Sunday, 31 July 2016

Cine esti si alte povesti

Odata la batranete, desi toata lumea ne da binete, realizezi ca nu iti pierzi numai memoria, sau gloria pe care de atatea ori o cautai bucuros. Acum esti somnoros, anii incepi sa ii simti pe sira spinarii, iar briza marii iti patrunde prin oase, iti aduce ponoase, desi ai avut o viata atat de plina, si pe ea inca o mai tii de mana. La ce te gandesti, atunci cand la nepoti nu mai spui povesti? Te vad zambind cu subinteles, bineinteles ca as vrea sa stiu ce e cu surasul asta zglobiu, de pustan pus de sotii, Credeam ca vorbesti in dodii, pana cand am vazut albumul cu poze, ascuns intre doua veioze, si mi-am dat seama ca si tu ai cunoscut desertul, ai simtit nisipul fierbinte, si acum mai tin minte cand am fost prima oara pe spatele unui cal arab pursinge, imi simteam capul ca o minge in caldura aceea ametitoare, alaturi de brunete cu ochi verzi de o frumusete rapitoare, incat la soare te puteai uita, dar la ele ba. Acum uite ca ma luasi cu vorba, si am uitat ca trebuia sa dreg ciorba cu un pic de smantana, din aia buna de la stana.

Demnitate si lemn de nuc

Intr-o alta viata,
odata de demult,
matematician fiind,
am incercat sa rezolv
ecuatia Vietii.
Racoarea diminetii,
vecinul care vrea sa discute,
am realizat ca sunt atatea necunoscute
incat nici macar nu ar incapea,
nici daca ar vrea,
intr-o gaura neagra
ce isi reneaga
propria-si supernova.
La prova
corabia viselor mele,
de data asta fara nacele,
dar cu vreo doua trei umbrele,
isi luase zborul spre stele.
Dragele de ele
ar fi vrut sa ma tina departe de belele.
Ielele
dansau in cerc,
in jurul izvorului cu apa vie,
o mie
de licurici
ar fi vrut sa isi ia zborul de aici,
sa fuga printre pitici
si alti inamici.
Tu ce mai zici?

Citind ziarul

Sunt atat de multe variabile cand iti doresti o casa care sa devina acasa. Dar, intocmai altor procese mai mult sau mai putin complexe, drumul de la ucenicie la maiestrie te duce dincolo de complexitate, in simplitudinea artei desavarsite. Si deodata atat de multe planuri lasa loc intunericului complet, vidului mental si linistii de dincolo de sunet. Ce alta dovada mai avem nevoie ca orice actiune, facuta cu o perfecta fluiditate, te conduce la acel satori eluziv pe care nu il va defini nici un maestru Zen.

Literatura

Lumina lunii
langa lumanarea lucind
lasa loc linistii.

Friday, 29 July 2016

Jocul cu focul

Sunt melancolic acum. Imi lipseste o stare anume, originara, in care inca eram conectat la intreaga materie, si ii simteam viata pulsand prin fiecare graunte de nisip sau picatura de ploaie. Era o energie anume, la nivel subatomic, care aparea si disparea in miimi de secunda. Si nu ma refer la picaturile de ploaie care imi canta chiar acum ritmic si sacadat pe acoperisul de tabla, ci la un fel de emotie care te arunca in inima tuturor lucrurilor, animate si inanimate. Imi caut vorbele pentru a explica mai bine, dar nu le gasesc. Stiu, mi s-a spus de atatea ori ca revelatiile interioare sunt cel mai adesea personale, dar uneori chiar ma doare aceasta separare dintre mine si ceilalti. As vrea ca si ei sa poata vedea ca poti sa fii inspirat, ca poti sa iti traiesti viata pe care o meriti, asa cum o planifici, fericit si implinit. Dar inca nu am aflat cum pot sa exprim asta, in asa fel incat si tu sa poti vedea prin ochii mei. Stiu sa o fac doar intr-un singur fel, prin exemplul personal. Stai aproape. Si vezi ce se petrece.

La tobogane

Sunt in locul de joaca
al copilariei mele,
incepusa sa-mi placa
senzatie de apropiere
a unui timp in care
puteam face orice grija
sa dispara.
Dar odata ajuns
am realizat
ca nimic nu mai este
cum a fost candva.
De ce?
M-am intrebat.
Locul e acelasi,
dar eu m-am schimbat.

