Friday, 26 February 2016

Pititea

Intre doua clipe
exista un spatiu ascuns
unde norocul
si-a facut a doua casa.
Pe masa
un pahar de lapte cald
si o felie de paine.
Maine
sau poate chiar azi
printre brazi,
voi alerga din nou
pe ulita copilariei.
Si acum,
ca si multi ani in urma
nu mai sunt absent.
Am invatat sa fiu prezent
in careul de asi.
Nu fiti pizmasi,
toti ajungem acasa
cateodata, stiu.
Numai de nu ar fi prea tarziu.

Tuesday, 23 February 2016

Nimic banal - care e pacatul original?

A te auto-limita
in orice fel
pare a fi pacatul capital.
Cu toate acestea
cel mai adesea,
devenim mediocri
din reflex,
iar viata inceteaza a mai fi
o minunata aventura.
Nu te limita
in nici un fel,
Chiar daca ai fi chel,
peruca este un doar o scuza
a lipsei tale de imaginatie.
Iar acea senzatie
pe care o ai
cand nu dai
tot ceea ce poti,
ne transforma pe toti
in roboti.
Si nu devenim decat niste banali hoti
de timp.
Timp in care te poti juca,
timp in care poti visa,
sau cam asa ceva.
Pa-pa.

Sunday, 21 February 2016

Din Labirint

Adorm usor,
practic saritura in gol,
utilizez trambulina propriilor emotii
fara comotii
cerebrale, sau audio-vizuale,
spre succes
am acces nelimitat
ca barbat, ca femeie
nu am idee,
daca o fi mai usor.
Si cobor
Si urc iar
Fara doar si poate
ca itele sunt incurcate,
dar cumva
le-om descurca noi
doi.

Friday, 19 February 2016

Asteptand

Aceasta atingere catifelata,
acea patratica de ciocolata,
acel sarut furat pe fuga,
si pasii tai gata sa te duca

departe de lume,
departe de ganduri,
incepe sa citesti
printre randuri.

ma uit la borcanul de gem
si la felia de paine,
si realizez ca e azi
a disparut deja maine.

Thursday, 18 February 2016

Aureus

In mana imi tin caduceul
Sandalele lui Hermes
le am in rucsac.
Si tac.
Numeni nu va sti
ca intr-o zi
chiar voi incepe
sa fac,
ceea ce mi-am propus
de atatea ori,
Printre nori,
soarele nu mai e ascuns.
Iar eu m-am tuns,
Barbierit
Si mi-am indeplinit
inca un vis.
Am zis.

Antrenorul de genii - Florin Colceag (articolul nr.2)

Citesc si nu imi vine sa cred, dar stiu ca asta e situatia, am simtit-o pe pielea mea, acum zambesc amintindu-mi presiunile la care am fost supus ca sa scriu cu mana dreapta in loc de stanga, ca sa dau numai un exemplu irelevant. 

Antrenorul de genii, prof. dr. Florin Colceag: “Românii înfloresc în haos. Şi asta este partea extraordinară!”

Autor: Tudor Cires 12 Aug 2013 - 21:10

 Într-o casă din Mogoşoaia, locuieşte prof. dr. Florin Colceag, considerat unul dintre părinţii spirituali ai multor copii supradotaţi din ţară. Doctor în economie, autor al unor teorii pe complexitate, specialist în modelare matematică, membru al Clubului de la Roma alături de cei mai mulţi laureaţi Nobel şi preşedinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education, matematicianul Florin Colceag e, la origine, ţăran. Un ţăran care, azi, sapă, prăşeşte, cultivă şi seamănă cu instrumente ştiinţifice; e psihopedagog şi în psihopedagogie acţionează matematic, modelează în permanenţă caracteristicile pentru a fi utilizate de alţii. E şi „culegător” de genii... 

Mărturiseşte că a  întâlnit cazuri de părinţi cu copii speciali care vin la el spunând: nu ştim ce să facem cu ei, cum să facem faţă, nu ştim cum să-i ajutăm. Aici intervine el. Îi testează, îi sprijină, îi promovează. Este, aşa cum l-a numit cineva, „antrenorul de genii”... Programele educaţionale le dezvoltă în cadrul IRSCA Gifted Education, însă „lecţiile”, „antrenamentele” cu micile genii au de cele mai multe ori loc în grădina casei lui de la Mogoşoaia, ori pe miriştea din apropiere, care devine ad-hoc o largă grădină epicuriană.

