Friday, 30 December 2016

Dorinte

Vrem timp,
vrem joaca si iubire,
vrem si netimp,
si amintire,
vrem ieftin tot ce este scump,
vrem sa uitam tot ce e plumb.
Vrem sa zburam,
si tot mai vrem,
nu avem timp sa incetam.

Wednesday, 28 December 2016

Joaca

Delicatul mecanism intrinsec al memoriei,
usor abatut dupa drumul gloriei
intervine afabil in conflicte interurbane,
preschimbat de aspecte mult prea umane.

Tuesday, 27 December 2016

Amintiri

Adorm
in noaptea dintre ani.
Visez la ziua cea dintai,
uitasem iarna undeva,
pierduta printre brazi si crai.
A mai trecut inca un an,
a inceput o noua era.
Privesc in urma, inapoi
observ multimea cum mai spera.
Asa am fost si eu odata,
in alta noapte rasarind
acum nimic nu mai arata
ce-altadat' aveam in gand.

Saturday, 24 December 2016

Descriere

Atentia ei
e capturata in stralucirea unei idei,
ori de orice altceva,
mai stralucitor decat un fulg de nea.
Capcanele ideale
contin zeci de petale
ale
unui trandafir rozaliu,
si poate un diamant, un rubin, nu stiu.
Mintea ei e mai enigmatica
decat Mona Lisa.
Mai indirecta decat turnul din Pisa.
Dar cu toate astea,
indiferent ce faci,
nu ai cum sa nu o placi.

Wednesday, 21 December 2016

Reverenta

Atinge-ma si aprinde-mi
lumina a zeci de mii de sori
in intunericul vietii anoste,
cu amintirea unei foste
mandrii, hartii sau a altei
existente,
prezente uitate,
amestecate
cu albul stralucitor
al unui covor
de lana, cadana
cu parul ca noaptea,
acum vreau din nou
sa iti aud soapta.

Saturday, 17 December 2016

Destin

Simtim cu totii ca
am putea fi mult mai mult
decat ceea ce suntem acum.
Exista un foc ascuns,
un potential gata sa erupa,
maiestuos si fierbinte.

De cate ori nu ne-am gandit
ca suntem destinati
sa facem lucruri marete,
idei crete ne umbla prin minte,
gandul minte,
inima sopteste
si aprinde focul
acesta e locul
si timpul
in care
ne vom indeplini destinul.
Vom straluci
mai puternic decat o stea.
Da.

Monday, 12 December 2016

Altruism

Spinul ascuns printre
petalele rozei,
ii fu profresor
de data aceasta.
Napasta
e intotdeauna ascunsa
invelita in miere,
ferita de stele,
pitita printre gandurile mele.

Sunday, 4 December 2016

Dilema

Social,
dar echidistant,
incercand sa fim
maleabili,
incapabili de un refuz,
cioplind un harbuz,
sau poate dovleac,
nu, nu am mai mincat de mult spanac.
Dar ideea ar fi,
dragi copii,
atunci cand te astept sa vii,
sa cucerim campii,
si dealuri,
si valuri,
si voaluri de matase,
impletite cate sase,
sau sapte,
ascuntand soapte
de nu-ma-uita.
din vremea mea,
sau a altcuiva,
intr-o doara,
la ceas de seara.

Wednesday, 30 November 2016

Calea din scop

Imposibilitatea
de a trai aceasta clipa perfecta
la nesfarsit
imi da de gandit,
dar una peste alta,
timpul si clipa,
si clipul, si tipa,
toate acestea se amesteca
intr-un instantaneu
caleidoscop.

Sunday, 27 November 2016

Pozitionare

Casuta din copac,
desi fragila,
rezistase cu succes
furtunilor de idei
pe care tanara posesoare
le impartea generoasa
cu intreaga comunitate,
desi avea imunitate
construita
de-a lungul timpului,
la poalele Olimpului.

Saturday, 26 November 2016

Drumul catre tinta

Cum se mai invarte roata,
inainte si-napoi,
cum eram noi amundoi,
si radeam langa un dinte,
nu de minte, de dinozaur,
aveam o platosa de aur,
si un pumnal persan,
gasit pe maidan,
cu un filigran
de electrum,
pe langa drum,
alergam, cu greutati
la glezne,
in cetati,
faceam poze la apus.
Anii s-au dus,
dar caldura
a ramas.
Am mai facut un pas.

Thursday, 24 November 2016

Alegeri alternative

Inconjurati de conveniente,
dincolo de aparente,
ne conformam unei
societati elitiste,
oarecum baptiste,
ascunsi dupa batiste,
fulare si masti anonime.
Avem gandurile prea-pline,
si inimile oarecum goale,
se pare.

Tuesday, 22 November 2016

Povesti

In mijlocul conflictului
personalitatea se forjeaza
asemeni unei sabii de Damasc,
Dar pana la urma
chiar si aceasta,
nu este cu nimic mai mult
decat un inconvenient
in drumul spre
propria lumina interioara.
Lumina pe care
noi trebuie sa o scoatem
din interior
si sa o oferim lumii intregi
drept ofranda.

Sunday, 20 November 2016

Rememorare

Pe o aripa
a dragonului meu preferat,
infrunt vantul diminetii.
Frigul ma trezeste la viata,
frigul imi e prieten,
adunandu-mi gandurile
unul cate unul.
In lumina rasaritului,
ma gandesc la infinit
si zambesc.

Thursday, 17 November 2016

Ametit

Atunci cand iti intorc spatele,
aminteste-ti ca drumul ne asteapta,
stii cum am urcat treapta cu treapta
intregul munte, netrebnica punte
pe care faceai echilibristica
tinand egoismul in mana stanga,
saracul, era gata sa planga,
si unitatea in mana dreapta,
inima ta inca asteapta
sa o inveti ca nu totul doare,
ca uneori te poti praji la soare,
chiar daca nu ti-ai aduc mancare
pentru veverite.

Wednesday, 16 November 2016

Versuri

Sunetul rasuna adanc in suflet,
inima trezita se inalta la cer,
tiuitul magic face sa dispara
si ultimul gand, ce mare mister!

Tuesday, 15 November 2016

Temporal

Timpul dispare,
timpul apare,
timpul se contracta,
Boa constrictor,
strangand cu putere,
trupul obosit,
timpul apasa,
timpul ne lasa
sa ne gandim
la viata intreaga,
o intreaga viata,
ce mai povata,
pretuieste timpul,
restul e nimic.

Ochii baltii

Ma ascund in mine insumi,
ma retrag din lumea-ntreaga.
Las copii sa aleaga
de pe lista cu minuni.

Stiu atatia oameni buni,
toti plecati ca sa culeaga,
strabatura lumea-ntreaga,
revenind in sapte luni.

Sapte stele cucuiete,
sapte lupi pe inserat.
Sapte fructe de mancat,
si vreo trei perechi de ghete.

Monday, 14 November 2016

Solar

Ma invart in spirale
de fum negru-straveziu,
si numai eu stiu
cum sa dispar in noapte.
Aud niste soapte,
in mari departari,
Sunt ca niste cantari,
Ce dispar ca niste flori
galbene cu alb,
musetel, rochita randunicii,
curajul e intotdeauna absenta fricii.
Iar noi, noi ne credem
nemuritori,
fara sa stim ca am murit de-atatea ori.

Friday, 11 November 2016

Alchimist amator

Castigandu-ti painea cu sudoarea fruntii,
muncind toata viata, pana-n ziua nuntii
cu un Soare si o Luna,
cu o idee nebuna,
cum ca ar trebui sa dormi
suficient de mult,
ca sa fii treaz tot timpul.

Thursday, 10 November 2016

Efemeride

Ne reintoarcem la gandul de ieri,
uitasem ca exista asemenea placeri
pe care pielea ta
nu le va suporta,
desi pana e alba,
iar rasul cristalin,
iscat ca din senin,
umpluse-ntreaga casa,
era pe la amiaza,
lumea era la munca,
iar noi priveam o punga
transparenta,
batuta de vant,
cum poate nu mai vezi nicicand
pe Pamant.

Priviri si sclipiri

Se zice ca uneori este nevoie sa strabati intreaga lume, pentru a aprecia cu adevarat locul in care ai vazut pentru prima oara lumina zilei. Mitul eternei reintoarceri, or poate doar amintirea unui timp in care viata era perfecta, asa cum este copilaria fiecaruia dintre noi, indiferent de greutatile ei, totul este de fapt ascund in modul in care inveti sa privesti totul cu ochi de copil, ca si cum ai vedea pentru prima oara. Acesta este motivul pentru care uneori strabati o lume intreaga, iar odata ce ai invatat sa vezi fara sa judeci sau sa emiti prejudecati, lumea se schimba pentru totdeauna. Traiesti in ea, dar numai pentru a vedea miracole la fiecare pas, sclipiri ale frumusetii eterne sau perene, aflate acolo doar pentru ochii tai. Ceilalti vor trece nepasatori, cu gandul la calatorii pe care nu le vor face nicicand, sau la un timp in care vor fi fericiti. Si in tot acest timp, fericirea si minunea de a fi este acolo, langa tine, la o aruncatura de bat. Dar tu nu o vezi. Ochii tai iti sunt inchisi. Toti sase. Si mai era si Nastase, care tocmai si-a luat o masina noua. Tocmai din Germania.

Stop

Scufundat intr-un ocean
fara de sfarsit,
intre gandurile de ieri
si cele de maine,
fara a te mai gandi la paine,
munca sau somnul pierdut,
termina ce ai inceput,
incremenit pentru totdeauna,
cel mai mare nebun,
in lumea lui Aici si Acum.

Monday, 7 November 2016

Nimfe si iele, si un pui de zana.

Inot impotriva timpului, care alearga cu inversunare, desi eu, calare pe un pursange arab, incep sa castig teren, mai ceva ca un tren, iar trena ta era alba, transparenta, stateam amundoi de vorba la un ceai de menta si fragi si mure, inca nu puteam sa cred ca ai iesit din padure, imbracata doar cu patru din cele sapte voaluri, ai facut valuri, ai ametit audienta, incepusem sa imi schimb frecventa cu care inima imi bate de obicei, apoi ai disparut in goana dupa idei. A fost o poveste destul de buna, pentru acest sfarsit de spatamana.

Eteric

Albastra umbrela
a unei flori de liliac
ce isi intinde aripile si
zboara in noapte,

eu o priveam
prin ochii tai,
si ma gandeam
la trei vrajite soapte.

Tu ai pasit pe valuri
ca si cum ar fi drum,
ai alergat pe lacuri,
lasand in urma scrum.

Privirea ta de foc
mi-atinse inima, loc interzis
iar sarutarea ta
m-a si trezit din vis.

Ai disparut in noapte,
ascunsa intre pini,
am alergat in graba,
nu vreau sa mai suspini.

Sunday, 6 November 2016

Acvatic

In mijlocul acelei flori de lotus 
rubinii
erai chiar tu dansand 
ca-n alte dati.
Iar raul murmurand
de-atitea vieti
uitate inlauntrul unui gand,
isi tot vedea de drum, iar tu inveti
ce-nseamna ca sa uiti, tot asteptand.

Thursday, 3 November 2016

Oneiros

Am privit in ochii Meduzei,
inima i-a impietrit.
Am luat aripile lui Daedalus,
Soarele s-a stins
ca un bulgare de nea
in miezul verii.
Perii
inflorisera in luna mai.
Mai incolo nu-i bai
daca am invatat
saritura broastei
pe asfaltul fierbinte.
Copii fara minte
se joaca
de-a v-ati ascunselea
cu viata.
Iar Luna
Isi impleteste cununa
pitita dupa nori.
In zori,
o sa imi beau cana de ceai,
o sa las in urma luna mai,
si alte vise despre inocenta,
si imi voi anunta prezenta
la locul de munca.
Curca, nurca,
Dropie si strut.
Iar aterizez din lac in put.

Paralele

Universul ca o roata,
se invarte toata
in sensul acelor de ceas.
Dar am ramas
pentru o luna
plina, intr-o lume straina,
in care ceasul mergea invers.
Si cu toate aceste
iregularitati,
timpul mergea tot inainte.

Saturday, 29 October 2016

Despre sarbatori si alte comori

Probabil ca si cei din vechime considerau ca corpul e doar o haina, iar noi trebuie sa incetam sa acordam atentie hainii, si sa ne concentram asupra celui care o poarta. Si poate ca aceasta haina era doar un vesmant temporar, lasat in urma atunci cand sufletul pleaca. Ce este sufletul? Oare ce vor sa celebreze toti acesti oameni de Halloween? Sa fie oare aceeasi sarbatoare cu acelasi sens ca mai demult? Sau a devenit doar ceva comercial, desacralizat, un simplu motiv de petrecere cu costume sinistre? Schimbarea a avut loc acum mai mult sau mai putin de 100 de ani, cand totul a devenit o joaca, asemeni copiilor care se joaca de-a fantomele in speranta ca isi vor indeparta frica de necunoscut. A fost pervertit scopul initial, iar ritualurile s-au pierdut in negura timpurilor. Halloween, ce gluma buna! Apropo, voi stiti de unde vine Craciunul?

Seara, rosu aprins

Ia-ma in brate,
pentru a cata oara,
mergem pe sfoara,
intre doi zgarie-nori,
doua trei ciori
ne privesc mirate,
ia uite-te frate
la astia doi.
Iar noi
zambind complice,
ne ghemuim intre Luna
si doua stele,
ne uitam la ele.
Ea ma saruta,
cam de o suta
de ori mai repede
inima imi bate,
ma intind pe spate,
ii simt caldura,
dar focul aprins in mine
inca se tine
de glume, imi spune,
pe nume,
cu soapte mai dulci
decat buzele ei.

