Pasager, cautand calea spre Cer

Ochiul se inchide,
visele se ascund
in ceata mintii,
Dintii
albi ca portelanul,
zambesc acum, anul
care va veni
a trecut pasager,
nici un mesager
trimis din cerurile
deschise de Sanziene,
nici macar Mos Ene,
nimeni nu a mai trecut
pe aici.
Eternitatea
este un fenomen plictisitor,
dar nu esti un intelept,
macar in dormitor.

Noaptea a crescut,
a trecut,
a venit soarele,
un soare, doi sori,
ascunsi dupa nori.
Ochiul s-a deschis.
Sunt intr-o lume de vis,
Pasesc pe nisipul fierbinte.
Mintea mea ma minte.
Imi aduc aminte
De mine insumi.

Ceasul s-a oprit,
la trei fara cinci.
Caut niste opinci
Si ceva untdelemn.
O fi vreun semn?