Thursday, 28 July 2016

Trezirea

Soarele rasarise cu 5 minute in urma. Inca eram ascuns in lumea viselor, cand am simtit o labuta pufoasa atingandu-mi nasul iar si iar. Ceasul meu biologic, purtand numele de Felix, a decis ca e momentul ca tooata lumea sa se trezeasca. Am deschis ochii, si pisoiul s-a intins alene, intorcandu-si burtica spre mine. Am intins mana si am simtit ghemotocul torcand usor.

Aluzie

In cercuri largi
alerg pe campul
ce altadata
ascundea
galbenul holdelor de grau.

La Hipodrom

Am privit calul acela prin ochii unui jocheu, si nu era nimic care sa imi atraga atentia. Am incercat sa ii zic, sansele lui de a castiga sunt mult mai mici, de asta are cota atat de mare. Dar el nu m-a ascultat, asa ca am decis sa il las sa invete asta pe pielea lui. Deja se gandea ce o sa faca cu banii. Zambeam in sinea mea, multumit. Experienta este de nepretuit. Dar tocmai atunci s-a gasit Moira sa zambeasca fiului meu, si calul acela a alergat mai bine ca niciodata, castigand cursa.
- Nu ai zis tu, tati, cand ma invatai parkour, cum ca cea mai rapida cale intre A si B este linia dreapta?

Adormit

Ce este oare
Acest voal intunecat
Care imi stinge culorile
Lumii,
Pentru a le aprinde
Din nou in lumi de vis,
De nedescris,
Atunci cand somnul
Vine lin,
Dupa un suspin.

Tuesday, 26 July 2016

Aparente si apartenente

Aparent operatiunea aceasta a fost un succes total, dar nu si-a indeplinit scopul. Pentru ca, cel mai adesea, scopul nu scuza mijloacele, si desi toate acele impunsesera papusa voodoo, noi ne gandeam ca tu ar trebui sa stii mai bine, cum e sa mananci magiun pe paine, inainte sa vii imbracat in costum, sa bati atata amar de drum, sa faci atata lume sa planga, fara sa iti dai seama ca acela era un pumnal pentru mana stanga. Dar cateodata calatoria in sine aduce cunoasterea, si devine irelevant, chiar daca esti elegant in a admite, ca fara scopul in sine, ca niste termite, termice, dar nu atat de puternice, gandurile nu ne vor da pace, desi ne imbracasem la patru ace. Oare ce coace bunica pe plita, in aceasta sfanta zi de duminica, fara sa stie ca intr-un impuls integru, astazi voi tine post negru.

Fratie

Cu vantul in spate
alerg catre pisc,
zapada imi scartaie
domol sub picioare,
adie un zambet si
soarele canta,
ma-ncanta intr-una
peisajul hibernal.
Lumina patrunde
agale prin ramuri,
si chiar si o mierla
imi spune bun venit.
Ma las cuprins
de ganduri,
de golul din mine
imi aduc aminte
doar la asfintit.
Imi canta si cucul
haiducul fusese
si el pe meleaguri
ca asta demult
Tumult si valtoare,
cum curge la vale
si raul imi zice:
Bine-ai revenit!
Ma asez pe o piatra,
langa pestera mare
de langa bradet,
Si cuget si stau,
si stau si cuget.
Si luna apare
clipind duios
iar eu ma imbat
cu al pinului miros.

Epoci digitale

Modul in care lumina crea umbre si jocuri de scena ma determina sa ma deplasez cumva lateral, astfel incat sa prind in fotografie intreaga pagina de hartie, fara sa las sa scape nimic din mediul inconjurator, as cum prevedea si comunicatul de luna trecuta, privind normele si standardele de trimitere a foilor de pontaj folosind emailul personal. Nu am habar, dar probabil ca nu au fost prea incantati de noua mea fata de masa, pe care am adus-o acasa, aveau un model floral rosu, cu strumfi albastri pe fundal verde, dar din vedere nu se pierde ca totul a pornit de la o gluma, si a continuat conform spiritului de turma. Noapte buna.

Instantanee

Privesc cerul albastru,
respir
si ascult raul susurand.

Monday, 25 July 2016

Hipopotami si umbrele

Deunazi cineva intreba daca hipopotamul poate fi un bun animal de casa. Am gasit raspunsul cuiva genial, in mare ii spunea ca e ca si cum ai alege intre un hipopotam, un elefant in calduri, un tigru infometat si un dihor turbat, ultimii trei in acelasi timp. E adevarat ca hipopotamul este animalul care a ucis cei mai multi oameni anual, asa ca nu mai bine te duci tu la magazinul de animale de casa si iti iei un pestisor auriu? Ii poti chiar pune numele Dory.