Friday, 28 October 2016

Sarpele cu pene

Pe numele lui Quetzaqoatl,
primul dintre cei vesnici,
ascuns dupa Soare,
cu Luna in spinare,
aratand putin a robot,
inventatorul cartii de tarot,
a catorva limbaje si trei
feluri de a scrie,
chiar daca nu pe hartie,
fara a folosi nici o vrajitorie.
Asta da meserie!

Despre obsesii, teoreme si paralele

Cnad mintea se agata obsesiv de un concept, tanjim dupa el asemeni gustuli dulce, exista o atractie nedefinita, produsa de magnetica putere a gandului focalizat incontinuu spre obiectul obsesiei. Pentru a indeparta aceasta problema, mintea noastra trebuie sa fie directionata spre un alt obiect, antrenandu-ne in a-l programa ca viitor punct de reper al unei virtuale noi obsesii sau obisnuinte. Poate fi exterior (sunetul valurilor) sau interior (bataile inimii sau zgomotul produs de respiratie). Perseverand de-a lungul unui interval de timp necesar schimbarii, chiar daca nu suntem la malul marii.

Thursday, 27 October 2016

Salbaticiuni

Ariciul scoase nasul precaut de sub tufisul unde se ascunsese, si se apropie cu bagare de seama de farfuriuta cu mancare. Chiar asa, stiai ca langa mancare de caini si pisici poti gasi si mancare pentru arici? Eu nu stiam. Acum il priveam atent, ma privea si el pe mine, dar eu incremenisem si imi ziceam in gand: Sunt ca o stanca, sunt ca o stanca!. El a trecut pe langa mine, tarand farfuria dupa doua cutii pline cu pamant. O ora mai tarziu inca il vedeam mancand.

Puzderie de stele

Cer senin,
albastru ultramarin,
valurile ideilor
imi tulbura pacea mintii.
Dintii sunt mai sensibili
decat doi copii teribili
ai marilor orase.
Sau poate printre case
a inceput sa bata
un vant rece de iarna,
in cana toarna
cacaoa cu lapte,
suntem gata sa trecem la fapte.

Wednesday, 26 October 2016

Zoo

Furnicile treceau aliniate, in goana dupa-acele aruncate bucati de paine si alte firimituri, tu nu stiai cum sa le inconjuri cu picaturile de ulei de menta, si alte remedii de data recenta. Furnicile treceau chiar prin bucatarie, sapasera prin zid ca prin hartie, aveai in gand ca sa chemam expertul, cu toate ca era de-a dreptul amuzant, in goana noastra dupa carburant. In noaptea urmatoare era luna plina, vedeai si pestii in acea lumina, iar fluturii fugeau spre felinar. Degeaba l-am pitit dupa hambar, se pare ca-l avea pe vino-ncoace, in goana noastra dupa tepi si ace, desi am fi putut face si pace, ca doi puiuti scapati de prin gaoace.

Alternativa 2

Printre dealuri
am privit apusul,
printre ganduri,
am iubit nespusul,
spiridusul
de serviciu,
era ascuns in caliciul
unui crin,
ma tot vrajea cu cer senin,
cu un destin
de cotofana,
cu doua nopti dormite-n vama.
Iar eu, cam ireventios,
i-am spus ca sunt cam sperios
la miezul noptii.
Si m-a lasat in voia sortii.

Tuesday, 25 October 2016

Amun2

Era dimineata spre seara, abia iesisem afara, nu de alta dar era cam frig, venise iarna, ma pregateam sa plec in Parma, cu toate ca sunt vegetarian, poate o pizza doua tot mancam, si tocmai atunci a venit si feed-backul, , erai si tu si varul ala, Dacul, adusese cu el chiar si hamacul, desi i-am zis ca nu stam langa plaja, si nu avem nevoie de o straja. Eram in cort doar noi, amundoi, si desi aveam doar un sac de dormit, ne-am mai linistit in zori, ne trecusera ceva fiori, iar tu ma priveai cu ochii tai atat de albastri, aveam in minte ditamai schita, dar tu de fapt iti cautai rochita. Au trecut luni de-atunci, un anotimp, am amintiri ce nu le-as da la schimb, si-acum astept ca sa se lase seara, sa te privesc precum intaia oara.

Aleatoriu

Munca de Sisif,
am inchis ochii,
las intunericul sa ma cuprinda
prietenos ca in
atatea alte dati.

Odihna care regeneareaza,
masina care ambaleaza
motorul pe strada,
o inghetata
cu ciocolata
si apoi inca o data
mergem sa muncim.

Dar de gandit
cand mai gandim?

Monday, 24 October 2016

Cautand pacea sub maslini

Am sentimentul ca plutesc, undeva intre realitate si realitate, incercand sa imi domolesc realismul, ca sa nu il numesc cinismul, de care ai nevoie daca se poate, ca sa supravietuiesti in societate. Desi, dupa cum stim, scopul nostru nu este sa supravietuim, ci sa inflorim, sa devenim cea mai perfecta versiune imperfecta a noastra, ca indivizi, si sa incetam sa mai fim guvizi, in goana dupa senzational, sa mergem in stanga sau dreapta fara sa avem habar de cei care manevreaza luminile semaforului, ca sa ne limiteza metafora zborului.

Cautari

Caut ceva frumos,
poate fi pufos,
nu neaparat tafnos,
Poate fi viu,
ce sa zic, nu stiu,
Poate fi catel,
poate fi purcel.
Preferabil de Guineea,
daca ati prins ideea.

Sunday, 23 October 2016

Diversitate

Atatea discutii si contradictii, cu accente puse pe drepturile omului, bogatia pomului si rabdarea domnului cu care am impartit aseara o bucata de paine, plimba un caine prin parc, numele lui era Marc, si desi individualitatea ne separa, bunavointa este cea care da sfoara in tara, fara sa te doara, atunci cand vestea buna zboara mai repede decat o ciara flamanda, care vrea mancarea sa o ascunda de ceilalti, intr-o zi de marti.

Angelic

Aripi de as avea,
m-as inalta deasupra norilor,
de fiecare data
cand ploaia nemiloasa
ma uda pana la piele.
Gandurile mele
atinse de picaturile
rece arzand,
se furnica printre
firele de par.
Sub un mar
stateam ascuns
de Soare.
Cine este oare
acela care
o sa invete sa zboare?

Saturday, 22 October 2016

Carnaval

Eram in caruselul meu cel nou, pe calul cel alb, aveam nu mai mult de trei ani, nu imi pasea de bani, de protectia solara, de criza globala. Eram fericit daca aveam o inghetata, o prajitura mare de ciocolata, un corn cu susan. Am mai crescut un an, incetul cu incetul, am invatat alfabetul, am descoperit lumea, am aruncat o privire in presa rusa, in cea chineza, nu auzisem inca de engleza. As fi vrut sa merg la marginea lumii, si daca scapam teferi, sa invat cum sa zbor printre luceferi. Nu imi pasa de forme sau stil, eram un copil. Ma simteam bine. Inima mea era inca cu mine.

Constatari

Am fost in pustiu,
nu m-am intors mai viu,
dar acum stiu
ca eu sunt dincolo de
tacerile mintii.

Imi crescusera dintii,
parul imi era din nou lung,
dar mi-am dat seama
ca nu mai ajung
la mine insumi.

Am inceput sa alerg,
am devenit piatra de temelie,
am ascultat
cu urechea lipita de glie
Inima imi era din nou vie.

Dar ochii, ochii imi erau inca
inchisi, privind spre interior.
Am inceput sa merg prin intuneric,
ascultand doar mirosul de dor.
Incetasem sa zbor.

Am ascultat parabola celui
care desi se afla in Bagdad,
visa la Cairo.Si am realizat
ca deja m-am aliniat
la prezentul cel de neschimbat.

Friday, 21 October 2016

Normalitate

Spick si Span, calare pe un tobogan de emotii si rani larg deschise, ganduri interzise si alte asemenea manevre de culise, au invatat sa faca surfing pe valurile unor idei, desi miei, ei au dat turmei lor numele de haita, iar lupii isi radeau in barba, filozofand despre destin, cu gandul la un inexorabil destin. Pana cand au invatat, cum ca gardul era electrificat, si au simtit pe propia piele ce se intampla cand privesti la ele, la acele stele de cinema, fara sa stii ca autobuzul de pe traseul lui Sapte se opreste la 9 jumate, in noapte, si acela e timpul cel mai frumos, in care poti sa mergi pe jos, admirand luminile unui oras care nu doarme, sau poate ca becurile sunt aprinse sa ne alunge propriile spaime. Pana cand am gasit o hartie pe care scria: Baiete, ce vise ai avut in copilarie?

Plictisitor

Aceste sentimente
care se estompeaza
macinate de nisipul
timpului scurs
printr-o imaginara
clepsidra,
atinse de rugina
lui 'poate' si 'daca'
de parca valoarea
e data de felul
in care ne acceptam
suferinta zilnica.
sunt gata sa se stinga,
pentru totdeauna.
Atunci l-am intrebat:
Prietene, ce e de facut?
Intinde-ti aripile si zboara,
nu te-am facut
ca sa mergi de-a busilea,
odata ce ai invatat sa alergi.
In teorie, dupa cum se stie,
Tu nu mai apartii pamantului,
Ci gandului.
Zboara!

Thursday, 20 October 2016

ADHD, Cumintenia pamintului si alte obraznicii

Am urmarit cu stupoare niste evenimente care probabil ca nu isi au locul in sec. 21. Anume, parintii protestand in fata unei scoli, pentru ca un copil cu ADHD le terorizeaza odraslele. Acest fapt este gresit abordat in cel putin 6 directii sau aspecte. In primul rand "lumile" vorbesc prostii. Cum abia mi-am terminat ultimul curs de pregatire ieri, pot afirma cu certitudine ca copiii cu Adhd se comporta altfel. Au acea extra energie, e drept, dar nu e necesar sa fie violenti sau obraznici. Chiar daca ar fi o inclinatie spre spectrul autistic, tot nu e necesar sa fie violenti. Violenta se previne prin educatie, mai ales educatia parintilor si profesorilor care se ocupa de acesti copii. Educatie care, stim cu totii, e inexistenta. In majoritarea tarilor se cere introducerea unor masuri, astfel incat acesti copii sa se bucure de o viata normala, la fel ca toti ceilalti. Ca sa nu mai spun ca exista di tratamente, mai mult sau mai putin eficiente ( nu vad guvernul dand gratis medicamentele ca in alte tari). Vina ar fi a sistemului, care nu isi da interesul ca acesti copii sa duca o viata normala, lipsita de discriminati. Sa mai continui despre aportul presei, in cautare de senzational? Asa ceva e dureros, pur si simplu, si solutia nu e sa se mute la alta scoala. Aceasta problema e mult mai profunda decat pare la suprafata, si zugraveste o lipsa de resurse alocate sanatatii, educatiei si o racire a relatiilor interumane in general.
Cum as rezolva situatia? O echipa combinata de specialisti in probleme de sanatate mentala, autism, psihologia agresiunii, medici si terapeuti ar trebui sa il observe pe acel copil. O echipa de genul celor din Marea Britanie, numite "Adult and children learning disability team". Dupa care copilul sa fie indrumat spre scoli special pregatite pentru copii precum cel din exemplu de mai sus, scoli cum ar fi Landmark East School, Wolfville, Canada. Parintii ar trebui de asemenea sa fie pregatiti prin intermediul unor cursuri sustinute gratis de primarie, cum se procedeaza in  Noua Zeelanda. Din pacat, desi avem specialisti in multe domenii, toate aceste masuri costa, iar noi avem altceva mai bun de facut cu banii ( Cumintenia pamantului?!?).

Rememorare, stand in picioare

Am scapat un oftat, desi am mancat atat de bine, incat o parte din mine ar fi ramas aici peste noapte, dar nu mai suportam atatea soapte, care imi aduceau aminte de vremea cand eram cuminte, fara minte, fara pretentii sau masti, alte cantece ascultam la casti, nu mai abordez alt subiect mult prea vast, care nu poate incapea intr-un podcast. Buruienile sunt destul de mari in gradina, stiu ca soarele nu are nici o vina, dar am auzit ca si plantele au suflet, deci nu ma incumet sa pornesc masina de tuns iarba, mai bine ma apuc si imi rad barba, dupa o baie cu apa fierbinte, demult nu mai sunt atat de cuninte cum eram candva, lipit de fotoliul de mucava, mancand o baclava.

Meditatii

E liniste in mintea
si inima mea
azi.
M-am ascuns in spatele
luminii interioare,
undeva departe,
unde cuvintele
se destrama in neant.
Iar neantul,
atat de real acum cateva clipe
se topeste in nemarginire.
O privire,
un capat de amintire,
si poate un colt de cladire.
Adevarata mea fire.

Tuesday, 18 October 2016

Epoci glaciare

Fara sa am habar, ce caut tocmai pe acel ghetar, am privit un elefant de mare, pasind cu incredere in stramtoare, stramtorat de ghiata, dar inca in viata, un mascul-foca, cautand o roca, a fost ajutat de doi pinguini sa se indeparteze de cei doi rechini, sau balene, nu stiu de ce inca avem probleme cu identificarea acelor semne, nu cele din lanurile de grau, dar mai degraba cele ce se nasc in parau, se transforma in fluvii, se varsa in mare, iar apoi dispare cu reflexii albastre-verzui, cum sa nu ii spui celei de langa tine sa priveasca bine, imediat ce se scoala, aceea din stanga e aurora boreala. De unde stii, te intreaba, in graba, iar tu ii spui ca stii, pentru ca revii mereu, la locurile de unde ai plecat, odata demult cand umanitatea s-a format.

