Nimfe si iele, si un pui de zana.

Inot impotriva timpului, care alearga cu inversunare, desi eu, calare pe un pursange arab, incep sa castig teren, mai ceva ca un tren, iar trena ta era alba, transparenta, stateam amundoi de vorba la un ceai de menta si fragi si mure, inca nu puteam sa cred ca ai iesit din padure, imbracata doar cu patru din cele sapte voaluri, ai facut valuri, ai ametit audienta, incepusem sa imi schimb frecventa cu care inima imi bate de obicei, apoi ai disparut in goana dupa idei. A fost o poveste destul de buna, pentru acest sfarsit de spatamana.