Serios, de ce nu un pug? Pestisorii sunt destul de fragili, mai ales cand nu se imprietenesc cu pisica. Si ramai cu frica. Mai ales ca ai auzit ca Aurica a plecat in Africa. Bineinteles, speri ca sunt niste legi care nu iti permit sa aduci hipopotami vii dintr-o tara in alta. Mai ales ca are peste balta. Iar tu, pescar amator, poti sa stapanesti undita si intr-un picior. Doar nu degeaba ai fost aviator. Pe un avion cu motor. Dar ai lipsit de la orele de zbor. Erai prea furat de decor. Dar niciodata nu am inteles ce cautati voi doi pe covor. Mai ales ca ea a plecat repejor. Si mi-era dor. Fara sa stiu ce vor dumnealor. Desi strigau in cor. De ce atata zor?

Hibernala

Ma scufund
in pamanturi demult
nevizitate
de mintea umana
in stadiul primar.
Nu am habar
de atatea citate
ce ma asculta,
ascunse
in gradina cu flori
si ma trec fiori
cand ma gandesc la
tunetele
ce le-am vazut
in ziua de ieri.
ce invieri
si care poveste
ce trece peste
labirintul cel alb.
Si ma scufund,
si ma scufund,
pana cand lumina
devine amintire.
Doar o sclipire.
Si ma scufund...

Friday, 22 July 2016

Foame de invatatura

Am in mine Luna si Soarele, imi scutur petalele, ma deschid ca un bobor transformat intr-o floare gigantica, care se invarte in sens anti-orar. Deschid gura si inghit o galaxie, curios, mai am in farfurie inca o mie, sau poate doua trei mii de galaxii. Da, stiu, vorbeam de o mie, desi nu invatasem inca astronomie. Gastronomie am mai studiat, dar am avut prea putin de aplicat. Am exersat doar in zbor mult prea jos, razant, desi nu prea obisnuiam ca sa gatesc picant. Am fost intrebat daca e greu, am spus nu, iar el a zis: Da si mie ce mananci tu!

Alegorice

Daca tu vrei sa fii schimbarea
pe care o doresti in lume
fara sa fii pus pe glume,
atunci regula de baza e adunarea
1+1=3.
Chiar vrei
sa intelegi
cum sa dezlegi
problema suferintei
prin prisma credintei
intr-o zi mai buna,
odata pe luna
lasa-te cuprins de forta cea mare
nu este tare
greu
daca incerci mereu
sa fii recipientul perfect,
e evident
ca vorbele tale,
asemeni unor petale
de trandafir
vor fi imprumutate
de unele puteri
ce vin din alte zari,
iar tu le vei spune
lucrurilor pe nume
insa desi tu esti
cel care le rostesti,
cel care vorbeste e altul,
Preainaltul,
cel care este ascuns
in firul de praf,
in stalpul de telegraf,
in spatele raspunsului de la poligraf.
In loc de noapte buna,
inchei cu o vorba ce imi canta in struna:
Da, lumea e trecatoare, imaginara,
dar frumusetea este reala.

Wednesday, 20 July 2016

Zi de vara

Soarele era necrutator. Ii simteam focul parca arzand propria-mi piele, chiar si cand ma pitisem la umbra unui copac. Apa ramanea rece doar pentru cinci minute, pentru ca apoi sa devina un fel de licoare calduta. Nu, nu traversam desertul, nici nu calatoream prin focurile iadului. Doar ma intorceam de la munca. Cum am intrat in casa am dat drumul la apa rece si am lasat-o sa curga, sa ma inconjoare incet incet, si sa ma las cuprins de racoarea mult dorita. Parca am reinviat. Am baut si un pahar doua de apa. Creierul a inceput sa isi ajusteze functiile, si si-a reluat activitatea in parametri normali. Ce zi am avut!

Plus minus

Un val arzator
de foc nestins, viu
ce inghite hulpav
intreaga mare,
si un Soare ce vine
si aprinde in noi
acea bucurie ce
o traiesti in doi,
totul apare
intr-o zi de vara
calare pe o aripa de cioara
si alearga, alearga
pana apare bruma.
Dar totul dispare
cand apare Luna.