Euharistic

Am incercat sa pasesc pe un nor,
picioarele mele nu m-au ascultat,
cautand cu incapatanare pamantul,
iar eu am ramas cu gandul,
ca anumite calatorii imi sunt inca
interzise.
Inlemnise calatorul,
nu mai imi aplauda zborul,
privindu-ma cum alerg
pe suprafata lacului.
Cu capul in nori,
ca de alte atatea ori,
nu am realizat,
ca pamantul l-am lasat
in urma.
Langa o turma
de oi,
stateau amundoi,
ciobanul si calatorul,
unul imi ducea dorul,
celalalt doar supraveghea atent decorul.
Mi-am intors capul, am zambit,
atunci ciobanul m-a zarit,
si plin de viata
a zis: Buna dimineata,
copila!

Friday, 14 October 2016

Alegeri

Sitemul giroscopic de ajustare automata, utilizat de armata, in ultimul razboi al omenirii, atunci cand incalcase legea firii, nu era nimic altceva decat un decor de mucava, un sir de cuvinte aliniate, destinate a fi imprastiate, consacrate pentru ultima noapte in care luna ne lumina lumea, asa cum o stiam. Acum, in mijlocul intersectiei, priveam un pelican.

Mituri urbane

Ma inconjur de carti
precum cavalerii de scuturi,
ploaia care va veni
imi va trezi gradina la viata,
in piata, un actor
le explica trecatorilor
cum ca o carte
poate opri un glont
imaginar.
Nu am habar
de unde pana unde
au construit o fantana
arteziana,
carteziana, liana
pe care noul Tarzan
se pregatea sa o foloseasca
parea sa lipseasca
din plafonul de nori.
Iar eu ma uitam la cei doi calatori
care imi aminteau
de mine, si de ea.
De vremea cand
aproape am aprins o stea
pe cer.
Sunt liber.

Alegeri

Am un obicei contra caruia lupt cu toate puterile, fara succes. Imi rod pielitele unghiilor, si e probabil doar stress, sau nu, desi tu ai crede pe indelete cum ca eu vreau si nu mai stau pe ganduri, pe doua scanduri, am asezat un butoias plin cu venin de sarpe cu clopotei, dar daca vrei sa bei, o sa iti spun ceva, dar numai dumneata decizi daca deschizi cutia Pandorei, or stai in umbra Dorei.

Avioane

O libelula in picaj,
dar fara nici o sirena Jericho.
alearga dupa un ambalaj
pe langa umbra unui ambreiaj.
Un salas cu mismas,
o prajitura cu arpacas
si o curatenie-luna fara faras,
doar cu o umbrela
fara manivela,
sub o nacela de balon.
Un semiton mai jos,
unde lumina arata frumos,
iar eu merg tacticos
pe jos.

Wednesday, 12 October 2016

Ocupat

Nimeni nu a raspuns, linia era ocupata, am sunat in timp ce am mancat niste burgeri cu salata, economia toata a luat-o la vale, iti amintesti cand ploua cu petale de trandafir, si lautarul ne canta "Mi-am luat, mandruto, chimir!". Era cu doua zile inainte de luna plina, aveai o privire senina, si gandul iti zbura la alte minuni, si intamplari ce vor urma dupa noua luni.

Femei si cetati

Mana ei pe umarul meu,
sufletul meu era asa de greu,
miscari unduitoare, un fel de "ia-ma nene",
cateva pene
folosite intr-un joc nevinovat,
si nu am mai plecat.

Fiecare centimetru al pielii ei,
in goana nebuna dupa idei,
l-am explorat ca un elev sarguincios,
in cautarea de frumos.
Apoi ea a oftat,
si nu am mai plecat.

Apoi, mai tarziu, intr-o dimineata,
am aflat ca femeia iti da viata,
iti albeste o mustata, aduce un suras,
te face sa razi cand cel mic se opreste din plans,
ajungi sa gonesti monstrii de sub pat,
si nu am mai plecat.

Saturday, 8 October 2016

La malul marii

Am urmarit rasaritul, am devenit una cu zenitul, desi aparatul meu foto era Smena, si chiar daca am vazut-o pe Marilena, topita de caldura, la marginea plajei, in apropierea barjei cea rosie ca focul, nu am stiut ca ti-a venit sorocul, desi nu aveai multe osti, ai vrut sa o cunosti, si uite asa a aparut o alta supernova, eu eram pe iahtul tau, la prova. Cum nu mai stii? Cu toate astea m-ai lasat ca sa insir prostii, si nu ai scuze, desi eu am facut-o cu zambetul pe buze.

Alegorie

Sunt pe val,
dar nu am cal,
nebun sau tura
de noapte,
desi ascult soapte
ale unor lumi stravechi,
am niste urechi
mai mari decat ale
lui Dumbo elefantul,
savantul
acela
a incercat sa dovedeasca
ca scoala romaneasca
nu mai produce
materia prima
pentru lumea straina
de ea insasi.

Friday, 7 October 2016

Babirusa

Este un adevarat calvar sa traversezi desertul numai cu un salvar, nu am habar de nici un star-war, am uitat ca trebuie sa fac din tantar armasat. Ideea este ca, desi muncesti cat zece, fara sa stii ce se petrece atunci cand nu mai te imbeti cu apa rece, seara tarziu se stinge lumina, se lasa cortina, se uita a cui a fost vina, si se incepe a simti sanul, obrazul, se schimba macazul, buzele dulci au invatat ca dispare tot hazul daca incerci sa explici totul indata, folosindu-te de fizica aplicata.

Remarcat

Trecand pe langa paraul
care altadata imi
astampara setea de cunoastere
imi aduc aminte
de copilarie si porumb fiert.

Wednesday, 5 October 2016

Delfini si placi tectonice

In adancul oceanului, unde albastrul se transforma in negru, am intalnit nistre prieteni in mall, eram gol de ganduri, printre randuri, ma chinuiam sa aleg cuvinte, nu scanduri, dar tu nu mai vii, si pepenii sunt trei la zece mii. Am incercat sa schimb o vorba-doua, dar noua ne este inca dor de voi, nu noi am decis sa fim fericiti, suntem lipsiti de probleme, avem dileme, dar nu de genul acesta, imi inchei vesta si plec sa alerg. Ploaia s-a oprit.

Norii de fum

Am inotat printre stele,
corabia isi coborase panzele,
iar vantul schimbarii sufla in zadar,
chiar
daca luna disparuse,
iar noaptea se apropia.

Monday, 3 October 2016

Pitici de gradina

Ei sunt de vina, cand e luna plina, piticii de gradina planifica un atentat inspirat din cartile de astronomie, sau alta demult uitata tehnologie a bibliotecii din Alexandria, si am bagat de seama abia cand libelula venea in picaj, ca sa transmita primul mesaj de avertizare. Te gandeai oare atunci cand ai scris versul, ca poti sa fii una cu universul?

Planificare

In varful muntelui,
cu bratele deschise,
deasupra lumii,
imi cand victoria
asupra propriilor mele indoieli.

Si ieri
aveam probleme dimineata
cu trezirea din somn.
Imi place sa dorm,
dar parca mai mult
imi place sa zbor.

In pas alergator,
am facut slalom
printre orele
zilei de azi.

Despre animale de companie si masini de teren

Iubesc animalele, si daca as avea o casa a mea, cu o curte decenta si cu o munca care sa nu imi ocupe tot timpul, mi-as lua un pug. Imi plac cainii de genul acesta, mai ales cand alearga sau cand fac fata aia mirata sau confuza. Cu o singura exceptie, daca la situatia de mai sus as adauga un copil mic, mi-as lua un Saint-bernard. Ca am auzit eu cum ca daca creste de mic, odata cu copilul, in mintea lui de catel va privi copilul ca si fratele lui, ii va permite orice si il va apara cu orice pret. Deh, loialitatea are mare pret in lumea animalelor. Si asta ma duce cu gandul la masina pe care vreau sa mi-o iau. In situatia in care, vreodata, ma apuc sa conduc masini. M-am gandit fie la un Land Rover sau ceva de genul, sau mergand in extrema cealalta, un Fiat 500 sau ceva mic, chiar si un Mercedes cu 2 locuri din ala mic ar fi ok, Ce va aduce viitorul? Vom vedea.

Saturday, 1 October 2016

Liabilitate

Aseara inca mai aveam vise, aveam geamurile dormitorului deschise, am ajutat o albina sa zboare, si m-am vazut in locul ei, izbindu-mi ritmic capul de geamuri imaginare. Nu doare, dar cere de mancare, si oare, uitand de ploaie si soare, plecam spre mare sau munte, fara sa vedem ce se ascunde in spatele gandurilor asurzitoare. Atat aveam de zis, si am inchis fereastra, terminand pe locul intai si de data aceasta.

Spin

Umbra unei secunde
a schimbat nuanta de albastru
a zilei de ieri,
acum doisprezece primaveri
inaintam prin zapada,
juram sa nu mai fac
si altadata
aceeasi eroare de computer
rebel.
Inca mai sper.

Friday, 30 September 2016

Hipopotamul

Pierdut prin meandrele concretului, abstractizat, dar loial secretului care imi ghideaza zborul, ocolind cu buna stiinta norul, imi aduc aminte de un moment in spatiu-timp, pentru care nu as da nimic la schimb.
- Chichin Mamache, dintre toate animalele pe care le-ai vazut tot anul, care e preferatul?
- 'bopotamul.

Somn usor

Cincisprezece primaveri,
nca o zi ca si cea de ieri,
inca o dimineata
plina de ceata,
inca o amiaza
de paza.
Zilele se repeta din nou,
copii la indigo,
cu exceptia unor mici
coincidente
si inadvertente.
Gandul nu-mi da pace,
oare ce pot face?

Thursday, 29 September 2016

Cer senin


Am intalnit magicienii din Vechea Lume, erau pusi pe glume, faceau un gratar, aveau cu ei focul, aveau si amnar, dar nu mancau purcei, ci dovlecei, taiati frumos feliute, cu doua fete dragute, le spuneau povesti de la facerea lumii, despre lumina lunii si vrajile spumei din valurile marii, la inceputul verii, cum sa stai tanar mereu, chiar daca va fi greu sa schimbi buletinul, dar asta e destinul celor ce au ales sa nu mai moara niciodata, iar eu aveam o gheata care imi facea batai, cand mai indrazneam sa merg prin dealuri si vai.

Destin

Povestea nespusa
a unei zile de maine
exista in trecutul
unui ieri fantezist,
Si noi, prinsi in actul
unui iluzionist
mai rapid decat
iepurele din
propria-mi palarie,
am ales sa venim,
dupa cum se stie,
la marginea lumii
pentru o cupa cu vin.

Wednesday, 28 September 2016

De-a valma

Promovam independenta
cu ascendenta,
si deferenta
la dependenta
desi se vrea
a inceta
a mai uita
ca a manca
e o placere
dar cu putere
de prevedere
a greutatii.
Nu vrem sa fim
ca si orbetii
in miezul cetii
si diminetii
ii multumim
si ne gandim
sa revenim
cu cer senin.

Medical

Ce zise tamplarul: Se intimpla in tampla-mi sa simt un zvacnet, racnetul meu s-a auzit in noapte, nu poate sa fie o coincidenta ce incidenta au aceste accidente, dar peste o pista de autotrenuri au trecut vremuri, cu bine si rau, si aceasta notiune de lotiune cu potiune imi face bine, chiar daca tine doar cinci minute, minate campuri as traversa, dar traversa de tren e prea grea si prea dura sa o ridic pina la gura fantanii unde imaginea lunii va lumina pentru tot restul saptamanii. Zic unii.

Tuesday, 27 September 2016

Hipnotic

Aproape ca eram sa calc pe coada catelul asta alb si pufos. Nici macar nu mai e atat de zgomotos cum era la inceput, doua statii spre Beirut, prin redute de alb imaculat, in care macul nu a mai sangerat, dar oamenii au devenit incet incet suflete, incercand sa se rupa de acest nonsens atat de dens incat cateodata, revenind la vatra, cu trai pe vatrai, sau alte vapai, incercand sa cultivi cateva pastai, peste pista patrunsa de vikingi si daci, privind uimiti acei cativa maci. In spate au saci cu mancare si haine, aduc cu ei si nestiute taine, incercand sa patrunda in miezul lumii, dar lumina lunii ne-a vazut strabunii care inca de ieri faceau aceleasi greseli. Baiete, mai adu' doua beri!

Neastampar

Caldura trupului
de langa mine
ma aduce-napoi
dintr-o lume de vis.
In spatiu inchis
al mintii mele,
le simt pe ele,
degetele ei
abia atingandu-mi
pielea infiorata
de atata realitate.

Friday, 23 September 2016

Serbare campeneasca

Mnacand aceasta minunata salata, ca orisicare fiinta evoluata, imi pun intrebarea, dupa ce arunc sarea peste umar, drept in ochii sfinxului, la marginea abisului, cu doar o sfoara in jurul mijlocului, incercand sa ating tezaurul dinastiei Ming, la o distanta de doua picioare de soare si la o mila buna de la luna, intre doua hectare de sunatoare.

Umarul gol

Asemenea razboinicilor din vechime,
cantaretii de nai respira ritmic
aruncand sunete sacadate,
menite sa inlantuiasca frumosul
si sa il faca palpabil
degetului mic de la mana stanga.
Langa
leul de foc, cu putin noroc,
a crescut o floare de sunatoare.
Cine esti tu oare?

Thursday, 22 September 2016

Festival

Te imbie
cu o scrumbie
acea sirena
fara trena
de matase,
il simti in oase,
socul schimbarii
pe malul marii.
Dar in zadar
alergi in zare
dupa soare.