Înţeleptul satului vs. prostul satului
Blestemul poporului român, crede profesorul, este că îşi alungă, în permanenţă, valorile. Şi în loc să promoveze ceea ce este bun la nivel de vârf, promovează mediocritatea: “În toată lumea aceasta, există un înţelept al satului. La noi, la români, există un prost al satului. Vine din cultură, din rădăcinile istoriei: în loc să scoatem deasupra valorile, noi le alungăm. Din cauza aceasta, suntem încă în Evul Mediu, pornind chiar de la sistemul de guvernare pe care îl trăim acum, cu baroni locali...” 

Şi,  cum  prima acţiune care trebuie făcută este de a deschide ochii semenilor asupra copiilor, profesorul s-a dedicat  instruirii  poporului, ca acesta să înţeleagă “care e valoarea seminţei, pentru că seminţia românească mai are un pic şi se stinge din cauza celor care nu preţuiesc sămânţa bună”. Sunt mulţi părinţi care vin la specialist indignaţi şi puşi pe luptă cu sistemul, forţând o şansă pentru copiii lor. Şi au dreptate. Problema ţine, mereu, de acelaşi şablon românesc, de a nu preţui valorile. “Acum o zi, spune profesorul, mi-a picat pe mână metodologia pentru înscrierea la clasa I şi la clasa pregătitoare. Nu apare posibilitatea copiilor cu capacităţi înalte de a se înscrie mai devreme, conform cu vârsta lor psihologică. Nu intră, acest lucru, în şablonul autorităţii, deşi este trecut în legea educaţiei, iar aceşti copii sunt strânşi cu uşa, ca să nu devină prea deştepţi, ci, din contră, pe cât se poate, să se aplatizeze. Rezolvarea situaţiei e multiplă. Trebuie programe educaţionale speciale în două direcţii: în primul rând, instruirea copiilor care au abilităţi înalte, a doua, ridicarea nivelului copiilor care doresc să-şi mărească abilităţile. Dumnezeu îşi pune sămânţa lui unde crede de cuviinţă. Din cauza aceasta, programele educaţionale trebuie să fie răspândite în toate şcolile. În patternul nostru naţional, preferăm să avem la suprafaţă prostul satului, nu înţeleptul satului. Ne dăm deştepţi,  pentru a nu fi consideraţi prostul satului, dar de fapt, modelul lui e singurul pe care îl edificăm”.

N-am obişnuit, aproape în nenumărate cazuri, cu situaţiile când, veniţi din străinătate cu diplome de la marile universităţi, copiilor supradotaţi li s-a dat cu piciorul, deşi, în România, avem din ce în ce mai puţine cadre înalt calificate. Refuzaţi acasă, aceşti copii pleacă şi nu se mai întorc. Nu se  mai întorc,  pentru că nu sunt bineveniti, ori sunt priviţi cu reticenţă şi li se spune: “Ce-i atavismul ăsta la voi? Plecaţi în altă parte!”. Toată această problematică ţine de stilul de management. 

“E o lege, ne spune profesorul Florin Colceag, în contabilitatea managerială care arată că, atunci când managementul secundar al unei firme e făcut pe criterii clientelare (şi la noi se aplică, mai ales la ţară), atunci se petrec două fenomene, în primul rând, relaţii pe orizonală între cei care fac managementul secundar – ei se ajută între ei, formează o reţea în care se sprijină în tot ceea ce fac, să paraziteze managementul – şi a doua, raportare falsă la vârf. Această raportare falsă la vârf conduce la o abureală asupra a ceea ce se întâmplă de fapt. În momentul acesta, noi suntem puşi în situaţia de a face contabilitatea a douăzeci şi ceva de ani de management de tipul acesta, plus alte multe zeci, dinainte. Şi numărăm câte grăunţe mai avem; că recolta am terminat-o, de multă vreme, şi acum ne vindem şi sămânţa. Uitaţi-vă la mediul politic pe care îl avem. Pe ce criterii au fost selectaţi liderii? Pe criterii de profesionalism sau pentru că au susţinut campaniile electorale ale partidelor? Cine a avut bani să susţină campanii electorale şi interese? Sunt câteva întrebări minore. De ce Constituţia, de exemplu, nu creează nişte filtre pentru selecţia pe bază de profesionalism, pe bază de responsabilitate şi de calitate? Pentru că nu interesează. Acesta e managementul secundar făcut pe principii clientelare. Aceasta este marea noastră problemă, acum. De aici, a plecat şi politizarea administraţiei şi politizarea educaţiei, peste tot pe unde te uiţi. E o boală. E un cancer.”

