceasta coroana de spini, care se tot strange in jurul fruntii mele, ma face insensibil la sunetul muzicii. Dar ce imi vad ochii? O pana albastra, si inca una, si inca una, si apoi il vad pe el. Ingerul meu pazitor inca veghea asupra mea, desi era tarziu. Trecuse de miezul noptii.

Gustul picant si nautul Se amesteca armonios cu branza paneer Prajita doar atat cat e cazul. Si apoi imi maninc lintea, si inca ceva Cu un nume mult prea exotic Pentru a fi retinut, Sunt atat de delicioase! Stau in restaurantul vegetarian De la capatul strazii Si ma las purtat pe Drumul Matasii Inconjurat de aromele vechii Indii. Inca o zi in care Miracolele se aseaza Frumos la rand, unul cate unul, In fata mea.

Paharul plin De lichid intunecat Ascunde o mustrare vinovata. Neintelegerea te indeparteaza De acel spatiu magic In care doua suflete Se ating si Se intrepatrund.

Poate intr-o alta viata pe cand mai purtam mustata si nu eram inca chel si nici nu mancam purcel m-am apropiat cumva de sursa a tot si toate. Poate ca scriam o carte, dar acum ma simt departe de a mea scanteie de farama de Lumina de privirea fara vina. Unu cu unu fac doi, dar eu cum ajung-napoi?

In lumina necesitatii, guvernul hotaraste mult prea des sa acorde subsidii luptelor de caini in dauna operetei. Tu ce crezi ca ar fi de facut?

Intinde-ti aripile Si zboara Inger mic! Destinul tau te asteapta Dupa coltul strazii Ascuns dupa lumina Stalpului de telegraf. Nu stiai?

De fiecare data cand intalnesc pe cineva asemanator tie imi aduc aminte de ce vreau sa fiu mai bun. O amintire a unui posibil viitor. Ce distractiv! Chiar daca nu mai spun povesti la ceas de seara. imi mai aduc aminte de mine insumi din cand in cand.

Oboseala se instaleaza incet incet in mintea mea ceata acopera ultimele urme ale ratiunii. Vreau sa alunec in intunericul primordial. Sa ma regenerez asemeni unei stele de mare. Oare de unde aceasta necesitate obsesiva a refacerii? A reintoarcerii la sursa primara?

Dulce, dulce! totul e atat de dulce, incat imi este oarecum dor de o calitate astringent. Dar pe moment, telefonul meu ma striga si il ignor. Pe covor Stau incheindu-mi antrenamentul. Si curentul il simt in spate. Poate e vremea sa adorm si sa visez la vremuri mai bune dar inca in aceeasi lume. Pe bune?

In miezul noptii Umbrele dispar Atunci cand lumina  S-a aprins.  Iar tu te gandesti sa stingi becul Pentru a economisi Energia electrica Atunci cand ai citit Ce am scris mai sus.  Nu este vina mea Daca tu interpretezi totul Literar. 

Oh, aceasta dimineata In care nici macar vantul nu mai bate, Ma face sa ma reconstitui Prin frig. Iarna incearca sa isi arate coltii, Dar soarele este inca in mine Si stralucesc, Stralucesc.

Dulce pasare Visarea-mi Mi-aduce un gand Ca atunci cand Visez De fapt eu sunt treaz. Dar cand sunt treaz, Visez.

Sunt ceea ce vreau sa fiu. In momentul in care intentionez sa fiu altfel decat sunt este suficient sa ma vad pe mine insumi cu claritate asa cum as vrea sa fiu. Si asa si devin. e atat de simplu. Nimic mai mult.