Estival

Incercand marea cu degetul, gustul sarat il acopera pe cel dulce, sa se culce au plecat pescarusii, speriati ca poate vin rusii cu toata flota de la Marea Neagra, sa cucereasca lumea intreaga, in loc sa ne intoarcem spre noi insine, in sine de tren ne punem speranta, asteptand inca odata vacanta, desi paralizant, acest sentiment este exhilarant, si neincrezatori in natura duala, cu mana goala plecam in lume, inarmati doar cu cateva glume, privind la valurile in spume.

Dualitate

Am asteptat o eternitate ca din maimuta sa evolueze omul, sau din padure sa apara pomul, si casa suspendata deasupra unui abis inerent, indecent construita pentru a da nastere temerilor retrograde, mai ceva ca o planeta discreta, un desen de creta mi-a aratat ca totul poate fi configurat intre doua linii, genii evadati din lampile primite pe pile acum doar cateva zile au protestat, cum ca nu ar mai fi nimic de mancat sau de baut decat eterna cafea de naut, am intrebat de ce si mi-au raspuns cu un vadit accent britatic, cum ca ei mai mananca doar organic.

Caramizi de fum

Visatorii isi construiesc case
din zapada
asteptand rasaritul. De ce?

Tuesday, 20 September 2016

Pe nemestecate

Intotdeauna cand ma intorc acasa am pe masa o cana cu apa, nu trag la sapa, dar uneori alerg spre miazazi sau miazanoapte, auzind soapte in intunericul cel negru, dar sunt integru, sau mi-ar place sa fiu, nici nu mai stiu de cand totul s-a schimbat, iar eu am uitat sa ma mai bucur de micile miracole care se petrec in jurul nostru. Semnat: al vostru magician de serviciu, Gino Patriciu.

Asteptare

Alergam in cerc,
citim printre randuri
iar aceste scanduri
din lemn de stejar
nici nu au habar
cand va veni vara.
Dar se lasa sara
pe dealul din spate
iar el nu mai poate
ca sa mai strabata
ca si alta data
drumul serpuind
catre labirint.

Saturday, 17 September 2016

Copilarii

Am incercat sa joc de-a v-ati ascunselea, printre continente si oceane mai mari sau mai mici, mici mari in care am sarit cu ambele picioare, imprastiind apa de jur imprejur, jur ca am devenit lumina odata cu soarele inainte de luna plina, plimband un catel minuscul prin parcul inrosit de toamna, doamna de peste drum a facut ceva la cuptor scrum, scrumbia sarise din plasa inapoi in Dunare, iar apa era mai tulbure decat bulbul unei lalele negre ca noaptea. Soapta s-a pierdut in urechea mea dreapta, drept intre ochii albastri si zimbetul ei a inflorit.

Despre garduri si porti

Spuneau ca limita
e Cerul,
dar chiar si asta ar
fi o piedica
atunci cand vrei
sa devii una
cu intreg Universul.

Friday, 16 September 2016

Rememorare

Alerg catre o alta zi, diferita de cea de ieri, nu ca acum patru primaveri, cand am pierdut pisica printre sosete, si eram bucuros ca nu am gatit spaghete, riglete aveau copiii pe vremea aceea ca sa invete sa numere, numerele au ramase departe in urma, in urna mai erau doua bilete, si nici urma de riglete, cochete, citeva fete au iesit la o plimbare pe malul lacului, la marginea satului, iar baietii se antrenau in poiana, la o tranta stramoseasca, pe o blana, Maria privea apusul, iar dusul cu sorcova nu mai e decat o amintire, inca plina de iubire. Noapte buna.

Pregatire

Sabiile noastre inconvoiate
lovesc ritmic scutul.
Zgomotul acopera intregul
deal, albit deja
de zapada care
a cazut azi-noapte.
Iar tunetul si fulgerul
ploii de aseara
au ramas o amintire
in fata furtunii.
Valuri de oameni
asteptand un semn.

Wednesday, 14 September 2016

Seara pe deal

Invingatorii au plecat sa isi culeaga laurii. Invinsii au ramas sa spele farfuriile si tacamurile ramase dupa ultimul mare festin, iar o pisica ratacita face slalom printre scaunele si mesele inghesuite intr-o sala acum pustie, se stie, in cautarea unui imaginar soarece de biblioteca. La discoteca se aude un cantec al anilor optzeci, iar privesc spre un ghiveci cu un cactus paros, sau blanos, dar foarte frumoscare in acest moment pare o imposibilitate a materiei.


Pana in zori

Fereastra casei mele
arunca o privire
spre infinit.
Azi am acoperit-o
cu pagini de ziar,
era prea mult
pentru o minte obisnuita
sa culeaga bomboane
colorate pe ecranul
telefonului mobil.
Maine voi da tuturor
celor pe care
ii intalnesc un nume,
pentru a nu privi
direct spre scanteia
stralucitoare din
inima lor.
In ordinar gasim confort.
Suntem legati de propriile
obiceiuri si miscari
mecanice,
un fel de atavism cultural
in suprarenal,
sau poate supra-real-ism.
Gata, plec afara,
Soarele a iesit dintre nori.

Saturday, 10 September 2016

Nemiscat

In vartejul dansatorului sufit
se ascunde spendoarea negraita
a nestiutei Perle Albastre.

Apasator

Ploaia cadea usor, sacadat, urmand un ritm anume menit sa creeze acest cantec pe asfaltul fierbinte. Norii se adunasera amenintatori aducand cu ei inserarea. Soarele era ascuns acum, banuit a fi undeva in spatele cortinei groase si negre. Vantul incepuse sa bata mai repede, iar fustune era prevestita de cateva pasari zburand razant cu solul. Iar un corb ar fi vrut sa acopere zgomotul tunetului cu un tipat supranatural: cra-cra-craaaa!

Thursday, 8 September 2016

Briza pe inserat

Am simtit
milioane de furnici
tropaind pe spinarea-mi
de otel inoxidabil.
Inexorabil
mirabila senzatie
a aparut cu gratie
in momentul in care
printre petale
de trandafir
am inceput sa respir
din nou,
abia iesit din ou
si sa tip
din toate puterile
sa las temerile
si sa ma inalt in zbor
chiar daca inca eram pe covor
cu ochii inchisi.

Final de zbor

Tot ceea ce are un inceput are si un sfarsit. Si cand acel moment a venit, trebuie sa iesim din scena cu gratie, stiind ca am avut o calatorie minunata, si ca ramanem cu amintirile frumoase. Cu alte cuvinte, nu ca as fi un plangacios, dar vacanta mea s-a terminat, si trebuie sa ma reintorc la inca o repriza de munca. Iar cand va veni vremea, voi pleca din nou spre alte zari si alte aventuri, cu un rucsac in spate si cu ochii largi deschisi penru a vedea miracolele care ma insotesc.

Ne vedem in curand,
G.

Wednesday, 7 September 2016

Dor de duca

Cand esti departe nu ai habar ca te-ai ratacit in nefamiliar, dar iti lipseste acea senzatie de stabilitate, pe buna dreptate, haosul cu care te-ai obisnuit deja, chiar daca candva iti parea abscons si indecent, iar pe moment ai vrea sa te intorci la locul acela pe care il numesti acasa, desi Barbosul nu te lasa, pentru ca tu nu vrei sa calatoresti in spatiu, ci in timp, eventual fara sa dai nimic la schimb.

Cautare

Am plecat
in cautarea propriei Itace,
si, ca niciodata,
se pare ca e nevoie
sa cutreieri lumea,
sa cobori in infernuri,
si sa urci in paradis,
desi nu esti Orfeu,
pentru ca sa afli ca
Euridice iti este vecina
cu eternitatea de vizavi.

Monday, 5 September 2016

Experienta

Am coborat in adancul pamantului, asemeni Persefonei, pentru a descoperi notele care incanta in ritm clasic, in reverenta fata de minunile fara egal ale Naturii. Am revenit la suprafata transformat, si dintr-o data, Soarele nu a mai parut atat de important precum misterul care se afla ascuns in intunericul adanc al padurii seculare. Iar apa care imi racoreste umerii poate la fel de bine ca sa fie o parte din insusi ghetarul care odata demult acoperea aceasta vale.

Amintire

La streasina,o pana de codobatura,
un furcoi si o grebla dupa sura,
o casa cu usa inchisa,
cu zavorul tras,
asta e tot ce-a mai ramas
in urma lui.
Si o camasa veche atarnata intr-un cui.

Sunday, 4 September 2016

Vara aceasta

Soarele a devenit mai necrutator decat mi-l aminteam in copilarie. Am incercat sa il descriu pe hartie, dar cuvintele s-au amestecat, iar umerii sunt rosii, merg la un bal mascat. Cu mascarpone, mozzarela si alte feluri de brinza imi pregatesc o farfurie, se stie, pentru ca cel mai adesea imi e foame, oh, doamne, si spatele meu e putin rosu, a furat o raza-doua de la soare, si chiar ma doare inima de atata frumos cat am putut sa vad mergand pe jos, pentru ca am fost curios.

Fulgerator

Imi privesc castronul de supa
ca o lupa
ce imi mareste apetitul
pentru aventura, dar nu,
nu e vorba de gura
ci mai degraba de singura
cale de a ajunge acolo
unde vantul
rostogoleste norii.
iar coardele viorii
ma insotesc cu un
cantec cristalin
negru si rece ca un pahar de vin,
cu dute-vino,
sau cu vino-incoace,
o idee de coace
in spatele unor preferinte
spre nestiute tendinte
de a creste intr-un an
cat altii in doi,
dar numai daca suntem amundoi
pe aceeasi pagina,
margine de insula,
cu un uragan desenat cu pensula
si apoi am uitat
cad de mult a trecut
de cand am plecat.
Ma ridic de la masa
si imi reincep drumul spre casa.

Saturday, 3 September 2016

Alergam, alergam!

Cand te lasa inspiratia, alege transpiratie, pentru ca munca nu innobileaza pe om, asta a fost doar o gogoasa comunista, dar cu siguranta te ajuta sa depasesti eventualele piedici pe care cateodata ti le pui tot singur. Si in gura mare, ai strigat in toate cele patru hotare cum ca vrei sa te schimbi, sa faci de toate, sa inveti ce e aceea libertate, dar dupa o vreme te-ai cam umflat in pene si ai cam uitat ca atunci cand ai plecat scopul tau era ca sa aduci lumina, bat-o vina, din tine in mine, si din noi amundoi in intregul cartier 32. Acum ramane sa iti dai seama ce s-a petrecut, si sa o iei de la inceput. Si ca sa nu fiu fiu de costoboc, eu iti urez noroc.

O intrebare

Cat de mare
e diferenta dintre
acel moment in care
simti influenta
apasatoare a Lunii,
chiar si in miezul zilei,
si acel moment
in care Soarele din tine
lumineaza clar
chiar si in
miez de noapte?

Thursday, 1 September 2016

Un vis mic

Ador catei din rasa Pug. Imi place cum alearga, cum se stramba la tine, cum stau cu capul afara pe geam cand ii iei in masina, cu limba scoasa in bataia vantului. La un moment dat, cred ca o sa imi iau un catel din asta, si o sa ma joc cu el toata ziua. Stiu, copii sunt mici copii pe langa copilul din mine. Sa ne auzim cu bine.

Zero

Dincolo de
complexitatile limbajului
se ascunde o tacere
care comunica
mai mult
decat insasi
cuvintele

Wednesday, 31 August 2016

Alegoric

Am privit
acea broasca pe lac,
care vana in zadar stelele,
crezandu-le muste,
ori alte ganganii.
Oricat ar fi incercat
nu s-ar fi saturat,
pentru ca o broasca
nu poate manca stelele
din cer.
Tu esti la fel?

Port-drapel

Cautam hrana, dar nu turta pentru burta, ci lumina pentru inima, in ideea ca uneori hrana nu inseamna neaparat mancare, fara de care am putea trai cel putin o zi, dar fara iubire, chiar daca traim in nestire, nestiut de tine, ratacit in mine, pesteri si alte desene rupestre, incercand sa dam un sens necunoscutului, prin prisma vazutului, dar in final ne lasam pagubasi, chiar daca suntem cu totii partasi la acest mare joc de noroc numit Viata. Traim intr-o lume de ghiata. 

Tuesday, 30 August 2016

Idee de marti dimineata

Mergand pe drum si mirosind pentru ultima oara liliacul din curtea vecina, fara pricina, am privit si spre cer, inca mai sper ca stelele ma vor auzi, si-mi vor veni in intampinare, in momentul in care voi incepe sa zbor, pentru ca ador sa o fac, chiar daca trebuie sa imi imbrac costumul de inger.

Idei fara condei

Vad scara de lumina
incep sa urc pe ea,
in dreapta, cu ochi de copil
ma sprijina Mihail,
in stanga e chiar el, Gabriel,
in fata mai rebel, Uriel,
in spate ca un miel, Rafael.
Simt focul ce nu arde,
nu este ca la carte,
dar inima imi bate,
speranta imi razbate,
deschid ochii
cu vantul
batandu-mi printre plete,
o noua zi incepe.

Monday, 29 August 2016

Ou s'ont les neiges d'antan?

Sau cum ar zice francezul, unde sunt zapezile noastre de altadata? Din ce in ce mai multe persoane se plang de vremea schimbatoare, si trecand peste dorinta omeneasca de a vrea un pic de racoare si vant vara, si un pic de caldura iarna, este din ce in ce mai clar ca se intampla ceva acolo. In ultimii ani am vazut cutremure devastatoare, tsunami, uragane, taifunuri si alte asemenea minuni. Sa fie oare Pamantul incercand sa scape de acest virus numit umanitate, sau suntem tot noi cei care ne taiem craca de sub picioare? Teoretic, nu avem cum sa stim, dar daca am fi educati, sau mai degraba reeducati, in spiritul apropierii de natura, am putea sa declansam o transformare globala. Numai ganditi-va, o zi in care sa reducem consumul de curent, raportat la 6-7 miliarde cati suntem, ar putea prelungi viata planetei cu inca 120 de ani. Sau suntem prea egoisti ca sa ne gandim si la nepotii nepotilor nostri? Eu sper ca nu.