„Noi înflorim în haos”
Există, oare, un profil distinct al inteligenţei româneşti? Am fost tentat, în dialogul cu profesorul Florin Colceag, să aflu locul pe care creierele româneşti îl ocupă între alte popoare. O excelenţă în termeni de etnogeneză, o genialitate tipic românească. Şi mi-a fost teamă că nu voi primi un răspuns. Dar, surpriză!  Florin Colceag crede că aceasta chiar există: “Nu numai că există, dar aş putea spune că România este una dintre ţările care excelează în domeniu. Eu sunt specialist în geniile tari, am şi format o grămadă de genii şi îi recunoc pe stradă numai după mers, ca să nu spun după altceva, pe cei care realmente au această capacitate. Am găsit inteligenţe foarte înalte la foarte puţine popoare: la chinezi, la indieni, la ruşi, la evrei şi la români. Românii se caracterizează printr-un cuvânt care spune totul: complexitatea. Capacitatea integratoare pe multe domenii şi pe mai multe dimensiuni ale problemei şi nivele de complexitate. Aceasta este caracteristica inteligenţei româneşti. Dată, în mod paradoxal, tocmai de această paradigmă a prostului satului. Pentru că oamenii aceştia s-au confruntat cu o situaţie absolut uluitoare. Nefiind sprijiniţi, au trebuit să se lupte cu o diversitate de probleme şi atunci au dezvoltat o capacitate de a rezolva probleme de mare complexitate care este extraordinară şi aproape unică. Nu e chiar unică, dar este, la câteva popoare menţionate, mai prezentă. Alte popoare au alte tipuri de genialitate. Tehnică, administrativă, etc. etc. Dar noi suntem oamenii haosului. Noi înflorim în haos. Şi asta este partea extraordinară. Faptul că au plecat din ţară milioane de români care erau profesionişti şi aşa mai departe, nu ne-a împuţinat populaţia de genii. Faptul că ne-am confruntat şi ne confruntăm în continuare cu problemele pe care le avem de înfruntat acum, nu ne diminuează genialitatea. Din contră, cei care ies acum, generaţiile mici, au nişte abilităţi absolut fenomenale la vârste mici şi multe dintre ele rămân şi mai târziu. La nivelul vârstelor mici, capacitatea de a observa semnificativul şi de a face scenarii pertinente este egală cu a evreilor şi este foarte înaltă, dar, din păcate, neîncurajată. Dacă ar fi încurajată, noi am ajunge să performăm, la fel ca evreii, pe o grămadă de direcţii. Mai departe, este inventivitatea şi creativitatea care se dezvoltă exploziv, până la vârsta de 12 ani. Nefiind încurajată, mai târziu nu se mai dezvoltă. Unde există un mediu de încurajare, continuă să se dezvolte şi ajunge la nivele extrem de înalte. Mai departe, în adolescenţă, apare vizionarismul şi capacitatea de integrare pe foarte multe planuri, la mulţi copii, dar, pe de altă parte, şi tendinţa de a scăpa de sistem, care îi gâtuie, nu îi lasă să meargă mai departe şi să respire. Atunci, se petrece şi exodul de creiere tinere în afară. Noi, de fapt, hrănim vestul cu inteligenţe.”