Vreau sa iti spun un singur lucru. Castigi banii pe care ii meriti. Ai timpul liber pe care il meriti. Nu iti convine? Nu ai nici un avantaj fata de ceilalti. Duci viata pe care o meriti in acest moment. O viata in care nu esti fericit. Dar nici nefericit de asemenea. O viata dominata de acel sentiment apasator al neputintei, a lipsei unui tel anume, a unei directii care sa ii dea sens. O viata paralela, iti spui, cu ideea ta despre  fericire. O lume fantoma, unde nimeni nu vrea sa isi petreaca timpul, dar mai toti traim in acel loc. Daca vrei mai mult decat atat, repeta dupa mine. "Sunt de neoprit. Si nu vreau o viata perfecta, vreau o viata extraordinara. Si voi trai o astfel de viata aici si acum. Sunt o forta care va creste in fiecare moment, in fiecare zi. Merit si primesc tot ceea ce am nevoie sa fiu fericit. Iar aceasta schimbare are nevoie de un singur moment, de o singura clipa ca sa devina reala. Acest moment!" (Scrieri apocrife din Evul Tehnologic, Cluj, Romania

Vreau sa scriu Vreau sa las cuvintele sa izvorasca din mine, sa devina izvoare de apa vie.

Un articol foarte interesant, din pacate in limba engleza. http://oneurbanfairytale.blogspot.co.uk/2015/09/pathways-to-longevity.html

Si tot ce am nevoie este lumina unui bat de chibrit ca sa alunge intunericul cuibarit in cotloanele mintii mele prea preocupate de materie, incat am uitat sa privesc frumusetea din jurul meu.

Ochii mi se inchid, desi e ora 17.23 si nu pot sa ma decid daca ar fi mai bine sa trag un pui de somn, sau sa continui  intr-un fel de zombie-mode in fata unui ecran. Am hotarat, inchid calculatorul si ma pregatesc sa plec in lumea viselor. Pa-pa!

Deschid ochii, O noua zi a aparut. Nu pot sa ma astept decat La tot ceea ce e mai bun. Am auzit ca pesimistii apreciaza cu exactitate O situatie anume. Si asa se va si intimpla. Optimistii insa se asteapta la mai mult. Si cand nu e asa, isi vor da interesul Si vor face un extra efort Pentru ca realitatea Sa se conformeze asteptarilor Lor.

Deschid ochii. O noua zi a inceput Si nu pot sa ma astept La altceva decat la tot ceea ce e mai bun. Am citit ieri cum ca Pesimistii apreciaza destul de corect O eventuala estimare a situatiei, Pe cand optimistii Se asteapta la mai mult. Tocmai de aceea Atunci cand asteptarile nu corespund Realitatii, Optimistii vor face acel extra efort Pentru ca realitatea sa se conformeze Previziunilor Lor.

Eram in mijlocul unui vis. Nea Dumitru era si el acolo. M-am mirat. Auzisem ca a murit acum doi ani. L-am intrebat ce face. - Incerc sa comunic cu ingerul pazitor al sistemului solar, mi-a raspuns. M-am mirat si eu. Dar pana la urma e un vis, si in vis orice e posibil, nu e asa? -Cum faci asta? am intrebat. Dupa ce mi-a explicat tehnica, am incercat si eu. Eram curios. Data fiind latura mea empatica, a fost usor. Chiar prea usor. Eram la marginea unei constiinte gigantice, grandioase, care cuprindea intreaga galaxie. Era ceva care m-a atras, asemeni unui vartej de neoprit. Am devenit constient de el, de ingerul pazitor al sistemului nostru solar. Si el a devenit constient de prezenta mea in acelasi timp. M-am simtit mic, nesemnificativ, neimportant. Dar el m-a privit cu drag, asa cum iti privesti nepotul facand primii sai pasi. Insa presiunea a devenit de nesuportat, toata acea perceptie globala a unei intregi galaxii, pina la cel mai infinitezimal detaliu,  este ceva de neconcepu

Am crescut intr-un mic orasel montan. Imi amintesc cu drag cum tata ma educa inca din timpul scolii primare. - Vasilica, imi zicea, niciodata sa nu intri in clubul de noapte unde tinerele stripteuze danseaza la bara. Niciodata. Intr-o zi, dupa multi ani, mi-am facut curaj si am intrat. - Ai vazut desfranarea si spectacolul decaderii umane? - Nu. L-am vazut pe tata.

Cautandu-mi centrul Dansez in jurul celui mai profund inteles Ascuns in sufletul meu. Nu are sens sa inoti impotriva curentului. Accepta tot ceea ce iti este oferit Si lasa-te patruns de tacerea Care apare intre secunde.