Tra-la-la

O veche legenda chinezeasca spune ca lumea se odihneste pe carapacea unei testoase, si ca atare, orice testoasa este cumva intr-o conexiune mitica cu cea care sustine lumea. Ele sunt terapeute desavarsite si pot fi intalnite in piscine, fantani arteziene sau libere, colindand lumea. Daca ai probleme, aseaza-te alaturi de o testoasa si spune-i despre grijile si bucuriile tale. Te vei simti mai bine dupa aceea, broasca testoasa ajutandu-te intr-un mod invizibil sa iti revii. Daca nu ai o testoasa la indemana, o poti inlocui cu un hamster, caine sau pisica, sau de ce nu, chiar cu un om. Important e sa iti expui problemele. Dezavantajul este, daca apelezi la o fiinta umana, ca vei primi si ceva sfaturi pe gratis. Ramane la alegerea ta. Eu as opta pentru broasca testoasa.

Coregrafie

Vorbind
in termeni de
IQ si alte litere
din-astea,
aruncate in graba
pe o foaie,
nu trebuie sa uitam
ca orice cuvant
are doar importanta
pe care noi insine
i-o acordam.

Sunday, 28 August 2016

Tehnologie

Am citit cu interes despre cum tehnologia influenteaza calitatea somnului, si dupa cum am spus si domnului Papastrat, dupa ce am terminat de mancat, solutia e una simpla, cum cel mai adesea se intampla, cu o mana pe tampla am zis ca tot ce e de facut este sa pui tot intr-un spatiu inchis, departe de dormitor, fara sa tii nici un scor sau sa fugi in padure, dar nu dupa fragi si mure, ci dupa linistea ta, pe care ai pierdut-o pe aici pe undeva.

Idee de amiaza

Aceasta ploaie apasatoare
ma indeamna sa dorm
un an si jumatate.
Daca se poate.

Saturday, 27 August 2016

Catei, pisici si urzici

Se stie ca animalele aduc ceva magic in viata noastra, ca simpla lor prezenta poate imbunatati tonusul mental, sanatatea fizica si mai ales cea emotionala, dar cercetatorii inca se chinuie sa isi dea seama cum este posibil. Pisicile si catei prezenti intr-o casa de batrani efectiv prelungesc durata de viata. Caii pot vindeca depresia prin simpla lor prezenta. Delfinii au un efect remarcabil asupra indivizilor cu intarzieri in dezvoltarea mentala si autism. Exemplele pot continua. Cu toate acestea, zeci, daca nu sute de animale si plante dispar pentru totdeauna in fiecare an. Probabil ca pentru nepotii nostri povestile despre elefanti si rinoceri vor fi asemanatoare celor pe care noi le auzim azi despre dinozauri. Ce e de facut?

Interogatoriu

Regenerarea
ca forma a nemuririi
pare absurda
atunci cand
iti umpli timpul
cu nimicuri mai mari
sau mai mici,
mi-au zis cei sapte pitici.
Ce mai zici?

Friday, 26 August 2016

Situatie

Cand vântul
Invaluie frunza cāzând
In ireale traiectorii spiralate,
Eu imi intorc privirea
In-afarā.
Si lumea mā-nconjoarā.

Interpretari

L-am intrebat ce inseamna miracol pentru el. Mi-a spus:
-In lumea ta, cand Barbosul indeplineste dorinta unei persoane, tu o numesti miracol. In lumea mea, cand cineva indeplineste dorinta lui Dumnezeu , o numesc miracol.

Thursday, 25 August 2016

Definitii

Cat de mult timp petreci cu tine insuti? Nu, nu ma refer la faptul ca uneori esti singur, nu confunda solitudinea cu singuratatea. Ma refer la acele momente in care esti constient de tine insuti si de tot ceea ce se petrece cu tine, acele rare momente in care inveti despre ceea ce esti si ceea ce poti fi. Pentru ca nu ceea ce suntem sau ceea ce facem ne defineste, ci ceea ce visam sau ce vrem sa fim. Suntem de fapt acea persoana din cele mai indraznete vise, din cele mai exotice sperante si aspiratii. Suntem una cu potentialul nostru maxim, nu cu nivelul abilitatilor noastre actuale.

Jāratec

Ascunzi in tine o farâmā
Din lumina Inceputului,
O raza plapândā
Rupta din Soarele ascuns.
Cateodata
Forta ce se ascunde
In spatele tuturor lucrurilor
Foloseste Vantul Schimbārii
Pentru a o aprinde,
O minunata flacarā
Care ne mentine
Sufletul treaz.

Wednesday, 24 August 2016

Adunate si amestecate

Am adunat in mine
atat de multe vise
inca uneori
cateva imi scapa
printre degete
si aleg libertatea
unei alte constiinte,
stiinte uitate
ne permit sa
ne trezim
din somn
sau in somn.
Un domn
imi spunea
intr-una
din zilele trecute
ca a muncit pe rupte
si cand
in sfarsit
s-a linistit
doamna cu coasa
i-a vizitat casa,
a mai cerut un ragaz
de doi trei ani
a avut multi bani
dar nu stiu cum
s-a intamplat
ca a uitat
sa fie viu.
Mai stiu
mai multi
in mai
sau iunie,
care privind o petunie
au decis
in vorba sau scris
cum ca frumusetea
dureaza doar o clipa,
dar ne ramane in minte
pentru totdeauna.
Si Luna
radea cu subinteles
in spatele unui congres
de fericire.
Ce stire!

Stiinta vederii si viziunea stiintei

Cand vorbim de batranete ne gandim la pierderea gradata a vederii si la ochelari mai mari sau mai mici. Trecand peste faptul ca exista numeroase tehnici mai mult sau mai putin cunoscute (palming, yoga vederii, tehnici chinezesti de antrenament a ochilor imprumutate din Kung Fu sau presopunctura - toate ajutand la pastrarea vederii pana la varste avansate), astazi suntem ajutati si de progresele tehnicii. O operatie cu laser, lipsita complet de durere (cel putin asta ne spun ei, eu nu am trecut prin asa ceva ca sa pot confirma) poate reda vederea in 95% din cazuri, iar daca ai peste 55 de ani cel mai probabil efectul operatiei este garantat pentru toata viata. Mai mult decat atat, in august 2015, in Anglia, a avut loc o operatie de implant a unui ochi bionic unei persoane lipsite de vedere, operatie efectuata cu succes ( subiectul a condus o masina la 30 de zile dupa operatie). Costul unei asemenea interventii este acum de aprox. 7000 de lire sterline. Ce va urma in anii ce vor veni, nici noi nu ne putem inchipui!

Tuesday, 23 August 2016

Lectii de fericire

E important sa cultivi relatii de prietenie cu altii, o mie de persoane sau doua, sau chiar trei sau noua, dar noua ne vine greu sa ne destainuim, si mai ales sa primim, pentru ca intotdeauna e mai usor de dat, in special cand am realizat ca fiecare act de generozitate reverbereaza iar si iar, atingand pamanturi virgine, sau poate chiar si pe tine, tine minte, atunci can nu mai ai cuvinte ca sa descrii acel sentiment cald care te-a cuprins dupa ce ai vazut pe cineva ajutandu-si semenii.

Elementar

Picioarele goale
mangaie pamantul,
spatele simte
caldura soarelui,
Parul imi flutura
in bataia vantului
iar ploaia,
ploaia inca o astept!

Monday, 22 August 2016

Sperantele

In cele mai negre clipe,in mijlocul unei nemaivazute risipe, atunci cand lumea te apasa, cand greutatea nu te lasa sa respiri, sa inspiri, sa maninci scovergi sau sa alergi, cel mai mic ajutor te aduce in viitor, unul mai luminos, cand nu mai mergi pe jos, ci zbori pe inserat, alergi disperat dupa lumina ce se stinge, si iti vine a plange, dar te ridici indata si pleci inca o data spre capatul drumul, in umbra salcamului, in mirosul teiului, in fata holteiului, si inca o data, deschizi drumul, si vezi bunul si binele, si aduci Sinele cu tine, cu mine si cu alte feluri de maine.

Speranta

Cand seara se lasa
si intunericul cuprinde
intregul sat,
lumina unei
singure lumanari
poate imprastia
umbrele si
te poate ghida
spre casa.

Sunday, 21 August 2016

Cum m-am indepartat de mine insumi

Aceasta ar fi o poveste interesanta, daca nu ar dura atat de mult ca sa fie povestita. Dar esenta povestii ramane aceeasi. La un moment dat incetam sa mai fim copii, si incetul cu incetul ne indepartam de noi insine, ne pierdem acea sclipire jucausa din priviri si devenim adulti, membri cu norma intreaga ai unei lumi in care suntem de prisos. Timpul ne este evaluat dupa eficacitatea muncii efectuate, nu dupa miracolele care se petrec in jurul nostru. Si incetul cu incetul ne rupem de acea farama de autenticitate care se exprima prin noi, devenind automatoni.

"Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii."
(Khalil Gibran)

Solutia?
Sa iubim mult, des si adesea, in fiecare pas si gand, pentru ca pe Pamant probabil ca doar acele momente in care am reusit sa spargem carapacea oului si sa iesim din crisalida, intinzandu-ne aripile, sunt demne de povestit si amintit.

La sfat

La firul de iarba
ascult o poveste
din timpuri stravechi
cand fara de veste
unii oameni aflara
ca mesajul secret
al Sfinxului
era sa te cauti
pe tine insuti
inainte de a-l gasi pe El.

Saturday, 20 August 2016

Reverberatii

Cand s-a schimbat totul? Parca mai ieri eram copil, si alergam dupa o minge, dar focul se stinge, si valvataia ce cuprindea odaia s-a linistit, vapaia ce altadata aprindea o lume, sau doua universuri, s-a transformat in versuri, inca mai pot s-alerg, sa merg sau chiar sa sterg cu buretele amintirile acelea dureroase, sau poate, ca spatiul dintre case, aleg sa pitesc intr-un cotlon al mintii mele, ele dispar, o fi-n zadar, ca si un tren marfar, plecat de doua zile, cu douazeci de mile, iesind din labirint, asa cum pot sa-l simt, venind.

Dupa-amiaza

Privesc in fantana
cu apa clara, lina,
senina
si vad trecutul
si viitorul
ca si cum ar fi azi,
nu ieri sau maine.
Un caine
da din coada fericit,
m-a ispitit
sa ii arunc lemnul
pe care il aduce inapoi.
Un joc in doi,
in trei, sau cu intreaga lume
nascuta din spume,
intocmai ca Venus,
si nu mai am nimic de spus.
E liniste.
Atat.

Friday, 19 August 2016

Umanitatea

Compasiunea este bunul nostru cel mai de pret, cel mai maret cadou facut omenirii. Legile firii nu sunt acelea semnalate de Darwin, ele apartin regatului animal, oricat am incerca in zadar sa le impunem umanitatii. Intregul e asemeni partii, iar noi suntem vinovati pentru fiecare nedreptate, fiecare posibilitate de a opri suferinta pentru o oarecare fiinta ar trebui sa fie prioritara, nu doar manevra publicitara, cu toata ca, asa cum am vazut astazi si ieri, uneori un copil plangand poate opri un oras arzand, sau o intreaga tara, atunci cand o poza devine chestiune globala. 


Actualitate

Conectat la unul
din multiplele universuri
imi recapat puterea de zeu.
Un muzeu 
al omenirii ar trebui 
sa arate, 
fara doar si poate,
tot ce am pierdut
in goana dupa avere,
putere, sau doar
o alta sticla de bere.
Animale, flori
si alte lucruri care iti dau fiori
au disparut pentru totdeauna.
Le-am pierdut urma,
am scapat turma,
dar am ramas in viata,
Pamantul e o piata
de desfacere
pentru alergeni
teratogeni,
cu toate astea,
noi inca mai visam
ca o sa mai purtam
o grija pentru semeni.

Thursday, 18 August 2016

Scanduri, ganduri si alte randuri

Ma misc intr-una, ma antrenez mai ceva ca sportivii pentru Olimpiada, pentru ca gandurile mele alearga de la un subiect la altul mai ceva decat Usain Bolt, iar eu nu am gasit alta alternativa in rezolvarea acestei probleme decat activitatea continua, sustinuta, fara pauze, regrete sau alte brichete, pentru ca in momentul in care m-as opri, gandurile ar porni, iar si iar, fara sa am habar, pe acea panta obsesiva, binecunoscuta, cusuta cu ata alba si flori de nalba. Iar eu nu mai vreau, nu mai pot sa stau in acelasi loc, cu acelasi joc, in acelasi foc ca si in alte dati. Pentru ca inveti uneori, tarziu in zori, ca linistea de ascunde pe fundal, desi uneori o cauti in zadar, sperand la un alt final.

O noua zi

Alunga-mi gandurile
si adu-mi pacea apasatoare
ca un nasture de palton
atunci cand absurdul
se strecoara neauzit
in existenta neaosa
a furnicii de foc.
Si pe loc
opreste mintea,
asterne lintea
pe covor,
in al meu dormitor,
ce asurzitor
este dialogul meu interior!

Wednesday, 17 August 2016

Culori si umbre

Ultima oara cand m-am pierdut de mine insumi
priveam un ghiocel,
si m-am lasat atras in albul sau imaculat
pana cand mintea s-a oprit,
iar dialogul ei atat de familiar
a disparut
precum fumul imprastiat de vant.
Pe Pamant
sunt atatea minuni care
abia asteapta sa fie descoperite,
rascolite si ademenite
in suflet,
pentru a fi pastrate acolo
ca orice alt bun de mare pret.
Batranul maestru spunea:
Poate ca lumea in care traim este o iluzie
dar frumusetea e reala.

