Friday, 30 September 2016

Hipopotamul

Pierdut prin meandrele concretului, abstractizat, dar loial secretului care imi ghideaza zborul, ocolind cu buna stiinta norul, imi aduc aminte de un moment in spatiu-timp, pentru care nu as da nimic la schimb.
- Chichin Mamache, dintre toate animalele pe care le-ai vazut tot anul, care e preferatul?
- 'bopotamul.

Somn usor

Cincisprezece primaveri,
nca o zi ca si cea de ieri,
inca o dimineata
plina de ceata,
inca o amiaza
de paza.
Zilele se repeta din nou,
copii la indigo,
cu exceptia unor mici
coincidente
si inadvertente.
Gandul nu-mi da pace,
oare ce pot face?

Thursday, 29 September 2016

Cer senin


Am intalnit magicienii din Vechea Lume, erau pusi pe glume, faceau un gratar, aveau cu ei focul, aveau si amnar, dar nu mancau purcei, ci dovlecei, taiati frumos feliute, cu doua fete dragute, le spuneau povesti de la facerea lumii, despre lumina lunii si vrajile spumei din valurile marii, la inceputul verii, cum sa stai tanar mereu, chiar daca va fi greu sa schimbi buletinul, dar asta e destinul celor ce au ales sa nu mai moara niciodata, iar eu aveam o gheata care imi facea batai, cand mai indrazneam sa merg prin dealuri si vai.

Destin

Povestea nespusa
a unei zile de maine
exista in trecutul
unui ieri fantezist,
Si noi, prinsi in actul
unui iluzionist
mai rapid decat
iepurele din
propria-mi palarie,
am ales sa venim,
dupa cum se stie,
la marginea lumii
pentru o cupa cu vin.

Wednesday, 28 September 2016

De-a valma

Promovam independenta
cu ascendenta,
si deferenta
la dependenta
desi se vrea
a inceta
a mai uita
ca a manca
e o placere
dar cu putere
de prevedere
a greutatii.
Nu vrem sa fim
ca si orbetii
in miezul cetii
si diminetii
ii multumim
si ne gandim
sa revenim
cu cer senin.

Medical

Ce zise tamplarul: Se intimpla in tampla-mi sa simt un zvacnet, racnetul meu s-a auzit in noapte, nu poate sa fie o coincidenta ce incidenta au aceste accidente, dar peste o pista de autotrenuri au trecut vremuri, cu bine si rau, si aceasta notiune de lotiune cu potiune imi face bine, chiar daca tine doar cinci minute, minate campuri as traversa, dar traversa de tren e prea grea si prea dura sa o ridic pina la gura fantanii unde imaginea lunii va lumina pentru tot restul saptamanii. Zic unii.

Tuesday, 27 September 2016

Hipnotic

Aproape ca eram sa calc pe coada catelul asta alb si pufos. Nici macar nu mai e atat de zgomotos cum era la inceput, doua statii spre Beirut, prin redute de alb imaculat, in care macul nu a mai sangerat, dar oamenii au devenit incet incet suflete, incercand sa se rupa de acest nonsens atat de dens incat cateodata, revenind la vatra, cu trai pe vatrai, sau alte vapai, incercand sa cultivi cateva pastai, peste pista patrunsa de vikingi si daci, privind uimiti acei cativa maci. In spate au saci cu mancare si haine, aduc cu ei si nestiute taine, incercand sa patrunda in miezul lumii, dar lumina lunii ne-a vazut strabunii care inca de ieri faceau aceleasi greseli. Baiete, mai adu' doua beri!

Neastampar

Caldura trupului
de langa mine
ma aduce-napoi
dintr-o lume de vis.
In spatiu inchis
al mintii mele,
le simt pe ele,
degetele ei
abia atingandu-mi
pielea infiorata
de atata realitate.

Friday, 23 September 2016

Serbare campeneasca

Mnacand aceasta minunata salata, ca orisicare fiinta evoluata, imi pun intrebarea, dupa ce arunc sarea peste umar, drept in ochii sfinxului, la marginea abisului, cu doar o sfoara in jurul mijlocului, incercand sa ating tezaurul dinastiei Ming, la o distanta de doua picioare de soare si la o mila buna de la luna, intre doua hectare de sunatoare.