Inconjurati de atata tehnologie, Fara sa mai pastram o urma de mister in viata noastra, fara sa ne mai uitam pe fereastra,  cu ochii in al nostru smartphone, cautam cheia nemuririi prin tehnologie, chiar daca altii au descoperit-o, se stie inca de pe vremea cand scrisul nu se inventase inca. Viata e trecatoare, frumusetea este pentru totdeauna.

Daca vrei sa ajungi cel mai bun, in nu conteaza ce domeniu, invata de la experti. http://flowgenomeproject.com/

Un articol interesant despre League of Legends aici: http://eune.leagueoflegends.com/ro/news/esports/esports-editorial/un-tata-fanatic-pentru-fnatic "Un tată fanatic pentru Fnatic" DE RIOT YEMBLES Ce se întâmplă când fiul tău de 16 ani ajunge unul dintre cei mai buni jucători de League of Legends din Europa? E o revelație care, în urmă cu aproape doi ani, i-a schimbat complet viața lui Pieter Diepstraten. Probabil că n-ați auzit niciodată de Diepstraten, dar sigur știți de fiul lui, Fabian – cunoscut mai degrabă ca Febiven, jucătorul de pe culoarul din mijloc din Fnatic, echipa campioană a LCS EU. Am discutat cu domnul Diepstraten în Stockholm, la finalul primei zile a playoff-urilor LCS EU – cu 24 de ore înainte ca fiul lui să ajute Fnatic să-și asigure poziția de prim competitor european la Campionatul Mondial – pentru a afla mai multe despre rolul pe care l-a jucat familia lui Febiven pe drumul lui către glorie. ''Știam că se joacă pe internet, dar nu știa

Motto: What do we want? Time travel. When do we want it? Is irrelevant. Prima oara am crezut ca nu am auzit bine. Si i-am spus: -Poti te rog sa repeti ceea ce tocmai mi-ai spus? -Sunt venit din viitor, ma rog, nu din viitorul tau, apartin unei alte linii temporale... -Gen universuri paralele, vrei sa spui? -Da, Ceva de genul. Am venit aici sa te avertizez. Intreaga civilizatie este pe cale sa dispara. Din cauza ta. Acesta e momentul in care totul a inceput. De-asta am venit inapoi in timp exact acum. -Stai putin ca nu mai inteleg nimic, i-am zis uitandu-ma la paharul de apa din mana stanga si la pastila din mana dreapta. Ce vrei sa spui? Cum adica intreaga civilizatie va disparea din cauza mea? -Stiu ca pare greu de crezut, dar e adevarat. Ceea ce tocmai vrei sa faci, sa incepi un tratament cu Carbomidazole pentru hiperactivitatea tiroidei, va avea urmari dezastruoase pentru intreaga umanitate. In realitatea alternativa din care vin eu, nu am luat acest tratament.

Din intimplare te-am gasit Erai acolo si ma asteptai De citeva vieti, Prin cateva pieti Am umblat amundoi. Cautam niste oi de plus, dar am gasit in schimb un carabus, care a zburat o data cu visele noastre. Si viata anosta a devenit brust o aventura. Iar daca nu ma crezi o sa pun si o poza Ca sa iti dovedesc. Aurora borealis - Norvegia, 2015

Cine sunt eu? Sunt cel care munceste pentru a trai? Nu. Sunt cel care vrea sa cumpere o bicicleta? Nu. Sunt cel care scrie o carte? Nu. Sunt cel care se joaca un joc pe mobil? Nu. Cine sunt eu? Sunt Focul care nu poate fi stins. Doar SUNT!

E noapte, e intuneric afara si inlauntrul meu. Zilele trec, una dupa alta margele insirate pe firul vietii. Nimic deosebit, copii la indigo, ce imi lipseste? Unde imi e flacara care altadata imi incalzea inima si varful calcaielor? Unde imi sunt eu mie?

Tocmai mi-a venit o idee, de acum incolo cand merg undeva la mare, ocean sau alt fel de apa, o sa pun o sticla cu un mesaj cu data, locul, numele, un mic cadou si adresa de email, sa vad unde si cand va fi gasita. Ce parere aveti?