Grădina cu suveniruri
Profesorul Florin Colceag este unul dintre puţinii specialişti din România care foloseşte metode netradiţionale în educaţie. De aceea, probabil că este şi cel mai bun în domeniul său. Mai în glumă, mai în serioas, el spune că, în fond, nu face decât să le scoată copiilor supradotaţi beţele din roată. “Dacă nu au greutăţi legate de aripi, ei zboară în mod natural. Dacă le dezleg greutăţile şi le dezleg aripile şi îi învăţ cum să bată din aripi, mai departe ei zboară singuri. Eu sunt destul de specializat ca să-mi dau seama de inteligenţa cuiva numai când vorbesc cu el şi când îi văd sclipirea din ochi.” La profesor acasă, vin, în general, părinţi de copii în primii ani de viaţă, până în clasa a cincea, când au realmente potenţialul deschis şi au nevoie să ştie încotro să apuce. Apoi, apar primele succese care, întotdeauna, confirmă analiza profesorului Colceag. Nu le cere, în schimbul sfaturilor sale, cine ştie ce. Dar am văzut, la el acasă, tot felul de obiecte mici: scoici, seminţe de plante exotice, suveniruri de pe unde au călătorit copiii olimpici. Profesorul le păstrează pe toate, într-o aparentă dezordine; aceeaşi dezordine care domneşte în gradină, dar care nu face decât să-confirme teoria cu privire la haos: “E adevărat, ele s-au aşezat aşa. În clipa în care au crescut haotic, ele şi-au găsit echilibrul. Eu am plantat câteva, iar restul au crescut pe lângă. Este ceea ce face natura, care acoperă toate nişele, toate golurile, în aşa fel încât să nu creeze nici dizarmonii, nici conflicte...”

Gifted Education
O fetiţă de doar şapte ani din Bucureşti, îi uimeşte, în fiecare zi, pe cei din jur, cu inteligenţa ei. Are IQ-ul 145,  mai mare decât al  fostului secretar de stat al SUA, Hillary Clinton. Cazul e cunoscut în România unde, portivit statisticilor, 4% dintre copii se nasc super inteligenţi, adică de două ori mai mult decât media mondială. Institutul Român de Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education – al cărui preşedinte este prof. dr. Florin Colceag – estimează numărul lor la 200.000. Totuşi, numai jumătate dintre aceştia vor performa în viaţă şi în cariera profesională. Neputinţa sistemului educaţional românesc de a le valorifica talentul îi transformă, pe mulţi, în rataţii de serviciu ai unei societăţi debusolate. IRSCA Gifted România dezolvtă programe de sprijinire a acestor copii şi tineri. Numai în acest an au fost organizate două tabere, una la Câmpulung Muşcel (Argeş), dedicată copiilor cu abilităţi înalte, pe probleme de ecologie, iar cea de a doua la Bisoca (Buzău), dedicată copiilor cu abilităţi înalte şi cu tendinţe de abandon. Profesorul Colceag spune că, din păcate, tendinţa de abandon apare adeseori la copilul supradotat, care nu este sprijinit să îşi mărească abilităţile şi care nu găseşte în oferta şcolii ceea ce are nevoie, motiv pentru care se izolează, devine un neînţeles şi, de multe ori, renunţă să îşi continue studiile, pe măsura capacităţilor lui. 

Antrenorul de genii - Florin Colceag (articolul nr.1)

Am gasit doua articole interesante in Jurnalul.ro, pe care le pun si aici ca sa le pot studia pe indelete cand voi avea timpul necesar. Acesta e primul dintre ele.

Antrenorul de genii: De ce școala este o pușcărie
 
Autor: Diana Scarlat 11 Feb 2016 - 14:19

 Copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Dacă şcoala nu este umană, după vârsta de 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero, iar viitorii adulţi vor avea minte de copii, pentru că nu mai evoluează. În această situaţie se află peste 87% din omenire.

Diana Scarlat: Cum ar trebui să se modifice programa şcolară, curricula şi programul elevilor, în învăţământul preuniversitar, astfel încât să devină eficient sistemul de învăţământ?
Florin Colceag: Elevilor nu li se oferă ce au nevoie. În legătură cu istoria, copilul trebuie să înţeleagă în primul rând faptul că în spatele datelor calendaristice au fost nişte crize manageriate într-un anumit fel. Noi putem învăţa din istorie. Foarte puţini oameni ştiu că Napoleon Bonaparte era un foarte bun geometru. Toţi îl ştiu ca pe un foarte bun conducător de oşti, dar el se întrecea cu profesorii de matematică de la Sorbona, iar când îşi planifica strategiile luptă, le planifica matematic. Sau despre Alexandru Macedon şi despre relaţia lui foarte strânsă cu Aristotel. Macedon, fiind elevul unui mare filosof, ştia să gândească foarte bine lucrurile. Dar aşa cum este expusă istoria în clipa de faţă, eu nu ştiu câţi adulţi îşi mai amintesc la ce dată a fost nu ştiu ce bătălie între doi combatanţi.