Monday, 18 July 2016

Senzatie

Mi se intampla ceva anume, dar e pe bune. De cate ori incep sa scriu noaptea tarziu, cand versuri curg, cateva ceasuri bune dupa amurg, ajung intr-un spatiu interior lipsit de orice decor, unde nu exista decat intunericul si tacerea. E un loc aparte, caracterizat de lipsa oricarei senzatii, piratii aerului vor sa patrunda, folosind o unda, dar aceea e o incapere inchisa, desi nu e interzisa celor de pe strada mea, nu zic ba, desi azi sau maine, tot trebuie sa ies din casa sa cumpar o paine. Bine ca nu am caine.

Pastorala

Luna e plina
de splendoare cristalina,
dar pare goala
pe dinauntru,
un mester hatru
canta intr-una
la o vioara
pana tarziu.
Si clopoteii
mai zornaiau
cand armasarul
dadea sa fuga.
Aveau faclii,
aveau si muzici,
un foc de tabara
undeva pe camp,
putin talamb
un cerb venea agale,
pe cararuia
dintre mesteceni.
Iar ei dansau,
Dansau,dansau...

Saturday, 16 July 2016

Instantanee

Stateam pe banca si ascultam vantul, fosnind frunzele dupa un ritm numai de els stiut, cand deodata o raza jucausa mi-a incalzit mana. Soarele iesise din nori, etalat in toata splendoarea sa, asa ca m-am mutat la umbra unui copac, si am scos cartea din rucsac. M-am rezemat cu spatele de el, era putin colturos, simteam scoarta dandu-mi citeva ghionturi prietenesti, dar era destul de confortabil, asa ca m-am pus pe citit. Sunt deja in urma cu cateva carti, mi-am zis, gandindu-ma la teancul de carti noi noute dupa raftul al doilea al bibliotecii.

Parere

Ochii tai oglindeau
cerul albastru,
intr-un desen maiastru
in care zeii coborau pe pamant,
iar tu erai la mine in gand,
ascunsa in spatele
ideii de frumusete.
Venisem sa iti dau binete
cand te-ai intors si m-ai privit,
Am ramas uimit,
Medusa insasi ar fi inpietrit
daca te-ar fi privit
doar o data. Indata
mi-am revenit,
dar tu erai deja departe,
lasand in urma doar o parte
din povestea ta,
si un parfum discret de nu-ma-uita.

Amintire haiduceasca

Adu-ti aminte de noaptea
fierbinte de mai,
pe pajistea din mijlocul padurii
ardea linistit un foc de tabara,
ii simteam caldura
pe pielea-mi fierbinte,
piciorele goale
scuturau roua diminetii,
ceva mai tarziu,
ce lucru hazliu,
lumea statuse in loc
in acel joc,
dar am crescut mari,
am devenit pui de miliardari,
am cumparat tot timpul din lume,
ne-am pus pe glume,
si am aflat,
mult mai tarziu, dupa bacalaureat,
cum ca in lumea reala
nu-ti trebuie multa scoala,
doar sa vrei
sa iei
cu tine
cat mai mult bine,
sa-l pui in buzunare,
sa-l tii pe picioare,
in rucsac,
dupa un gandac, gansac sau alt pui de dac.
Si sa inveti cand sa spui nu,
si sa traiesti cum vrei tu.
Si mai ales, bucurie sau necaz,
sa nu uiti sa ai sufletul treaz.

Go! Go! Pokemon!

Am plecat la vanat de pokemoni. Da, nu mai este o gluma, daca inainte eram singurul bezmetic cu telefonul in mana pe strada, citind carti sau cine stie ce altceva faceam, acum sunt multi. Sunt multi domnule, si sunt peste tot. Noul joc Pokemon Go! este desfasurat in realitate virtuala augmentata, adica se suprapune peste ceea ce vedem in viata de zi cu zi. Pune lumea pe drumuri, fiindca trebuie sa mergi ca sa gasesti pokemoni, sa clocesti oua sau sa descoperi poke-stop, locuri unde poti sa aduni bilute de capturat pokemoni sau destul de rar, oua. Ca sa clocesti ouale ai nevoie de 2, 5 sau 10 kilometri de mers, in functie de raritatea pokemonului. Ca fenomen social, este demn de studiat. Mintile mai mult sau mai putin luminate deja profita de acest joc, in rau (atrag pokemoni in locuri retrase, iar tu cauti pokemonul ca un robotel care esti si ajungi la niste persoane nu tocmai binevoitoare care iti fura banii, telefonul si bateria externa (ai nevoie de ea pentru ca jocul consuma bateria telefonului ceva de speriat - 2 ore pe joc pentru iphone 6 si s-a dus), ori cei care au cafenele si baruri organizeaza adunari de pokemoni, iar jucatorii se aduna acolo, beau o cafea, mananca o prajitura si captureaza pokemoni. Momentan poti doar sa capturezi si sa te bati pentru niste puncte strategice numite gym, dar pe viitor se preconizeaza ca vei putea sa schimbi sau sa vinzi pokemonii adunati. Daca te bati cu pokemonii pentru un gym, trebuie sa ii vindeci, pentru ca viata lor e limitata. Sunt trei mari echipe pe care poti sa le alegi, galben, albastru si rosu, pentru a cuceri punctele strategice.