Pro-activ vs reactiv

De ce mergi impotriva curentului? am fost intrebat candva. Pentru ca nu vreau sa ajung acolo unde curentul te va duce, am raspuns. Este greu de inteles toata aceasta discutie despre a te lasa dus de curent (e si asta o arta) sau de a merge impotriva curentului. Pentru ca doar atunci cand ai invatat sa inoti impotriva curentului, si stii de ce esti capabil, te poti lasa in voia lui, si iti poti ajusta directia cu un efort minimal, pentru a ajunge acolo unde doresti. Nu mai esti doar o frunza in bataia vantului, nu mai esti un alt numar intr-o statistica. Suntem conditionati de mici, chiar si filmele facute la Hollywood iti arata o alta fata a realitatii, care nu are de-a face cu viata reala. Parintii, rudele, cunostintele, toti vor sa iti impartaseasca din vasta lor cunoastere, pe care o au de la parintii si bunicii lor. Dar mai nimeni nu isi pune intrebari, nu isi exprima dubiile, si atunci cand cineva o face, gasim destul de repede cuvintele necesare pentru a il admonesta dezaprobator. Si ne mai intrebam unde am gresit, cel mai adesea spre sfarsitul vietii, cand observam ca nu am trait viata pe care am dorit-o. Da, mai ales cand aflam ca este posibil, si ca putem fi fericiti, relaxati, creind in loc sa muncim, iubind in loc sa fim intr-o relatie, simtindu-ne impliniti in loc sa experimentam golul din suflet. Ce face diferenta? Un singur lucru. Actioneaza in loc sa reactionezi, atunci cand te afli in fata oricarei provocari.

Tuesday, 16 August 2016

Lipsa sau abundenta?

Aceasta senzatie de a acapara si acumula cat mai mult, chiar si in directii aparent inofensive, se manifesta in a accepta iar si iar diferite asa-zise obiecte primite mai mult sau mai putin gratis, platind cel mai adesea cel putin dublu, daca nu triplu, pentru favoarea de a primi ceva gratuit. Suntem antrenati si formati sa cautam oferte, reduceri si solduri. Vrem sa avem tot ceea ce putem avea fara sa platim la intreaga valoare, indiferent daca ne trebuie sau nu. In alta lume, am fi pastrat doar strictul necesar, si am fi trait cu doar 15 iteme esentiale. Simplitatea, inainte de toate, este o calitate din ce in ce mai rara in zilele noastre.

Aglomerare urbana

Blocurile gri
apasa asfaltul
batut marunt de
ploaia tomnateca
iar prea putinii
calatori
strang cu grija
de manerul umbrelelor.
Linistea acopera
intreaga lume.

Monday, 15 August 2016

Alegeri

Alb stralucitor,
orbitor,
fluture frumos,
cantec duios,
inima franta,
pasare ce canta,
toate sunt mereu
in jurul meu,
ca niste soapte
dar cand e noapte
in gandul meu,
nu mai sunt zeu,
ascuns in om,
dar cer un bon
sa devin pom.

Pentru prima oara, fara scoala

As vrea sa pot explora lumea cu ochi de copil, uitandu-ma plin de uimire la fiecare culoare, la fiecare miscare din jurul meu, la lemnul cel greu, plutind pe ape, la ale padurii soapte, la o bicicleta sau o trotineta, la o demonstratie de muscheta, sau arbaleta, la un catel, la un carcel de rochita randunicii, la joaca pisicii cu un pamatuf, la acel zgomot din gramada de stuf, era un arici, pleaca de-aici, du-te departe, adu-mi o carte de desenat sau colorat, sa iti arat ce am mai invatat.

Sunday, 14 August 2016

Craciunul

"Cra-cra!" zise cioara,
privindu-ma cu ochi sireti.
Suntem cam inceti,
printre nameti,
dar prin fereastra
razbate lumina lunii
si mirosul de cozonaci
si portocale
m-au facut sa vin agale
pe poteca din vale.
Am ajuns sa duc dorul
ultimei ierni in care
am fost cu plugusorul.
Acum vad doar norul,
si luna,
Si pastrez pentru totdeauna
in inima mea
aceasta emotie,
si parfumul de nu-ma-uita
al florilor uscate sus pe soba,
unde bunicii pregateau niste toba
si alte zeci de bucate,
sa le mancam cu totii pe inserate
cand aduceam vesti,
si insiram povesti
despre pesti
si alte lighioane inaripate.
Se poate?

Recuperare

Pasesc afara din micuta-mi casa, ajung in mijlocul poienii, inconjurat de maci infloriti. Vantul fosneste usor, soptindu-mi povesti demult uitate. Cateva pasarele ciripesc un cantec numai de ele stiut. Ma las in voia senzatiilor care ma asalteaza, macii rosii unduindu-se usor in bataia vantului, cantecul padurii acoperind linistea care exista mereu undeva pe fundal, o raza de soare incalzindu-mi gleznele, chiar inainte de a-mi cufunda picioarele in izvorul rece ca gheata. Au trecut luni de cand am venit aici prima oara, pentru cateva zile. Si am revenit iar si iar. Ceva m-a legat pentru totdeauna de aceste locuri, pe care am invatat sa le port cu mine mereu, chiar si in tumultuosul zumzet al marelui oras.

Saturday, 13 August 2016

Lacrimi si dor

Cateodata razi in hohote. Cateodata e nevoie sa plangi. E bine sa te lasi in voia sentimentelor. Sa nu lupti cu ele, pentru ca lupta te va consuma. Trebuie sa ai un spirit ca apa, care sa curga, fluid, peste orice obstacol. Si sa te duci dincolo de ele, in acel gol preaplin in care vorbele inceteaza a mai exista. In non-dualitate orice problema dispare. In momentul prezent orice grija legata de trecut sau viitor devine ireala. Sunt multe cai care duc la acelasi rezultat. Trebuie doar sa faci acel pas in directia justa.

Arbitrar

Sufletul neamului
se inalta vanjos
ca un stejar
batran de sute de ani.
Il simti
sustinandu-te
puternic si stralucitor.
Gand orbitor
al stramosilor daci.

Friday, 12 August 2016

Individualism

Cat de bine te adaptezi unui nou grup, cu care nu ai avut nici o tangenta pana atunci? Daca a face asta este la fel de usor ca si cum ai bate din palme, felicitari, asta inseamna ca detii unul din secretele meseriei de actori, pentru ca fiind in stare sa mimezi o gama larga de expresii si sentimente, iti va aduce eventual constientizarea efectiva a acelor sentimente si trairi. Cercetatorii inca cauta sa descifreze daca expresia fetei declanseaza o emotie specifica sau acea emotie specifica declanseaza expresia fetei. Eu zic ca este un pic din ambele, dar ca legaturi neuronale specifice se creaza prin repetitie.

Apartenenta

Noi suntem calatorii
ce exploreaza
realitati visate,
demult uitate,
a unor lumi
la fel de reale
ca si iluzia
Lunii,
reflectata in apele
lacului albastru
la amiaza.

Thursday, 11 August 2016

Despre eroi si numele lor

Unii dintre eroii mei au nume bine cunoscute de toti. Unii au nume comune. Daca stai sa te gandesti, e greu sa iti dai seama de influenta pe care cine o are sau a avut-o in propriul tau drum, atunci cand acea persoana e mai mereu langa tine. Doar atunci cand nu mai e, incepi sa iti pui intrebari, incepi sa vezi ce si cum. Uneori prezenta e subtila, aparte, si aproape ca nici nu iti poti da seama cum te poate cineva influenta si schimba, in bine sau rau. Alteori e puternica, furtunoasa, provocand valuri in existenta ta linistita. Cu toate acestea, dupa o vreme ne obisnuim si cu unul, si cu celalalt. Ambele cazuri devin parte integranta a normalitatii lumii noastre exterioare si interioare. Pana la un moment dat, cand dispar, dezintegrandu-se in neantul conceptiei ca nimic nu este etern.

Elogii

Doua cuvinte aliniate,
Albastrul pur
Canta.

Monday, 8 August 2016

Constientizare

Cat de atent esti tu
atunca cand viata
trece pe langa tine?
Stii bine
care iti este drumul,
exemple sunt cu duiumul,
dar ce crezi,
tu mai vezi,
tu chiar vezi
ce se intampla cu mine,
cu tine,
cu ideea de Sine?
Tu vezi
sau privesti?
Mai stii cine esti?
Sau iti spui povesti
si  iti inchipui cum cresti?

Poveste fara sfarsit

Odata demult, intr-o alta viata, pe cand eram batran si intelept, am fost intrebat de un copil:
- Ce este sufletul?
- Sufletul este ca o lupa, care aduna toate gandurile si emotiile, dandu-le o forma, in urma focalizarii, astfel incat pana si muntii se vor muta din fata noastra, lasandu-ne sa trecem, atunci cand sufletul nostru este cu adevarat treaz.
- Multumesc, a spus copilul, si si-a deschis aripile albe, luminoase, si a zburat mai departe.

Saturday, 6 August 2016

Diversitate

E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai ai zice, poti strabate, poti prezice, poti incepe trei proiecte, poti urma si linii drepte, serpuite, sarpele se naste, te paste o naturala napasta, o fecioara Chinamasta, sau un turbion mental ce te tulbura-n zadar, si incerci, incerci, incerci, pana nu mai poti sa mergi, si muncesti din zori in seara, pana stelele coboara, si strabati miezul furtunii, doar tu si lumina lunii, si ajungi in patul tau, si te lasi cuprins de hau, cufundandu-te mereu, ca un fiu de semizeu, intr-o lume fara Eu, doar cu tine, langa mine, sa faci un pustiu de bine, dorul ca sa mi-l aline, pentru anul care vine.


Friday, 5 August 2016

Loialitate

Poezia ma poarta
in lumi nestiute,
ascunse uneori
in spatele unui zambet,
un suras enigmatic
al unei concitadine Mona Lisa
putin mai expusa
decat turnul din Pisa,
dar Leonardo e azi
doar o testoasa ninja,
antrenata de un sobolan,
stapan peste subteran.

Completare si misdirectionare

In momentul in care calatoresti, inveti lucruri noi si nu numai. Dar cateodata esti facut sa darami anumite preconceptii, carora tu le atribuisei valoareade adevar. Cum ar fi de exemplu ideea ca gustul dulce inseamna bun. Ce ce este adevarat in Europa, dar nu neaparat in zona sub-sahariana sau India sau China. In desert, bun inseamna sarat, in India, bun inseamna picant, iar in China, bun inseamna aromat. Pornind de la aceasta idee adanc inradacinata in fiinta noastra, cum ca vreau ceva bun, adica dulce, oare care sunt celelalte preconceptii pe care le-am putea avea, si pe care le consideram adevarate, dar nu sunt? Prin sudoarea fruntii trebuie sa iti castigi painea, pare sa ocupe primul loc in micul sondaj facut de mine. Voi ce ziceti?

Focus

Ce se intampla
atunci cand atentia
iti este acaparata in intregime,
iti este atrasa cu gravitatia
unei gauri negre
catre o obsesie mai mult
sau mai putin sanatoasa?
Iti zici: mai bine lasa
dar stii si tu
cum stiu si eu
cat e de greu
sa iti focalizezi
sirul gandurilor
menit a te face
sa functionezi eficient
in lumea normala.
Bagajul de cala
e greu,
stim asta mereu,
putam cu noi doar procesorul,
cat ne duce piciorul,
sau picioarele,
sandalele si alte chestii visinii,
cum bine stii.

Thursday, 4 August 2016

Studii

Citesc si scriu, si scriu si citesc, alcatuind rezumate dupa o metoda perfectionata chiar de mine. Sunt atat de multe de analizat, incat chiar si dupa ce am mancat, ma apuc iar de invatat, de rezumat si de pictat. Lucrez la 2-3 proiecte deodata, am si uitat de inghetata, la nu conteaza ce nivel, s-a cam topit prin frigider. Folosesc un derivat al metodei Pomodoro, doar ca in loc de 15 minute, si pe urma inca 15, si inca 15, atata vreme cat e confortabil, eu ma rezum la sesiuni de 45 de minute, urmate de 15 minute de pauza, in care este de preferat sa fac ceva miscare, poate chiar o plimbare, unde nici eu nu stiu oare, dar fara de care, in lipsa de activitati intelectuale, care interfereaza cu proiectele tale, restul ar fi doar vorbe goale. Si ajungem din nou la care pe care. Este de preferat sa construiesti obiceiuri si inlantuiri mentale, asemanatoare reflexului conditionat, nu e pacat, pentru ca efortul nu mai e limitat, ca in cazul vointei, care mai devreme sau mai tarziu lasa loc neputintei.

Ochi de soim

Cu aripile intinse in zboru-i maret,
vulturul privea in jos, spre nataflet,
gandindu-se la un indepartat viitor,
si la ce viata au cei care nu sunt in zbor.

Care nu au simtit vantul in spate,
care stiu doar a da din coate,
si care nu vad cele patru zari,
nu pot privi ca el in departari.

S-ar fi gandit el si la alte aspecte,
dar pina cand sa se destepte,
a urmarit un porumbel,
instinctul e mai puternic ca el.

Wednesday, 3 August 2016

Dansând cu lupii

Astazi am invatat coreografie si dans. Am o inclinatie naturala spre a ma misca cu suficienta gratie, dar imi lipseste exercitiul si gratia necesara. Dar mi-a placut, pot sa urmez instructiuni si sa ma concentrezi pentru o scurta perioada. Nu este cu mult mai greu decat in antrenamentul de arte martiale, mai ales ca pot extrapola aceeasi fluiditate a miscarilor. Totusi, se pare ca am descoperit acest nou hobby un pic prea tarziu. Dar voi continua sa explorez acest nou manuchi de posibilitati ceva mai tarziu. Ce mai stiu? E o senzatie aparte in a fi parte integranta dintr-o coreografie complexa,  o rotita din mecanismul plin de armonie care va incânta intregul auditoriu.