R: Ce anume îi interesează pe copiii de astăzi?
Florin Colceag: Eu lucrez cu copii de diverse vârste. Sunt extraordinar de interesaţi când sunt la vârste mici. Au saci de întrebări şi se luptă să găsească lucruri interesante pentru toţi ceilalţi. Este o experienţă aproape unică. Aceasta nu se practică în învăţământul românesc. Copiii întreabă. Foarte mult întreabă la şase ani despre cosmos şi vor să ştie totul despre cum s-a generat sistemul solar, cum a apărut Pământul, cum a apărut soarele, galaxiile. Ei vor să afle detalii.

R: Dar cum se împacă această curiozitate cu religia în şcoli?
Florin Colceag: Originea omului, Adam şi Eva, ridică probleme. Am chiar un fiu de preot care-mi pune întrebările acestea frecvent, pentru că ei intră într-o contradicţie directă cu teoria evoluţionistă, cu faptul că prima Eva a trăit cu mult înaintea Adamului care a dat cromozomul Y stabil. Nu s-au putut întâlni, ca să aibă copii împreună. Dar le explicăm că de fapt corpul uman s-a dezvoltat într-un fel, iar spiritul uman s-a dezvoltat altfel, şi că a existat într-adevăr o pereche atât de spirituală, încât a transmis această spiritualitate copiilor lor. Copiii nu învaţă nici istoria religiilor, nici istoria umanităţii. Ei ar trebui să ştie foarte multe lucruri, astfel încât să nu existe confuzii, iar atunci când ei doresc răspunsuri, li se bagă în cap cu totul alte lucruri.

R: Ar trebui să se predea religia în şcoli în continuare, aşa cum s-a predat până în prezent?
Florin Colceag: Părerea mea este că religia ar trebui să se schimbe completamente, să devină mult mai umană. Eu am avut surprize groaznic de neplăcute cu unii copii care învaţă religia. A venit o fetiţă la mine şi m-a întrebat: „Domnule profesor, eu sunt spurcată? Mi-a zis profesorul de religie că sunt spurcată. Că fetele nu au voie să intre în altar, pentru că sunt spurcate”. Trebuie intervenit serios aici şi făcută o diferenţiere între ştiinţă şi religie, pentru că se creează o situaţie de neiertat pentru evoluţia copiilor. Pe de educaţia. Religia ortodoxă este minunată, a plecat din trunchiul dacic. Nu se vede istoria din rădăcini, faptul că noi am fost cea mai puternică civilizaţie neolitică până în epoca fierului, în Europa. La noi istoria porneşte de la Decebal. Este totalmente greşit gândită şi formulată. Istoria trebuie să dea învăţături şi din istorie trebuie să pleci conştient de starea ta umană şi cu o personalitate mai puternică şi mai bine pregătit pentru viaţă. Omenirea a reuşit să evolueze trăgând învăţături din trecut. Noi ne tăiem rădăcinile.

R: Cât timp ar trebui să petreacă un copil la şcoală?
Florin Colceag: Ne batem joc de timpul lor. Ei stau 20 de ani în şcoală, până termină facultatea. Sunt 20 de ani din viaţa unui om care sunt prost fructificaţi. Aici este problema. Dacă ne dă cineva 20 de ani de viaţă, nu spunem mulţumesc? Dar dacă ne ia 20 de ani? De ce şcoala este o puşcărie? Nu este declaraţia mea, ci a Condoleezei Rice, fosta şefă de cabinet a lui Bush. A ajuns la aceeaşi concluzie şi a făcut declaraţia la CNN: şcoala este o puşcărie, copiii abia aşteaptă să plece de la şcoală, la fel ca deţinuţii care vor să scape de puşcărie. Când ea poate fi un loc minunat, templul cunoaşterii, dacă ceea ce li se oferă elevilor corespunde cu nevoile lor.