E noapte dar am inca soarele in mine. Si Ea nu mai vine ca in alte dati, cand as fi vrut mustati sau inca un caftan sa fiu si eu sultan. A disparut cu totul sub lumina lunii pline. Hai cu mine!

Malta  +34*C Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri (Nicolae Labis)

Tocmai am mai adaugat inca o carte pe lista de proiecte. Probabil ca o voi incepe dupa ce o termin pe cea despre nutritie si mincare sanatoasa la care lucrez acum, sau daca chemarea ei va fi mai puternica decat acum, o voi scrie in locul cele la care lucrez acum. Despre ce e vorba. Despre motivele pentru care iubirea dispare, despre cum ne indragostim si cum mentinem dragostea neconditionata pentru celalalt, explicate prin prisma relatiilor biochimice, fiziologice, psihologice si chiar antropologice sau spirituale. Vom acoperi intregul spectru, si vom decide personal care este versiune cea mai credibila pentru fiecare.   Abia astept.

Toti vrem sa traim cat mai mult, dar nu toti vrem sa traim cit mai bine. Sau altfel spus cu vorbele lui James Dean: "Ideal e sa mori tanar, dar cat mai tarziu!"

Timpul acest mascarici care fuge mai ceva decat un atlet kenian, ma tot pacaleste, ma tot rasuceste, si cand aproape cred ca l-am regasit, uite-l, nu e!

Intr-un mod extraordinar de ordinar am decis ca voi fi tamplar, si poate de ce nu templar. Vai si amar de mine, daca nu ma voi opri din a incepe fara sa termin intocmai ca si o termita, cu vreo decizie pripita, fara a avea prea mult sens, cu toate ca viitorul e inca dens, si fara a ma mai extenua, fara doar si poate pentru ca nu beau cafea. Dar veverita ce zicea: Ma, ai uitat sa spui de Coca Cola!

In cel mai intunecat colt al sufletului meu am batut din palme, un licurici bucuros a pornit pe urma ideilor mele. A durat ceva pana m-am obisnuit si am inteles ca nu are rost sa ma simt vinovat, doar pentru ca eu am avut succes si tu nu. Sentimentul de vina, real sau nu, te va trage intotdeauna in jos. Pe cand bucuria, increderea, si dorinta de a imbratisa intreaga lume te vor aduce la suprafata, chiar daca te-ai ratacit in cele mai profunde adancimi ale inconstientului colectiv. Iar vorbele mele fara de sens vor urmari acest sentiment care se estompeaza incetul cu incetul, chiar acum.

Pina de curand era universal acceptat cum ca odata cu varsta burta noastra va capata proportii din ce in ce mai mari. Insa cu putin timp in urma s-a descoperit ca pe masura ce talia noastra creste, cu aceeasi masura si sanatatea noastra are de suferit. Grasimea abdominala, sau viscerala, joaca un rol cheie in un mare numar de boli si potential riscuri ale sanatatii, avand un impact mult mai mare decat grasimea subcutanata, cea pe care o putem simti atunci cand ne ciupim usor la nivelul pielii. Grasimea viscerala, pe de alta parte, se afla ascunsa in profunzimea cavitatii abdominale, in spatiul dintre organe. Grasimea viscerala este legata de probemele de dereglare a metabolismului, crestere a riscului bolilor cardiovasculare si a diabetului de tip 2. La femei este asociat deasemenea cu cancerul la san si diverse probleme are vezicii urinare. Stim cu totii ca grasimea este influentata de mai multi factori, cei mai importanti fiind cei ereditari si hormonali. Nu ne permitam sa manipula

Atunci cand este cu adevarat nevoie, suntem cu mult mai capabili decat ne inchipuim ca putem fi. Probabil ca asta este un motiv suficient de bun sa fim recunoscatori pt greutatile  care apar in viata noastra.

Privesc in genune, adancul ma atrage, nu imi da pace. Sa sar In acest intunecat colt al sufletului meu, unde ramasese ascunsa o farama de umanitate? Ca o cetate era inconjurata de ganduri-maimute, sau o altfel de struto-camila. Fii fara mila, imi zise o voce suava. Un suc de guava am baut. Si mi-a trecut.