Pierdut

E noaptea tarziu
Iar eu nu mai stiu
Drumul catre casa.
Vantul bate rece,
Gandul ma petrece
Am totul pe masa
Desi lumea e gri
Iar tu nu mai stii
Drumul spre casa.
Cine nu te lasa
Sa improvizezi
Sau sa il visezi?
Gandul meu e fum
Dar pana la urma
Este doar un drum
Pe care-l urmam
De pe la amiaza
Si tot ce vrem
Esta ca sa fim din nou acasa.

Sunday, 31 July 2016

Cine esti si alte povesti

Odata la batranete, desi toata lumea ne da binete, realizezi ca nu iti pierzi numai memoria, sau gloria pe care de atatea ori o cautai bucuros. Acum esti somnoros, anii incepi sa ii simti pe sira spinarii, iar briza marii iti patrunde prin oase, iti aduce ponoase, desi ai avut o viata atat de plina, si pe ea inca o mai tii de mana. La ce te gandesti, atunci cand la nepoti nu mai spui povesti? Te vad zambind cu subinteles, bineinteles ca as vrea sa stiu ce e cu surasul asta zglobiu, de pustan pus de sotii, Credeam ca vorbesti in dodii, pana cand am vazut albumul cu poze, ascuns intre doua veioze, si mi-am dat seama ca si tu ai cunoscut desertul, ai simtit nisipul fierbinte, si acum mai tin minte cand am fost prima oara pe spatele unui cal arab pursinge, imi simteam capul ca o minge in caldura aceea ametitoare, alaturi de brunete cu ochi verzi de o frumusete rapitoare, incat la soare te puteai uita, dar la ele ba. Acum uite ca ma luasi cu vorba, si am uitat ca trebuia sa dreg ciorba cu un pic de smantana, din aia buna de la stana.

Demnitate si lemn de nuc

Intr-o alta viata,
odata de demult,
matematician fiind,
am incercat sa rezolv
ecuatia Vietii.
Racoarea diminetii,
vecinul care vrea sa discute,
am realizat ca sunt atatea necunoscute
incat nici macar nu ar incapea,
nici daca ar vrea,
intr-o gaura neagra
ce isi reneaga
propria-si supernova.
La prova
corabia viselor mele,
de data asta fara nacele,
dar cu vreo doua trei umbrele,
isi luase zborul spre stele.
Dragele de ele
ar fi vrut sa ma tina departe de belele.
Ielele
dansau in cerc,
in jurul izvorului cu apa vie,
o mie
de licurici
ar fi vrut sa isi ia zborul de aici,
sa fuga printre pitici
si alti inamici.
Tu ce mai zici?

Citind ziarul

Sunt atat de multe variabile cand iti doresti o casa care sa devina acasa. Dar, intocmai altor procese mai mult sau mai putin complexe, drumul de la ucenicie la maiestrie te duce dincolo de complexitate, in simplitudinea artei desavarsite. Si deodata atat de multe planuri lasa loc intunericului complet, vidului mental si linistii de dincolo de sunet. Ce alta dovada mai avem nevoie ca orice actiune, facuta cu o perfecta fluiditate, te conduce la acel satori eluziv pe care nu il va defini nici un maestru Zen.

Literatura

Lumina lunii
langa lumanarea lucind
lasa loc linistii.

Friday, 29 July 2016

Jocul cu focul

Sunt melancolic acum. Imi lipseste o stare anume, originara, in care inca eram conectat la intreaga materie, si ii simteam viata pulsand prin fiecare graunte de nisip sau picatura de ploaie. Era o energie anume, la nivel subatomic, care aparea si disparea in miimi de secunda. Si nu ma refer la picaturile de ploaie care imi canta chiar acum ritmic si sacadat pe acoperisul de tabla, ci la un fel de emotie care te arunca in inima tuturor lucrurilor, animate si inanimate. Imi caut vorbele pentru a explica mai bine, dar nu le gasesc. Stiu, mi s-a spus de atatea ori ca revelatiile interioare sunt cel mai adesea personale, dar uneori chiar ma doare aceasta separare dintre mine si ceilalti. As vrea ca si ei sa poata vedea ca poti sa fii inspirat, ca poti sa iti traiesti viata pe care o meriti, asa cum o planifici, fericit si implinit. Dar inca nu am aflat cum pot sa exprim asta, in asa fel incat si tu sa poti vedea prin ochii mei. Stiu sa o fac doar intr-un singur fel, prin exemplul personal. Stai aproape. Si vezi ce se petrece.

La tobogane

Sunt in locul de joaca
al copilariei mele,
incepusa sa-mi placa
senzatie de apropiere
a unui timp in care
puteam face orice grija
sa dispara.
Dar odata ajuns
am realizat
ca nimic nu mai este
cum a fost candva.
De ce?
M-am intrebat.
Locul e acelasi,
dar eu m-am schimbat.

Thursday, 28 July 2016

Trezirea

Soarele rasarise cu 5 minute in urma. Inca eram ascuns in lumea viselor, cand am simtit o labuta pufoasa atingandu-mi nasul iar si iar. Ceasul meu biologic, purtand numele de Felix, a decis ca e momentul ca tooata lumea sa se trezeasca. Am deschis ochii, si pisoiul s-a intins alene, intorcandu-si burtica spre mine. Am intins mana si am simtit ghemotocul torcand usor.

Aluzie

In cercuri largi
alerg pe campul
ce altadata
ascundea
galbenul holdelor de grau.

La Hipodrom

Am privit calul acela prin ochii unui jocheu, si nu era nimic care sa imi atraga atentia. Am incercat sa ii zic, sansele lui de a castiga sunt mult mai mici, de asta are cota atat de mare. Dar el nu m-a ascultat, asa ca am decis sa il las sa invete asta pe pielea lui. Deja se gandea ce o sa faca cu banii. Zambeam in sinea mea, multumit. Experienta este de nepretuit. Dar tocmai atunci s-a gasit Moira sa zambeasca fiului meu, si calul acela a alergat mai bine ca niciodata, castigand cursa.
- Nu ai zis tu, tati, cand ma invatai parkour, cum ca cea mai rapida cale intre A si B este linia dreapta?

Adormit

Ce este oare
Acest voal intunecat
Care imi stinge culorile
Lumii,
Pentru a le aprinde
Din nou in lumi de vis,
De nedescris,
Atunci cand somnul
Vine lin,
Dupa un suspin.

Tuesday, 26 July 2016

Aparente si apartenente

Aparent operatiunea aceasta a fost un succes total, dar nu si-a indeplinit scopul. Pentru ca, cel mai adesea, scopul nu scuza mijloacele, si desi toate acele impunsesera papusa voodoo, noi ne gandeam ca tu ar trebui sa stii mai bine, cum e sa mananci magiun pe paine, inainte sa vii imbracat in costum, sa bati atata amar de drum, sa faci atata lume sa planga, fara sa iti dai seama ca acela era un pumnal pentru mana stanga. Dar cateodata calatoria in sine aduce cunoasterea, si devine irelevant, chiar daca esti elegant in a admite, ca fara scopul in sine, ca niste termite, termice, dar nu atat de puternice, gandurile nu ne vor da pace, desi ne imbracasem la patru ace. Oare ce coace bunica pe plita, in aceasta sfanta zi de duminica, fara sa stie ca intr-un impuls integru, astazi voi tine post negru.

Fratie

Cu vantul in spate
alerg catre pisc,
zapada imi scartaie
domol sub picioare,
adie un zambet si
soarele canta,
ma-ncanta intr-una
peisajul hibernal.
Lumina patrunde
agale prin ramuri,
si chiar si o mierla
imi spune bun venit.
Ma las cuprins
de ganduri,
de golul din mine
imi aduc aminte
doar la asfintit.
Imi canta si cucul
haiducul fusese
si el pe meleaguri
ca asta demult
Tumult si valtoare,
cum curge la vale
si raul imi zice:
Bine-ai revenit!
Ma asez pe o piatra,
langa pestera mare
de langa bradet,
Si cuget si stau,
si stau si cuget.
Si luna apare
clipind duios
iar eu ma imbat
cu al pinului miros.

Epoci digitale

Modul in care lumina crea umbre si jocuri de scena ma determina sa ma deplasez cumva lateral, astfel incat sa prind in fotografie intreaga pagina de hartie, fara sa las sa scape nimic din mediul inconjurator, as cum prevedea si comunicatul de luna trecuta, privind normele si standardele de trimitere a foilor de pontaj folosind emailul personal. Nu am habar, dar probabil ca nu au fost prea incantati de noua mea fata de masa, pe care am adus-o acasa, aveau un model floral rosu, cu strumfi albastri pe fundal verde, dar din vedere nu se pierde ca totul a pornit de la o gluma, si a continuat conform spiritului de turma. Noapte buna.

Instantanee

Privesc cerul albastru,
respir
si ascult raul susurand.

Monday, 25 July 2016

Hipopotami si umbrele

Deunazi cineva intreba daca hipopotamul poate fi un bun animal de casa. Am gasit raspunsul cuiva genial, in mare ii spunea ca e ca si cum ai alege intre un hipopotam, un elefant in calduri, un tigru infometat si un dihor turbat, ultimii trei in acelasi timp. E adevarat ca hipopotamul este animalul care a ucis cei mai multi oameni anual, asa ca nu mai bine te duci tu la magazinul de animale de casa si iti iei un pestisor auriu? Ii poti chiar pune numele Dory.

Serios, de ce nu un pug? Pestisorii sunt destul de fragili, mai ales cand nu se imprietenesc cu pisica. Si ramai cu frica. Mai ales ca ai auzit ca Aurica a plecat in Africa. Bineinteles, speri ca sunt niste legi care nu iti permit sa aduci hipopotami vii dintr-o tara in alta. Mai ales ca are peste balta. Iar tu, pescar amator, poti sa stapanesti undita si intr-un picior. Doar nu degeaba ai fost aviator. Pe un avion cu motor. Dar ai lipsit de la orele de zbor. Erai prea furat de decor. Dar niciodata nu am inteles ce cautati voi doi pe covor. Mai ales ca ea a plecat repejor. Si mi-era dor. Fara sa stiu ce vor dumnealor. Desi strigau in cor. De ce atata zor?

Hibernala

Ma scufund
in pamanturi demult
nevizitate
de mintea umana
in stadiul primar.
Nu am habar
de atatea citate
ce ma asculta,
ascunse
in gradina cu flori
si ma trec fiori
cand ma gandesc la
tunetele
ce le-am vazut
in ziua de ieri.
ce invieri
si care poveste
ce trece peste
labirintul cel alb.
Si ma scufund,
si ma scufund,
pana cand lumina
devine amintire.
Doar o sclipire.
Si ma scufund...

Friday, 22 July 2016

Foame de invatatura

Am in mine Luna si Soarele, imi scutur petalele, ma deschid ca un bobor transformat intr-o floare gigantica, care se invarte in sens anti-orar. Deschid gura si inghit o galaxie, curios, mai am in farfurie inca o mie, sau poate doua trei mii de galaxii. Da, stiu, vorbeam de o mie, desi nu invatasem inca astronomie. Gastronomie am mai studiat, dar am avut prea putin de aplicat. Am exersat doar in zbor mult prea jos, razant, desi nu prea obisnuiam ca sa gatesc picant. Am fost intrebat daca e greu, am spus nu, iar el a zis: Da si mie ce mananci tu!

Alegorice

Daca tu vrei sa fii schimbarea
pe care o doresti in lume
fara sa fii pus pe glume,
atunci regula de baza e adunarea
1+1=3.
Chiar vrei
sa intelegi
cum sa dezlegi
problema suferintei
prin prisma credintei
intr-o zi mai buna,
odata pe luna
lasa-te cuprins de forta cea mare
nu este tare
greu
daca incerci mereu
sa fii recipientul perfect,
e evident
ca vorbele tale,
asemeni unor petale
de trandafir
vor fi imprumutate
de unele puteri
ce vin din alte zari,
iar tu le vei spune
lucrurilor pe nume
insa desi tu esti
cel care le rostesti,
cel care vorbeste e altul,
Preainaltul,
cel care este ascuns
in firul de praf,
in stalpul de telegraf,
in spatele raspunsului de la poligraf.
In loc de noapte buna,
inchei cu o vorba ce imi canta in struna:
Da, lumea e trecatoare, imaginara,
dar frumusetea este reala.

Wednesday, 20 July 2016

Zi de vara

Soarele era necrutator. Ii simteam focul parca arzand propria-mi piele, chiar si cand ma pitisem la umbra unui copac. Apa ramanea rece doar pentru cinci minute, pentru ca apoi sa devina un fel de licoare calduta. Nu, nu traversam desertul, nici nu calatoream prin focurile iadului. Doar ma intorceam de la munca. Cum am intrat in casa am dat drumul la apa rece si am lasat-o sa curga, sa ma inconjoare incet incet, si sa ma las cuprins de racoarea mult dorita. Parca am reinviat. Am baut si un pahar doua de apa. Creierul a inceput sa isi ajusteze functiile, si si-a reluat activitatea in parametri normali. Ce zi am avut!

Plus minus

Un val arzator
de foc nestins, viu
ce inghite hulpav
intreaga mare,
si un Soare ce vine
si aprinde in noi
acea bucurie ce
o traiesti in doi,
totul apare
intr-o zi de vara
calare pe o aripa de cioara
si alearga, alearga
pana apare bruma.
Dar totul dispare
cand apare Luna.