R: Acum s-a propus să se păstreze la şcoală cât mai mult timp elevul, chiar dacă nu va fi notat, pentru a putea fi controlat. Este o metodă bună? Se doreşte introducerea unor materii opţionale, care să nu mai fie notate.
Florin Colceag: Acesta este un lucru bun, pentru că ei nu primesc note pentru materiile opţionale. Dar trebuie schimbat complet sistemul de gândire. Dacă acest timp este calitativ extrem de bun, atunci merită să stea la şcoală, dar să fie extrem de bun. Dacă ei sunt sclavi pe plantaţie, făcând lucruri care nu-i interesează, acest lucru este nociv. Drepturile fundamentale ale copilului sunt încălcate în acest moment. Dacă profesorul dă un morman de teme, copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Ei chiar nu mai pot face nimic, pentru că trebuie să-şi facă temele, care sunt prost gândite, prost concepute, inutile şi dăunătoare. Ei sunt bolnavi, au oasele fragile, pentru că stau foarte mult timp pe scaun, pentru a citi sau pentru a scrie. Sănătatea le este compromisă. Sunt generaţii întregi care suferă din această cauză.

R: Școala înseamnă competiție continuă, de la orele de sport până la notele la matematică. Este normal să fie aşa?
Florin Colceag: Şi această competiţie este greşit aplicată. Elevii trebuie să înveţe să coopereze. Copiii nu trebuie să se întreacă între ei, ci trebuie să se ajute. Pe de altă parte, copiii trebuie să ajungă să se bucure de ceea ce fac. Ei nu se bucură. Sunt demotivaţi, apoi nu mai vor să meargă la şcoală. Trebuie să găsim alte forme de educaţie. În privinţa matematicii, ei trebuie să înveţe să gândească matematic, să aibă o gândire logică, pentru a se descurca în anumite domenii, să poată modela anumite realităţi. Nu există modelare în matematica actuală, aşa cum este predată la şcoală. Există doar teoreme, fapte care ar deveni importante ca instrumente de gândire. Eu n-am văzut pe cineva care să fi folosit în viaţa reală teorema lui Rouche, omniprezentă în manuale. Nu avem în faţă nişte copii care să aibă o cerere şi să primească o ofertă din partea şcolii. Dacă ne uităm cu atenţie la curiozitatea copiilor de 10 ani, este aproape zero. Atât de tare ignoră şcoala curiozitatea lor, dorinţa lor de cunoaştere, încât se toceşte curiozitatea. Mai este un fapt extraordinar: dacă nu există dialogul lor cu profesorul, de la minte la minte, şcoala nu este umană. Dacă dialogul acesta nu există, iar ei sunt doar nişte saci care trebuie să fie înfundaţi cu informaţie, după 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero şi atunci devin adulţi cu minte de copii. Ei nu mai evoluează. Şi în această situaţie se află peste 87% din omenire. Trebuie să înţelegem că în epoca actuală trebuie să deschidem altfel de programe de formare a personalităţii. Prin faptul că ei tocesc, reproduc şi iau o notă îi condamnăm. Este totalmente greşit.

R: Cum ar trebui să procedeze profesorul pentru a-l determina pe copil să înveţe de plăcere?
Florin Colceag: Profesorul ar trebui să-i arate doar ceea ce a făcut perfect, astfel încât să înveţe şi apoi să se corecteze singur. S-a introdus acest sistem şi în România, mai mult în şcoli private, din păcate. Mai este un lucru interesant: copilul care iese la tablă şi performează este scutit de tema de acasă, în schimb, el poate ajuta un alt coleg. Acestea sunt principii pedagogice pe care nu le predau facultăţile în România. Când intră profesorul în câmpul muncii, habar nu are cum trebuie să se comporte cu elevii. Sunt şi excepţii pozitive, dar nu este o programă unică la facultate. Ţinând seama de importanţa învăţământului preuniversitar, pentru că şi facultăţile se lovesc de faptul că le vin absolvenţi din ce în ce mai slabi, profesorii nu ştiu stiluri de predare care să corespundă stilurilor de învăţare. Am văzut că stilurile de învăţare au intrat în facultăţi. Mă bucur din tot sufletul. Dar stiluri de predare nu: cum să lucrezi cu senzitivi, cum trebuie să lucrezi cu vizuali. Noi trebuie să modernizăm educaţia şi acest lucru este totalmente inevitabil, dacă vrem să mai existăm ca neam.