Friday, 15 July 2016

Alegorie

Am trecut unul pe langa altul,
de cate ori,
mi-ai zambit complice,
nu stiam a zice
daca te gandeai
la rapirea din serai.
A venit dimineata,
M-a chemat viata
la procesul etapei,
la coada sapei
m-as fi ascuns,
dar inca nu m-am tuns
si nu m-am pregatit
de nunta cu stelele,
am vazut doar ielele
cand dansau goale
printre petale
de nu ma uita.
A trecut vara,
privesc creasta sura,
mi-e dor de caldura

in viata mea.

Marea

Cand am pasit pe nisipul fin, piciorul meu s-a afundat pana la glezna, si am simtit caldura placuta inconjurandu-ma, pentru ca un moment mai tarziu apa rece, revigoranta, sa imi maseze gambele intr-o miscare ritmica, val dupa val. M-am lasat cuprins de admiratie, privind albastrul de necuprins, limitat doar de linia orizontului. Soarele se stingea incet, iar intre mine si el o multime de oameni inotau linistite, asemeni unor furnici evadate dintr-un imaginar musuroi. Aerul era plin de mirosuri incalcite intr-o armonie aparte, pe un fundal usor sarat, cu o tenta abia simtita de alge in descompunere. Nu era ceva respingator, ci mai degraba un punctde reper, menit sa trezeasca amintiri din alte vremi. M-am uitat de jur imprejur, mi-am adunat lucrurile, mi-am incaltat sandalele, am pus prosopul pe umar si m-am indreptat spre casa, lasand in urma inserarea ca pe un voal de matase transparenta prin care se strecura lumina stelelor ca niste licurici.

Thursday, 14 July 2016

Nefiinta

Am descoperit ceva nou. Tu stii cat de greu este sa nu faci nimic? Mintea iti zboara intotdeauna undeva departe, strabate spatiul si timpul cu usurinta unui dansator argentinian de tango. Indigo e culoarea mea preferata, mai ales in conjunctie cu sunetul de cale ferata, dar calatoresc mult mai rapid in mintea mea decat Leibniz cu ipoteza sa. Ce feerie, dar cand incep sa imi pun gandurile pe hartie totul dispare in liniste, si mai ramane doar tacerea, si dorul si durerea, creata de lipsa a nu-stiu-ce care nu stiu cum a disparut. Sau poate ca niciodata nu l-am avut. Dar altfel cum s-ar explica toata aceasta idee a mea.

Amiaza

Mergand pe malul raului,
ca in atatea alte dati,
am privit ratele si apoi cerul
si am intrat in taramul magic
unde tacerea domneste peste
lumina galben aurie
a pacii si linistii interioare,
careia uneori tu ii dai numele de Soare.

Tuesday, 12 July 2016

Relaxare

Pasarea canta
Un cantec maiastru,
Cerul albastru
Ma umple de nori.
Un gand fugar, de cate ori,
Ma va-ntrerupe
Din reverie.
Cu bucurie
Ma reintorc
In mine insumi
Si râd,
Si plâng

Si ma scufund
In timp.
Un anotimp
Si jumatate.
Mai stii de "Sarea in Bucate"?

Arterele si universurile paralele

Priveam la ceasul dupa perete, un ceas alb, rotund si zgomotos, pe suprafata caruia puteam observa patina timpului. Secundarul se misca hotarst in ritmul ametitor al unui tic-tac monoton, iar eu il priveam cu atentie, complet absorbit de aceasta absurda situatie. Simteam o usoara presiune in zona fruntii, probabil sinusurile mele aveau ceva de comentat legat de ultima mea plimbare prin ploaie. Simteam fotoliul tare presandu-mi coapsa, si o usoara senzatie de amorteala. Picior peste picior, glezna stânga apasa genunchiul, iar respiratia curgea usor, abia simtit. Cu toate astea ma simteam incapabil sa imi mut privirea in alta parte, atras de secundarul ceasului printr-o magie care nu o puteam intelege. Bine ca nu am cumparat saptamana trecuta acel ceas cu cuc.