Monday, 18 July 2016

Senzatie

Mi se intampla ceva anume, dar e pe bune. De cate ori incep sa scriu noaptea tarziu, cand versuri curg, cateva ceasuri bune dupa amurg, ajung intr-un spatiu interior lipsit de orice decor, unde nu exista decat intunericul si tacerea. E un loc aparte, caracterizat de lipsa oricarei senzatii, piratii aerului vor sa patrunda, folosind o unda, dar aceea e o incapere inchisa, desi nu e interzisa celor de pe strada mea, nu zic ba, desi azi sau maine, tot trebuie sa ies din casa sa cumpar o paine. Bine ca nu am caine.

Pastorala

Luna e plina
de splendoare cristalina,
dar pare goala
pe dinauntru,
un mester hatru
canta intr-una
la o vioara
pana tarziu.
Si clopoteii
mai zornaiau
cand armasarul
dadea sa fuga.
Aveau faclii,
aveau si muzici,
un foc de tabara
undeva pe camp,
putin talamb
un cerb venea agale,
pe cararuia
dintre mesteceni.
Iar ei dansau,
Dansau,dansau...

Saturday, 16 July 2016

Instantanee

Stateam pe banca si ascultam vantul, fosnind frunzele dupa un ritm numai de els stiut, cand deodata o raza jucausa mi-a incalzit mana. Soarele iesise din nori, etalat in toata splendoarea sa, asa ca m-am mutat la umbra unui copac, si am scos cartea din rucsac. M-am rezemat cu spatele de el, era putin colturos, simteam scoarta dandu-mi citeva ghionturi prietenesti, dar era destul de confortabil, asa ca m-am pus pe citit. Sunt deja in urma cu cateva carti, mi-am zis, gandindu-ma la teancul de carti noi noute dupa raftul al doilea al bibliotecii.

Parere

Ochii tai oglindeau
cerul albastru,
intr-un desen maiastru
in care zeii coborau pe pamant,
iar tu erai la mine in gand,
ascunsa in spatele
ideii de frumusete.
Venisem sa iti dau binete
cand te-ai intors si m-ai privit,
Am ramas uimit,
Medusa insasi ar fi inpietrit
daca te-ar fi privit
doar o data. Indata
mi-am revenit,
dar tu erai deja departe,
lasand in urma doar o parte
din povestea ta,
si un parfum discret de nu-ma-uita.

Amintire haiduceasca

Adu-ti aminte de noaptea
fierbinte de mai,
pe pajistea din mijlocul padurii
ardea linistit un foc de tabara,
ii simteam caldura
pe pielea-mi fierbinte,
piciorele goale
scuturau roua diminetii,
ceva mai tarziu,
ce lucru hazliu,
lumea statuse in loc
in acel joc,
dar am crescut mari,
am devenit pui de miliardari,
am cumparat tot timpul din lume,
ne-am pus pe glume,
si am aflat,
mult mai tarziu, dupa bacalaureat,
cum ca in lumea reala
nu-ti trebuie multa scoala,
doar sa vrei
sa iei
cu tine
cat mai mult bine,
sa-l pui in buzunare,
sa-l tii pe picioare,
in rucsac,
dupa un gandac, gansac sau alt pui de dac.
Si sa inveti cand sa spui nu,
si sa traiesti cum vrei tu.
Si mai ales, bucurie sau necaz,
sa nu uiti sa ai sufletul treaz.

Go! Go! Pokemon!

Am plecat la vanat de pokemoni. Da, nu mai este o gluma, daca inainte eram singurul bezmetic cu telefonul in mana pe strada, citind carti sau cine stie ce altceva faceam, acum sunt multi. Sunt multi domnule, si sunt peste tot. Noul joc Pokemon Go! este desfasurat in realitate virtuala augmentata, adica se suprapune peste ceea ce vedem in viata de zi cu zi. Pune lumea pe drumuri, fiindca trebuie sa mergi ca sa gasesti pokemoni, sa clocesti oua sau sa descoperi poke-stop, locuri unde poti sa aduni bilute de capturat pokemoni sau destul de rar, oua. Ca sa clocesti ouale ai nevoie de 2, 5 sau 10 kilometri de mers, in functie de raritatea pokemonului. Ca fenomen social, este demn de studiat. Mintile mai mult sau mai putin luminate deja profita de acest joc, in rau (atrag pokemoni in locuri retrase, iar tu cauti pokemonul ca un robotel care esti si ajungi la niste persoane nu tocmai binevoitoare care iti fura banii, telefonul si bateria externa (ai nevoie de ea pentru ca jocul consuma bateria telefonului ceva de speriat - 2 ore pe joc pentru iphone 6 si s-a dus), ori cei care au cafenele si baruri organizeaza adunari de pokemoni, iar jucatorii se aduna acolo, beau o cafea, mananca o prajitura si captureaza pokemoni. Momentan poti doar sa capturezi si sa te bati pentru niste puncte strategice numite gym, dar pe viitor se preconizeaza ca vei putea sa schimbi sau sa vinzi pokemonii adunati. Daca te bati cu pokemonii pentru un gym, trebuie sa ii vindeci, pentru ca viata lor e limitata. Sunt trei mari echipe pe care poti sa le alegi, galben, albastru si rosu, pentru a cuceri punctele strategice.

Friday, 15 July 2016

Alegorie

Am trecut unul pe langa altul,
de cate ori,
mi-ai zambit complice,
nu stiam a zice
daca te gandeai
la rapirea din serai.
A venit dimineata,
M-a chemat viata
la procesul etapei,
la coada sapei
m-as fi ascuns,
dar inca nu m-am tuns
si nu m-am pregatit
de nunta cu stelele,
am vazut doar ielele
cand dansau goale
printre petale
de nu ma uita.
A trecut vara,
privesc creasta sura,
mi-e dor de caldura

in viata mea.

Marea

Cand am pasit pe nisipul fin, piciorul meu s-a afundat pana la glezna, si am simtit caldura placuta inconjurandu-ma, pentru ca un moment mai tarziu apa rece, revigoranta, sa imi maseze gambele intr-o miscare ritmica, val dupa val. M-am lasat cuprins de admiratie, privind albastrul de necuprins, limitat doar de linia orizontului. Soarele se stingea incet, iar intre mine si el o multime de oameni inotau linistite, asemeni unor furnici evadate dintr-un imaginar musuroi. Aerul era plin de mirosuri incalcite intr-o armonie aparte, pe un fundal usor sarat, cu o tenta abia simtita de alge in descompunere. Nu era ceva respingator, ci mai degraba un punctde reper, menit sa trezeasca amintiri din alte vremi. M-am uitat de jur imprejur, mi-am adunat lucrurile, mi-am incaltat sandalele, am pus prosopul pe umar si m-am indreptat spre casa, lasand in urma inserarea ca pe un voal de matase transparenta prin care se strecura lumina stelelor ca niste licurici.

Thursday, 14 July 2016

Nefiinta

Am descoperit ceva nou. Tu stii cat de greu este sa nu faci nimic? Mintea iti zboara intotdeauna undeva departe, strabate spatiul si timpul cu usurinta unui dansator argentinian de tango. Indigo e culoarea mea preferata, mai ales in conjunctie cu sunetul de cale ferata, dar calatoresc mult mai rapid in mintea mea decat Leibniz cu ipoteza sa. Ce feerie, dar cand incep sa imi pun gandurile pe hartie totul dispare in liniste, si mai ramane doar tacerea, si dorul si durerea, creata de lipsa a nu-stiu-ce care nu stiu cum a disparut. Sau poate ca niciodata nu l-am avut. Dar altfel cum s-ar explica toata aceasta idee a mea.

Amiaza

Mergand pe malul raului,
ca in atatea alte dati,
am privit ratele si apoi cerul
si am intrat in taramul magic
unde tacerea domneste peste
lumina galben aurie
a pacii si linistii interioare,
careia uneori tu ii dai numele de Soare.

Tuesday, 12 July 2016

Relaxare

Pasarea canta
Un cantec maiastru,
Cerul albastru
Ma umple de nori.
Un gand fugar, de cate ori,
Ma va-ntrerupe
Din reverie.
Cu bucurie
Ma reintorc
In mine insumi
Si râd,
Si plâng

Si ma scufund
In timp.
Un anotimp
Si jumatate.
Mai stii de "Sarea in Bucate"?

Arterele si universurile paralele

Priveam la ceasul dupa perete, un ceas alb, rotund si zgomotos, pe suprafata caruia puteam observa patina timpului. Secundarul se misca hotarst in ritmul ametitor al unui tic-tac monoton, iar eu il priveam cu atentie, complet absorbit de aceasta absurda situatie. Simteam o usoara presiune in zona fruntii, probabil sinusurile mele aveau ceva de comentat legat de ultima mea plimbare prin ploaie. Simteam fotoliul tare presandu-mi coapsa, si o usoara senzatie de amorteala. Picior peste picior, glezna stânga apasa genunchiul, iar respiratia curgea usor, abia simtit. Cu toate astea ma simteam incapabil sa imi mut privirea in alta parte, atras de secundarul ceasului printr-o magie care nu o puteam intelege. Bine ca nu am cumparat saptamana trecuta acel ceas cu cuc.

Sunday, 10 July 2016

Un nor pufos

Cand ai fost ultima data fericit? Iti amintesti? Eu da. Acum 3 ore si 48 minute. Prea multi supravietuiesc in loc sa traiasca. Imi caut cuvintele, vreau sa ajung din nou in acel loc unde chiar si emotiile se estompeaza si dispar, dar nu stiu cum sa va descriu acel loc. Pentru ca nu este un loc propriu zis, nu imi dau seama daca apartine emotiilor sau intelectului. Dar sunt sigur ca voi stiti despre ce vorbesc. Ai fost vreodata undeva la inaltime, privind in jos la o intreaga panorama, fiind patruns de o maretie fara de margini, si de acel sentiment ca esti mic si insignificant raportat la scara universului. Acea stare era minunata, dar cel mai adesea nu gasesti cuvintele pentru a o descrie. Despre ce vorbeam? A, despre nimic important. Privisem norii, fara graba, fara sa ii asez in categorii. Lasasem privirea sa se adanceasca in viziunea cerului, si am fost cuprins de o maretie a naturii, incat am simtit nevoia sa impart si cu altii aceasta viziune, dar cuvintele mele si-au pierdut sensl undeva pe drum.

Ce mai pot zice? Aseaza-te pe o banca in parc si priveste cerul, macar pentru 5 minute. ;lase-te cuprins de perfectiune. Ne vedem maine.

Comoara lui Tutankhamon

Sunt doar instrumentul
Vointei din spatele cortinei.
Sunt doar o oglinda
Care iti arata
Reflexia
Galben aurie
A acelei comori
Ascunse adanc in tine.
Intr-o zi am intrebat:
Cine esti?
Raspunsul a fost:
Sunt Mâna care scrie
In Cartea Destinului.
Apoi literele s-au estompat,
Poezia a disparut,
Iar eu am ramas
Cu un pergament gol
Ca o coala alba.

Saturday, 9 July 2016

False memorii

Aminte mi-am adus de tine, mergeam tinandu-ne de mana prin parcul Herastrau, un fierastrau neascutit, putin ciobit, avea la circ clovnul cel gras. A mai ramas o amintire, a ta privire, cand m-am dus, am urcat sus, etajul zece. Ce se petrece? El imi zicea: nu trezi amintirile noaptea cand vrei sa adormi. Ca intre domni, vorbeam noi doi, eu si Patrocle, despre sabia lui Damocle, si ea parea usor distrata, putin aplecata, privea pe fereastra. Cine a prins Pasarea Maiastra? ne zise ea atunci. In dungi era sacoul meu, nu auzeam, intreb mereu: Mai ai ceva de spus? Dar e tacere. Ea s-a dus. Acasa.

Vartej

Zilele se infasoara
desfasurate pe un mosor
imaginar,
in zadar
incerc sa descos
nodul gordian al
gandurilor mele.
Ele
se incalcesc,
se repezesc
si atunci mai am
o ultima solutie.
solutia salina
alina
dorul de nestins
ce m-a cuprins
privind stelele.
Ielele
canta in iezerul
din valea
de unde calea
se asterne,
se cerne sita
ursita
nu mai apare,
era o boare de vant,
un cant al ploii.
Boii
trageau la jug,
arau, pliveau
si nu semanau
cei doi frati
intre ei.
Vrei
sa alergi
pe cerul instelat?

Friday, 8 July 2016

La amiaza

Privesc cerul. Nu fac nimic altceva. Asezat pe spate, mirosul de iarba ma invaluie si ma face sa prind radacini. Simt pamantul colturos impungandu-mi coastele. Dar continui sa privesc cerul. Norii se misca aparent fara nici o noima. Incerc sa gasesc un pattern, dar fara succes. Ei se deplaseaza cu gratie, acolo unde vantul ii rostogoleste. Exista o intreaga armonie in spatele acestei miscari, imi zic, privind un nor in forma de iepuras, a carui codita ii dispare destramandu-se efemer. Dar dupa o vreme chiar si gandurile mele incep sa de destrame, lasandu-ma in urma doar pe mine mie, si mirosul de iarba, si vantul care imi mangaie pielea incalzita de razele soarelui. Si o senzatie nevazuta si nemaiauzita de fericire.

Idee

Am incercat sa iti arat Luna
Tu te uitai la ea,
ai uitat sa privesti degetul
care iti arata astrul selenar
in plina splendoare.
Intoarce-ti privirea
nu catre mine,
ci catre tine,
de vrei sa ajungi
mai aproape
chiar si de Soare.

Wednesday, 6 July 2016

Koan

Sunetul mā invāluie
Ca un freamat
Încolācit in inima mea.