R: De unde ar trebui să înceapă modernizarea sistemului de educaţie din România?
Florin Colceag: Trebuie să ajungem să punem la punct un sistem de evaluare care să nu mai fie inhibitor. Sistemul cu note nu spune nimic şi conduce la ceva teribil. Notele de la 1 la 10 şi faptul că examenele la liceu se dau pe media anterioară, plus rezultatul la examen, şi salariile proaste ale profesorilor au condus la o corupţie de necrezut şi la şantaj emoţional la adresa părinţilor, care trebuie să se ducă la profesor cu ceva. Este un cancer social care trebuie extirpat. Salarizarea trebuie să fie diferenţiată prin succesul pe care îl are elevul, cu ajutorul profesorului. Nu poţi să loveşti în profesori, pentru că ei au fost la rândul lor victime. Li s-a luat posibilitatea de a se ocupa de copii în momentul în care au fost obligaţi să completeze zeci de rapoarte şi hârtii. Aceasta a fost o acţiune absolut inumană, care continuă. Profesorii aveau deschidere foarte mare pentru a-şi îmbogăţi stilul de lucru, pentru că au ajuns în învăţământ din pasiune, dar mulţi dintre ei au plecat dintr-un sistem care generează frica. Sistemul acesta piramidal bazat pe frică merge până la elev, care trăieşte cu frica de a nu rămâne corigent sau repetent. Acest sistem este de provenienţă americană. Este sistemul „no child left behind”, care s-a dovedit a fi dezastruos. Americanii au renunţat la acest sistem chiar de anul acesta. Noi trebuie să umanizăm educaţia, dar ne împiedicăm de acest cancer, pentru că multe dintre cadrele didactice cred că au atins culmea performanţei atunci când pun note şi completează rapoarte. În Elveţia, o învăţătoare are salariul 6.000 de franci elveţieni, dar arată un nivel foarte înalt de competenţă pentru a ajunge în învăţământ. Să nu uităm că scopul principal este să le dăm copiilor prilejul de a căpăta învăţături de viaţă, pentru a putea gestiona mai târziu crizele pe care le provocăm noi. Trebuie să orientăm spre viitor totul. Noi nu trebuie să-i facem victime. Trebuie să-i facem învingători.

Avem nevoie să învăţăm din istorie, pentru că altfel am trăit degeaba toată istoria şi reluăm aceleaşi greşeli anterioare. Dacă am învăţa, am şti cum să evităm crizele următoare. Organismul uman, ca şi organismul social, are crize dacă nu ştie cum să le depăşească. O înţelegere de genul acesta ar deveni interesantă pentru copii.

Elevii pleacă demotivaţi total de la şcoală şi sunt convinşi că sunt foarte proşti, pentru că nu fac faţă manualului. Literatura nu le place, dar nici nu li se oferă texte care să fie plăcute pentru ei. Este înnebunitoare problema comentariilor învăţate pe dinafară. Limba maternă şi limba română ar trebui legate de istoria popoarelor. Începe să devină relevant să traduci un termen şi să vezi cum a apărut. Gramatica, de asemenea, este completamente neinteresantă pentru copii dacă nu este explicată.

Îl felicit pe domnul academician Solomon Marcus pentru iniţiativa pe care a avut-o de a analiza toate manualele. Îi rog pe părinţi şi pe profesori să facă acelaşi lucru. Îi supunem pe copii la un chin îngrozitor. Este inuman ce se întâmplă.
Profesorul Florin Colceag este cunoscut şi ca Antrenorul de genii, cel care luptă pentru schimbarea sistemului de învăţământ din România, în favoarea copiilor. Este licenţiat în matematică, doctor în economie şi specialist internaţional în consultanţă sustenabilă. Se ocupă de pregătirea copiilor supradotaţi şi a olimpicilor din țara noastră, iar până în prezent a dat României peste 300 de tineri foarte bine instruiţi, care au devenit cercetători, profesori universitari şi specialişti în diverse domenii, cei mai mulţi în străinătate.