Umarul gol

Asemenea razboinicilor din vechime,
cantaretii de nai respira ritmic
aruncand sunete sacadate,
menite sa inlantuiasca frumosul
si sa il faca palpabil
degetului mic de la mana stanga.
Langa
leul de foc, cu putin noroc,
a crescut o floare de sunatoare.
Cine esti tu oare?

Thursday, 22 September 2016

Festival

Te imbie
cu o scrumbie
acea sirena
fara trena
de matase,
il simti in oase,
socul schimbarii
pe malul marii.
Dar in zadar
alergi in zare
dupa soare.

Estival

Incercand marea cu degetul, gustul sarat il acopera pe cel dulce, sa se culce au plecat pescarusii, speriati ca poate vin rusii cu toata flota de la Marea Neagra, sa cucereasca lumea intreaga, in loc sa ne intoarcem spre noi insine, in sine de tren ne punem speranta, asteptand inca odata vacanta, desi paralizant, acest sentiment este exhilarant, si neincrezatori in natura duala, cu mana goala plecam in lume, inarmati doar cu cateva glume, privind la valurile in spume.

Dualitate

Am asteptat o eternitate ca din maimuta sa evolueze omul, sau din padure sa apara pomul, si casa suspendata deasupra unui abis inerent, indecent construita pentru a da nastere temerilor retrograde, mai ceva ca o planeta discreta, un desen de creta mi-a aratat ca totul poate fi configurat intre doua linii, genii evadati din lampile primite pe pile acum doar cateva zile au protestat, cum ca nu ar mai fi nimic de mancat sau de baut decat eterna cafea de naut, am intrebat de ce si mi-au raspuns cu un vadit accent britatic, cum ca ei mai mananca doar organic.

Caramizi de fum

Visatorii isi construiesc case
din zapada
asteptand rasaritul. De ce?

Tuesday, 20 September 2016

Pe nemestecate

Intotdeauna cand ma intorc acasa am pe masa o cana cu apa, nu trag la sapa, dar uneori alerg spre miazazi sau miazanoapte, auzind soapte in intunericul cel negru, dar sunt integru, sau mi-ar place sa fiu, nici nu mai stiu de cand totul s-a schimbat, iar eu am uitat sa ma mai bucur de micile miracole care se petrec in jurul nostru. Semnat: al vostru magician de serviciu, Gino Patriciu.

Asteptare

Alergam in cerc,
citim printre randuri
iar aceste scanduri
din lemn de stejar
nici nu au habar
cand va veni vara.
Dar se lasa sara
pe dealul din spate
iar el nu mai poate
ca sa mai strabata
ca si alta data
drumul serpuind
catre labirint.

Saturday, 17 September 2016

Copilarii

Am incercat sa joc de-a v-ati ascunselea, printre continente si oceane mai mari sau mai mici, mici mari in care am sarit cu ambele picioare, imprastiind apa de jur imprejur, jur ca am devenit lumina odata cu soarele inainte de luna plina, plimband un catel minuscul prin parcul inrosit de toamna, doamna de peste drum a facut ceva la cuptor scrum, scrumbia sarise din plasa inapoi in Dunare, iar apa era mai tulbure decat bulbul unei lalele negre ca noaptea. Soapta s-a pierdut in urechea mea dreapta, drept intre ochii albastri si zimbetul ei a inflorit.

Despre garduri si porti

Spuneau ca limita
e Cerul,
dar chiar si asta ar
fi o piedica
atunci cand vrei
sa devii una
cu intreg Universul.

Friday, 16 September 2016

Rememorare

Alerg catre o alta zi, diferita de cea de ieri, nu ca acum patru primaveri, cand am pierdut pisica printre sosete, si eram bucuros ca nu am gatit spaghete, riglete aveau copiii pe vremea aceea ca sa invete sa numere, numerele au ramase departe in urma, in urna mai erau doua bilete, si nici urma de riglete, cochete, citeva fete au iesit la o plimbare pe malul lacului, la marginea satului, iar baietii se antrenau in poiana, la o tranta stramoseasca, pe o blana, Maria privea apusul, iar dusul cu sorcova nu mai e decat o amintire, inca plina de iubire. Noapte buna.