Sunday, 10 July 2016

Un nor pufos

Cand ai fost ultima data fericit? Iti amintesti? Eu da. Acum 3 ore si 48 minute. Prea multi supravietuiesc in loc sa traiasca. Imi caut cuvintele, vreau sa ajung din nou in acel loc unde chiar si emotiile se estompeaza si dispar, dar nu stiu cum sa va descriu acel loc. Pentru ca nu este un loc propriu zis, nu imi dau seama daca apartine emotiilor sau intelectului. Dar sunt sigur ca voi stiti despre ce vorbesc. Ai fost vreodata undeva la inaltime, privind in jos la o intreaga panorama, fiind patruns de o maretie fara de margini, si de acel sentiment ca esti mic si insignificant raportat la scara universului. Acea stare era minunata, dar cel mai adesea nu gasesti cuvintele pentru a o descrie. Despre ce vorbeam? A, despre nimic important. Privisem norii, fara graba, fara sa ii asez in categorii. Lasasem privirea sa se adanceasca in viziunea cerului, si am fost cuprins de o maretie a naturii, incat am simtit nevoia sa impart si cu altii aceasta viziune, dar cuvintele mele si-au pierdut sensl undeva pe drum.

Ce mai pot zice? Aseaza-te pe o banca in parc si priveste cerul, macar pentru 5 minute. ;lase-te cuprins de perfectiune. Ne vedem maine.

Comoara lui Tutankhamon

Sunt doar instrumentul
Vointei din spatele cortinei.
Sunt doar o oglinda
Care iti arata
Reflexia
Galben aurie
A acelei comori
Ascunse adanc in tine.
Intr-o zi am intrebat:
Cine esti?
Raspunsul a fost:
Sunt Mâna care scrie
In Cartea Destinului.
Apoi literele s-au estompat,
Poezia a disparut,
Iar eu am ramas
Cu un pergament gol
Ca o coala alba.

Saturday, 9 July 2016

False memorii

Aminte mi-am adus de tine, mergeam tinandu-ne de mana prin parcul Herastrau, un fierastrau neascutit, putin ciobit, avea la circ clovnul cel gras. A mai ramas o amintire, a ta privire, cand m-am dus, am urcat sus, etajul zece. Ce se petrece? El imi zicea: nu trezi amintirile noaptea cand vrei sa adormi. Ca intre domni, vorbeam noi doi, eu si Patrocle, despre sabia lui Damocle, si ea parea usor distrata, putin aplecata, privea pe fereastra. Cine a prins Pasarea Maiastra? ne zise ea atunci. In dungi era sacoul meu, nu auzeam, intreb mereu: Mai ai ceva de spus? Dar e tacere. Ea s-a dus. Acasa.

Vartej

Zilele se infasoara
desfasurate pe un mosor
imaginar,
in zadar
incerc sa descos
nodul gordian al
gandurilor mele.
Ele
se incalcesc,
se repezesc
si atunci mai am
o ultima solutie.
solutia salina
alina
dorul de nestins
ce m-a cuprins
privind stelele.
Ielele
canta in iezerul
din valea
de unde calea
se asterne,
se cerne sita
ursita
nu mai apare,
era o boare de vant,
un cant al ploii.
Boii
trageau la jug,
arau, pliveau
si nu semanau
cei doi frati
intre ei.
Vrei
sa alergi
pe cerul instelat?

Friday, 8 July 2016

La amiaza

Privesc cerul. Nu fac nimic altceva. Asezat pe spate, mirosul de iarba ma invaluie si ma face sa prind radacini. Simt pamantul colturos impungandu-mi coastele. Dar continui sa privesc cerul. Norii se misca aparent fara nici o noima. Incerc sa gasesc un pattern, dar fara succes. Ei se deplaseaza cu gratie, acolo unde vantul ii rostogoleste. Exista o intreaga armonie in spatele acestei miscari, imi zic, privind un nor in forma de iepuras, a carui codita ii dispare destramandu-se efemer. Dar dupa o vreme chiar si gandurile mele incep sa de destrame, lasandu-ma in urma doar pe mine mie, si mirosul de iarba, si vantul care imi mangaie pielea incalzita de razele soarelui. Si o senzatie nevazuta si nemaiauzita de fericire.

