Post- atomic

Imi lipseste ceva, dar nu pot pune punctul pe i, ceva adanc ancorat in iluzie, nedefinit, dar care ma nelinisteste. E un fel de perceptie a infinitului, a unui univers fara sfarsit, in care plutesc fara nici o posibilitate de ancorare, de raportare la ceva concret. Un fel de amintire a unei stari de bine din copilarie, pe care nu o mai pot regasi ca adult. Ca si cum as fi aruncat in afara centrului fiintei mele de o forta nevazuta. Revin intr-o traiectorie circulara, oarecum paralel cu adevarata mea natura, doar pentru a fi aruncat inapoi de un vant nevazut. Pare un vis, desi stiu ca este real. Ma caut, iar si iar, plutind in deriva unui curent de opinie. Cate o mana prietenoasa ma trage la mal, dar ce folos daca sunt pe cealalta parte a raului Vietii. Imi vine in minte replica de final al unui anime japonez:

"To the left, where nothing is right?
Or to the right, where nothing is left?".


Comments

Popular posts from this blog

Ultima mea carte s-a lansat azi pe Amazon

Ritm

Urari