Pregatire

Sabiile noastre inconvoiate
lovesc ritmic scutul.
Zgomotul acopera intregul
deal, albit deja
de zapada care
a cazut azi-noapte.
Iar tunetul si fulgerul
ploii de aseara
au ramas o amintire
in fata furtunii.
Valuri de oameni
asteptand un semn.

Wednesday, 14 September 2016

Seara pe deal

Invingatorii au plecat sa isi culeaga laurii. Invinsii au ramas sa spele farfuriile si tacamurile ramase dupa ultimul mare festin, iar o pisica ratacita face slalom printre scaunele si mesele inghesuite intr-o sala acum pustie, se stie, in cautarea unui imaginar soarece de biblioteca. La discoteca se aude un cantec al anilor optzeci, iar privesc spre un ghiveci cu un cactus paros, sau blanos, dar foarte frumoscare in acest moment pare o imposibilitate a materiei.


Pana in zori

Fereastra casei mele
arunca o privire
spre infinit.
Azi am acoperit-o
cu pagini de ziar,
era prea mult
pentru o minte obisnuita
sa culeaga bomboane
colorate pe ecranul
telefonului mobil.
Maine voi da tuturor
celor pe care
ii intalnesc un nume,
pentru a nu privi
direct spre scanteia
stralucitoare din
inima lor.
In ordinar gasim confort.
Suntem legati de propriile
obiceiuri si miscari
mecanice,
un fel de atavism cultural
in suprarenal,
sau poate supra-real-ism.
Gata, plec afara,
Soarele a iesit dintre nori.

Saturday, 10 September 2016

Nemiscat

In vartejul dansatorului sufit
se ascunde spendoarea negraita
a nestiutei Perle Albastre.

Apasator

Ploaia cadea usor, sacadat, urmand un ritm anume menit sa creeze acest cantec pe asfaltul fierbinte. Norii se adunasera amenintatori aducand cu ei inserarea. Soarele era ascuns acum, banuit a fi undeva in spatele cortinei groase si negre. Vantul incepuse sa bata mai repede, iar fustune era prevestita de cateva pasari zburand razant cu solul. Iar un corb ar fi vrut sa acopere zgomotul tunetului cu un tipat supranatural: cra-cra-craaaa!

Thursday, 8 September 2016

Briza pe inserat

Am simtit
milioane de furnici
tropaind pe spinarea-mi
de otel inoxidabil.
Inexorabil
mirabila senzatie
a aparut cu gratie
in momentul in care
printre petale
de trandafir
am inceput sa respir
din nou,
abia iesit din ou
si sa tip
din toate puterile
sa las temerile
si sa ma inalt in zbor
chiar daca inca eram pe covor
cu ochii inchisi.

Final de zbor

Tot ceea ce are un inceput are si un sfarsit. Si cand acel moment a venit, trebuie sa iesim din scena cu gratie, stiind ca am avut o calatorie minunata, si ca ramanem cu amintirile frumoase. Cu alte cuvinte, nu ca as fi un plangacios, dar vacanta mea s-a terminat, si trebuie sa ma reintorc la inca o repriza de munca. Iar cand va veni vremea, voi pleca din nou spre alte zari si alte aventuri, cu un rucsac in spate si cu ochii largi deschisi penru a vedea miracolele care ma insotesc.

Ne vedem in curand,
G.

Wednesday, 7 September 2016

Dor de duca

Cand esti departe nu ai habar ca te-ai ratacit in nefamiliar, dar iti lipseste acea senzatie de stabilitate, pe buna dreptate, haosul cu care te-ai obisnuit deja, chiar daca candva iti parea abscons si indecent, iar pe moment ai vrea sa te intorci la locul acela pe care il numesti acasa, desi Barbosul nu te lasa, pentru ca tu nu vrei sa calatoresti in spatiu, ci in timp, eventual fara sa dai nimic la schimb.