Idee

Am incercat sa iti arat Luna
Tu te uitai la ea,
ai uitat sa privesti degetul
care iti arata astrul selenar
in plina splendoare.
Intoarce-ti privirea
nu catre mine,
ci catre tine,
de vrei sa ajungi
mai aproape
chiar si de Soare.

Wednesday, 6 July 2016

Koan

Sunetul mā invāluie
Ca un freamat
Încolācit in inima mea.

De-a valma

Intotdeauna mi-am inchipuit ca te ador, desi inimii tale nu i-am gasit decodor, cand am incercat sa fiu un cascador, cu sufletu-mi trimis ambasador. De tine imi e inca dor, etern conchiscador, din prima zi cand te-am zarit pe coridor, aveam acel costum de comandor, m-ai intrebat daca cumva eu sunt actor, si glasul tau era usor acuzator, desi sa recunosc parea ademenitor, eu amator ca sa devin un autor am incercat sa par biruitor, desi stiam ca nu-s un mare calator. Aveam nevoie de bronhodilatator, aveam un puls de caprior pierdut in lume, aproape ca uitasem ale mele glume, credeam pe bune ca intre noi doi, cu toate-aceste ganduri drept puhoi, tu dulce ca o zana, eu broscoi, vom curge unu-ntraltul drept suvoi, iubindu-ne nebuni prin tot atatea ploi.


Dar am uitat. Si iarasi am plecat in lumea larga ca sa te gasesc.

Aleator

Sunt frunza care cade la pamant,
copacul vietii a vazut amurgul,
aproape am ajuns la Demiurgul
care era ascuns in al meu gand.

Am admirat apusul
intr-o trecatoare, umpluta cu nameti
cantr-o poveste,
vazut-am rasaritul langa mare,
cu valurile ce-mi dadeau de veste
ca lumea e prea mare
ca eu sa o-nteleg,
dar inima plecase
dupa albul inorog
ascuns cu-ndemanare
dupa un trunchi de soc.

Acum ascult cum vantul
sopteste printre pomii
din gradina ascunsa
in spatele casutei
pe care-am ridicat-o
in poiana dintre pini.

Tu incerci sa suspini,
desi noaptea trecuse,
iar noi urmam un gand
ce fuse, si se duse.

Monday, 4 July 2016

Despre viata, funii si elefanti.

Viata trece pe langa noi. In loc sa o traim, in loc sa fim acolo, in acel exact moment in care totul se pretrece, noi calatorim depart, ne pierdem prin lumi imaginare create doar pentru o clipe de gandurile noastre, magnifice constructii efemere menite a ne manca timpul liber si a ne distrage de la adevarata noastra pasiune, de a trai plenar. Am uitat sa simtim cu intensitate, sa iubim cu pasiune, intre alb si negru am dezvoltat o pasiune pentru gri. Nu suntem nici aici, nici acolo, ne inchipuim a fi neutri, doar pentru ca nu avem forta sau energia necesara de a alege si a ne deplasa spre stanga sau dreapta. In loc sa experimentam, ramanem blocati la intersectie si privim masinile trecand prin sensul giratoriu. Nu am, nu pot, nu sunt, nu vreau, putem gasi zeci de scuze pentru a nu ajunge acolo unde ne dorim, doar pentru ca frica sau ideile gresite ne blocheaza, ne pun piedica si ne tin pe loc, asemeni elefantului din poveste. Cum care poveste? A, nu o stii, am sa o spun atunci, inca o data, doar pentru tine. Dresajul elefantilor presupune a ii lega cu o sfoara de piciorul din spate cand sunt mici, si oricat ar incerca, ei nu pot scapa. De aceea se obisnuiesc cu ideea ca sfoara aceea ii tine pe loc, si nu mai fac nimic in aceasta directie. Conditionarea aceasta este atat de puternica, incat in cazul unui foc, ei vor continua sa stea acolo, adulti fiind, doar pentru ca o funie subtire e legata de piciorul lor. Intr-un anume fel, asa suntem si noi. Doar ca funiile noastre nu sunt vizibile, fiind formate din cuvinte: Iubirea e nebunie, banii aduc probleme, a iti exprima emotiile inseamna ca esti slab si necontrolat, a spune ce gandesti te poate baga in belea. Si cate si mai cate. Lista e atat de mare ca nici nu avem timp sa o punem pe hartie. Ce vreau sa sugerez? In fiecare zi, identifica o credinta care te limiteaza si actioneaza impotriva ei. Premiul cel mare te asteapta la capatul drumului - propria-ti libertate. Ce mai astepti?