Ochii ei aruncau vapai, Iar entuziasmul ei ametitor Ma invaluise Facandu-ma sa cred ca totul e Posibil Atunci cand ai invatat Sa crezi in tine.

Oh, tu, inspiratie cruda care ma desparti de soarele inabusitor, Cu atata dor.

Inspirat de cele vazute in jurul meu, maine cel mai probabil o sa scriu un post despre droguri, dependenta si cum putem depasi aceste probleme. Eh, daca nici pe blogul meu nu pot sa imi expun o parte din cercetarile pe care le fac atunci unde?

Traim intr-o societate care promoveaza munca, efortul, extra-super-activitatea. Somnul este considerat ceva minor, neesential, o sursa de Timp atunci cand nu mai putem ciupi de niciunde altundeva. Este oare bine? Este oare intelept sa neglijam tocmai acest aspect atat de important? Nu aduc argumente, nu incerc sa explic nimic. Va propun doar urmatorul experiment. Timp de o saptamana incercati sa dormiti minim 8 ore, de la 22 pm la 6 am. Incercati de asemenea undeva pe la mijlocul zilei sa va asezati in pat si sa incercati sa va relaxati pentru 15 minute. Spuneti-mi rezultatele. Va fi ceva uimitor. Veti descoperi un nou Eu, unul de care aproape ca nici nu va mai aminteati. Veti afla ce inseamna sa fiti odihniti. E ceva de necrezut. Si e la indemana tuturor. Indrazniti! Oricare dintre noi poate face alegerea corecta. De ce sa mai asteptam? De ce nu chiar acum?

Manuind sabia discernamantului catre interior, vantul ii flutura pletele, dar mintea, mintea ii incremenise dincolo de timp.

Daca esti interesat sa faci un curs de informatica online la Harvard, atunci intra pe acest link si aplica: https://courses.edx.org/courses/HarvardX/CS50x3/2015/info

Prima mea carte publicata pe Amazon. O puteti gasi aici http://www.amazon.co.uk/gp/product/1514371537?keywords=indescriptibil&qid=1437698531&ref_=sr_1_1&sr=8-1

Am vorbit azi cu cativa dintre ei. Au venit pe nesimtite, au facut o minune doua si dusi au fost la treaba lor. Nimeni nu i-a bagat in seama. Mihail mai ales a fost pus pe treaba. Dar nici Gavriil nu a fost mai prejos. Rafael s-a oprit un moment, mi-a dat chiar o mana de ajutor. Si au plecat. Ma tot gandeam cine a zis: Sunt doua feluri de a vedea viata. Ca si cum nimic nu e miraculos. Si ca si cum totul e un miracol. Nu mi-am adus aminte cine.

Azi am dormit aproape toata ziua. Ma simt un pic mai bine, am iesit pina la magazin sa imi cumpar fructe si ceva de baut. Nu tolerez aproape nimic de mincat. Huh! Mi-am downloadat albumul de la Avicii, are 2-3 melodii care imi plac. Incerc sa mai citesc din cartea lui Tony Robbins dar de cand am vazut ca nu este destul de impartial cu companiile recomandate am mai incetinit ritmul. Sau totul o fi numai o idee pe care am preluat-o inconstient. O sa analizez. Oricum pina nu o termin nu prea am cum sa imi dau cu parerea. Vom vedea.

Da. Sunt racit cobza. Am nevoie de caldura. Multa caldura. Stranut, tusesc, tot tacamul. Azi am plecat la 7am la munca, stiu, putin inconstient. Din (ne)fericire a fost o neintelegere si am inceput tura la 2pm. Am fugit direct acasa in pat unde am mai dormit vreo 4 ore. A fost o tura imposibila. Si mai toti aveau raceala de genul asta. Dubios. Am sunat pentru ziua urmatoare sa anulez tura. Nu as fi conceput sa o fac in nici un chip. Sa vedem cum sunt maine. Am terminat cartea lui japonezu'. 1Q84. Interesanta. Fara final. Se termina cum vrei tu.