Tuesday, 16 February 2016

Solutie

Sunt atras
in aceasta efemera
gaura neagra,
tunel spiralat
al lipsei de focus,
si stiu ca nu pot
iesi la suprafata
decat daca o
imbratisez
in totalitate.

Saturday, 13 February 2016

Derogatoriu

Nu e asa
ca atunci cand
te arunci in genune
fara sa stii a zbura
speri din tot sufletul
ca la capatul ei sa fie si o saltea?

Malpraxis

Presiunea creata
impinge ochiul
in afara axei.
Vantul creeaza o greutate
mai mare sau mai mica
de 42 de kilograme,
iar ziua de munca
se diminueaza semnificativ
din cauza eclipsei
partiale
a celei de a doua
Luni.
Sau poate ca era Vineri.
Povestitorii au uitat
sa scrie
aceasta istorie
plina de glorie
a unei dupa amiezi
de Februarie.
Sa nu uiti, Darie!

Wednesday, 10 February 2016

Copilarii

Trebuie sa avem
o viziune optimista
asupra vietii,
si imposibilul devine
cu usurinta posibil,
mi-a spus el,
vrajitorul.
Eram copil,
aveam doar 12 ani,
si dupa ce
am stat putin pe ganduri,
i-am raspuns:
Te inteleg perfect,
de exemplu,
intotdeauna am stiut
ca inorogii sunt reali,
atata doar ca
nu sunt albi, ci gri,
sunt grasi,
si lumea normala
ii numeste
rinoceri.
Iar el a ras
si a disparut
intr-o ploaie alba
de stele.

Tuesday, 9 February 2016

Oneiros

Visez inlauntrul unui alt vis,
incapabil
sa ma trezesc
la realitatea unei noi vieti
atat de similare celei vechi.
Si in inteleg atat de bine
pe Kong-Fu-Tzen,
minunandu-se
cu al sau fluture
de inconsistenta realitatii.

Monday, 8 February 2016

Ego si virtute

Ma gandesc ca
la un moment dat
sa petrec ca un apucat,
sa imi dedic o zi intreaga
numai mie.
Se stie
ca atunci cand te relaxezi
incepi sa crezi
ca tu esti
centru acestui univers
care a fost creat pentru tine.
E bine
sa faci asta
fara sa afle nevasta
sau oricare alt invidios
care sa iti spuna ca nu e frumos
sa te gandesti numai
si numai la tine.
Dar eu
am invatat mult mai multe
uitandu-ma ieri si azi
la Tom si Jerry,
ca sa ma opresc
si sa ascult pareri
de genul acesta.

Sunday, 7 February 2016

Fericirea si saltul in Gol

Daca ar fi sa amestec cuvinte,
am in minte
o paralela intre conceptul
indian numit tapas
si activitatea
volitiva intentionata
ca metoda de a mentine
o valoare ridicata a fericirii.
Cu toate acestea,
toate formulele din lume
nu te pot ajuta
daca inima ta
nu este in ceea ce faci.
De ce taci?
Mai bine
hai cu mine
in al saptelea cer
unde sper
ca putem sta de vorba
la un ceai
de nu-ma-uita.
Chiar asa
Daca ar fi vorba de altceva
nu e asa ca mi-ai spune
pe bune?
Ca oricare ALT prieten imaginar,
de care nici chiar eu nu mai am habar.

Friday, 5 February 2016

Mi(s)tica

Aceasta senzatie
pe care o am,
la baza coloanei,
de foc negru intunecat,
nedisipat
nici macar cu ceai de musetel.
Se gandea el
inainte ca
universul
sa il absoarba
in totalitate.
Se poate?

Inadvertenta

Am vazut cercurile
din lanul de grau.
Nu era nimeni de veghe
in acea dimineata.
Din viata
scapa care poate,
pe coate
sau in fuga,
imi spunea
cineva.
Dar nu e asa.
E tarziu,
desi e devreme.
Printre doua perne,
inchid ochii
si adorm.

Monday, 1 February 2016

De veghe

Luminile alearga pe marginea strazii,
In aceasta dimineata.
Sunt treaz doar pentru a adormi din nou,
Iar cand noaptea va veni,
Ochii nostri largi deschisi
Vor contempla Luna,
Pentru a cata oara?
Si constat ca nu,
Inca nu imi doresc o bicicleta.