Noi doi

Nu avem nevoie
sa ne dam cu capul
de toti peretii
in speranta 
ca vom crea 
o usa.

Cel mai adesea
locuim intr-o casa
cu usa blindata
si pereti imaginari,
in loc sa pasim
afara, pentru ca
limitele nu sunt reale,
ele exista 
doar in mintea noastra.
dar cu toate acestea
noi incercam sa daramam
usa.
Fiind prea plictisiti 
de noi insine.
Acest comitet de decizie:
Eu, tu si mintea mea.


(Photo by Jeanne Sammons)

Sunday, 3 July 2016

Nocturna

Piticul de sub ciuperca
privea ingrijorat
spre cerul innorat
scarpinandu-se in barba
lunga pana la genunchi.
Un unchi
de-al sau,
nu din cei vechi, unul nou
a plecat spre Copou,
dar a ajuns in metrou
in Baneasa
intreband unde ii e casa
Casa lui
fiind un loc anume
in timp,
nu in spatiu.
Vorba lui Ratiu:
Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge
ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.

Saturday, 2 July 2016

Hibernal

Autobuzul mergea cu viteza pe serpentinele halucinante. Zapada incepuse sa se aseze, iar noi am fi vrut sa dormim acasa la noapte. Se auzeau soapte in compartiment, nimic indecent, doar persistent. Iar vantul vuia, vantu-mi graia o poveste de demult, de pe vremea cand un cult al personalitatii, se nastea in umbra mortii, la marginea baltii.

Papadie, papadie, ce imi scoti din palarie?

Minereu

Dansez in ploaie,
alerg cu vantul,
ma cheama pamantul
sa-mi spune povesti.

Vreau sa stiu unde esti,
o pasare-mi spune,
mi-aduce alune
o veverita.
Da din codita
catelusul meu drag,
vad o pisica,
imi toarce in prag.

Gandul imi zboara
spre tine iara,
respir pe-o nara
cu ochii spre cer.
Si cer parere
de adiere
a unui parfum
familiar.
Dar norii plang
si tunetul suna
in toata valea,
aceasta mi-e calea
spre acele piscuri
din departari.
Hai sa plecam spre alte zari.

Friday, 1 July 2016

Solilocvii

Odata demult,
am calatorit prin lumi de vis,
interminabile deserturi,
in care ochiul imi era inchis.
Am vazut jungla si
oceanul de gheata,
si am scapat cu viata,
numai si numai pentru ca eram mereu
in visul meu.
Dar acum am crescut mare,
si inima-mi tresare
ori de cate ori
aud cuvantul aventura.
Mai mut o tura, un nebun,
dar nu mai am pionii drept carne de tun
ca alte dati,
in alte vieti,
in care strabateam universul
in lung si lat.
Cred c-am uitat!

Autumnal

Am vazut pe plaja maimuta, facea poze pentru zece lei. Dar magarusul nu mai era acolo, se aciuase sub o umbrela, paralela cu valurile marii. In umbra cararii am asteptat insetat, pana cand un calator ciudat m-a intrebat daca sunt si eu cu mine. I-am spus ca sunt bine, dar el a insistat, intrebandu-ma daca acasa m-am lasat pe mine insumi cand am plecat spre mare. I-am spus ca ma doare capul un pic, si inima putin mai mult, deoarece golul din stomac imi aduce aminte de ce am avut si am pierdut. Iar el mi-a spus ca nu putem avea nimic, desi doare cite un pic, dar ne inchipuim ca suntem mai inteligenti decat pescarul, incercand sa ne strecuram printre ochiurile plasei asezata maiastru la cumpana vietilor noastre. Asa albastre, valurile marii cele negre deveneau verzi, de nu ma crezi te poti duce chiar tu sa verifici, dar nu uita sa specifici ca marea este albastra doar atunci cand norii se privesc in oglinda.

Jurnal de calatorie

De maine voi deveni pictor
culorile mele vor fi sunete
care vor canta cel mai frumos cantec
despre curcubeu.
Mereu
mi-am dorit sa pot sculpta
poeziile mele,
in mii de petale
ale unor roze un pic trecatoare,
roze rosii ca viata
atunci cand mustata
de lapte proaspat,
baut cald pe-nserat
iti aminteste ca ai plecat
spre adevarata ta casa.