Nu ma simt prea bine. Am fost la munca, dar a fost putin cam dificil. Ma gandesc cu groaza la urmatoarele doua zile. In prima zi am o tura de 14 ore, in a doua de 12 ore. Nu suna prea bine!

Mergand fara tinta pe strazile unei capitale europene. Am stat la niste cursuri in ciuda unei aparente raceli, doar cu ajutorul vointei. Am inceput sa citesc o carte de Haruki Murakami, ca tot vroiam de mult. Cam groasa si cam voluminoasa. A trebuit sa o iau cu mine cu un rucsac ca sa o citesc pe tren. Am primit un litru de  ulei de masline presat la rece tocmai din Grecia.  

Am iesit in gradina unde am citit o intreaga dupa-amiaza. Am fost ieri cu o cunostinta si am aranjat un interviu pentru un nou job, astazi am vorbit cu patronul aceleasi companii in vederea unei viitoare colaborari. Am acceptat sa merg intr-o scurta vacanta de 2-3 zile in Dorset. Ma gandesc sa stau intr-un castel medieval, sau cel putin sa il vizitez. Poate fac poze si le trimit unui prieten, istoric expert in perioada medievala, ca stiu ca il intereseaza.

Incepand de azi voi fi receptiv in fata a cel putin unei noi aventuri in fiecare zi. Voi scrie pe blog despre cele mai semnificative aventuri sau noi experiente cu  care ma voi intilni in urmatoarea luna. Mult noroc mie insumi!

1) 7MHTYW-T8T2-FVBX4P-JNPZ-6EFDEJ 2) MEYZCC-7G4B-2WRFYZ-NDMV-6TFPWZ 3) NMJ7YG-99VH-7EMYWP-F8KY-RR2CFN 4) DXVT2M-XCHW-2WN2KB-JY2Z-PDGGJW

1. Produsele pentru par. Aici avem gel, ceara, crema, pomada, hairspray. Gelul de par, aici regula de baza ar fi ca mai bine sa folosesti mai putin decat prea mult, E mai bine sa mai adaugi un pic decat intreci masura. Daca cineva isi trece mana prin parul tau nu ar trebui sa simta nimic uleios. Daca nu suporti gelul atunci ceara de par sau crema. Aici diferenta o faci tu, incercand diferite produse. Pomezile sunt ceva mai lichide, dar daca folosesti ceva mai mult decat e cazul parul tau va avea mai mult ulei decat Arabia Saudita. 2. Parfumurile. Trebuie sa gasesti ceva care sa iti placa. Parfum, nu deodorant, sau roll-on. Inca ceva, daca are numele unei celebritati, atunci e categoric NU. Cu un parfum nou este inicat sa il testezi, so observi cum interactioneaza cu corpul tau. Poti folosi aria de puls, la incheieturi si in zona gatului. Cum il incerci? Ai gasit citeva parfumuri noi? Invita o prietena si intreab-o care i se pare mai adecvat. Foloseste-l inainte sa iti pui camasa, imp

Adica daca tot am terminat cu studiul economiei, pietei de actiuni, bond, fonduri mutuale si alte prostii (care a fost un subiect destul de dificil, luandu-mi nu mai putin de 6 luni ca sa il stapanesc), am cautat alt domeniu in care sa ma documentez. Am lasat japoneza pentru data viitoare, pentru ca, traind in Anglia, nu ai cum sa nu auzi diferite referinte la acel mitic, eluziv ''real gentleman''. Spre surprinderea mea, exista destul de multe ghiduri mai mult sau mai putin amanuntite, unele datand chiar de la inceputul secolului 19. Pe masura ce o sa trag anumite concluzii si o sa invat ceva nou o sa impart cu voi aceste cunostinte, care la o prima vedere par a fi destul de interesante. Spoiler: - Un gentleman stie sa gateasca. - Un gentleman stie sa prepare coktailuri, atat pentru barbati cat si pentru femei. - Un gentleman stie sa flirteze. - Un gentleman stie sa isi aranjeze locuinta, inclusiv sa isi ingrijeasca plantele de apartament (in lipsa gradinii). - Un