Cautare

Am plecat
in cautarea propriei Itace,
si, ca niciodata,
se pare ca e nevoie
sa cutreieri lumea,
sa cobori in infernuri,
si sa urci in paradis,
desi nu esti Orfeu,
pentru ca sa afli ca
Euridice iti este vecina
cu eternitatea de vizavi.

Monday, 5 September 2016

Experienta

Am coborat in adancul pamantului, asemeni Persefonei, pentru a descoperi notele care incanta in ritm clasic, in reverenta fata de minunile fara egal ale Naturii. Am revenit la suprafata transformat, si dintr-o data, Soarele nu a mai parut atat de important precum misterul care se afla ascuns in intunericul adanc al padurii seculare. Iar apa care imi racoreste umerii poate la fel de bine ca sa fie o parte din insusi ghetarul care odata demult acoperea aceasta vale.

Amintire

La streasina,o pana de codobatura,
un furcoi si o grebla dupa sura,
o casa cu usa inchisa,
cu zavorul tras,
asta e tot ce-a mai ramas
in urma lui.
Si o camasa veche atarnata intr-un cui.

Sunday, 4 September 2016

Vara aceasta

Soarele a devenit mai necrutator decat mi-l aminteam in copilarie. Am incercat sa il descriu pe hartie, dar cuvintele s-au amestecat, iar umerii sunt rosii, merg la un bal mascat. Cu mascarpone, mozzarela si alte feluri de brinza imi pregatesc o farfurie, se stie, pentru ca cel mai adesea imi e foame, oh, doamne, si spatele meu e putin rosu, a furat o raza-doua de la soare, si chiar ma doare inima de atata frumos cat am putut sa vad mergand pe jos, pentru ca am fost curios.

Fulgerator

Imi privesc castronul de supa
ca o lupa
ce imi mareste apetitul
pentru aventura, dar nu,
nu e vorba de gura
ci mai degraba de singura
cale de a ajunge acolo
unde vantul
rostogoleste norii.
iar coardele viorii
ma insotesc cu un
cantec cristalin
negru si rece ca un pahar de vin,
cu dute-vino,
sau cu vino-incoace,
o idee de coace
in spatele unor preferinte
spre nestiute tendinte
de a creste intr-un an
cat altii in doi,
dar numai daca suntem amundoi
pe aceeasi pagina,
margine de insula,
cu un uragan desenat cu pensula
si apoi am uitat
cad de mult a trecut
de cand am plecat.
Ma ridic de la masa
si imi reincep drumul spre casa.

Saturday, 3 September 2016

Alergam, alergam!

Cand te lasa inspiratia, alege transpiratie, pentru ca munca nu innobileaza pe om, asta a fost doar o gogoasa comunista, dar cu siguranta te ajuta sa depasesti eventualele piedici pe care cateodata ti le pui tot singur. Si in gura mare, ai strigat in toate cele patru hotare cum ca vrei sa te schimbi, sa faci de toate, sa inveti ce e aceea libertate, dar dupa o vreme te-ai cam umflat in pene si ai cam uitat ca atunci cand ai plecat scopul tau era ca sa aduci lumina, bat-o vina, din tine in mine, si din noi amundoi in intregul cartier 32. Acum ramane sa iti dai seama ce s-a petrecut, si sa o iei de la inceput. Si ca sa nu fiu fiu de costoboc, eu iti urez noroc.

O intrebare

Cat de mare
e diferenta dintre
acel moment in care
simti influenta
apasatoare a Lunii,
chiar si in miezul zilei,
si acel moment
in care Soarele din tine
lumineaza clar
chiar si in
miez de noapte?

Thursday, 1 September 2016

Un vis mic

Ador catei din rasa Pug. Imi place cum alearga, cum se stramba la tine, cum stau cu capul afara pe geam cand ii iei in masina, cu limba scoasa in bataia vantului. La un moment dat, cred ca o sa imi iau un catel din asta, si o sa ma joc cu el toata ziua. Stiu, copii sunt mici copii pe langa copilul din mine. Sa ne auzim cu bine.

Zero

Dincolo de
complexitatile limbajului
se ascunde o tacere
care comunica
mai mult
decat insasi
cuvintele